K vitelu la poarta noua 3

In Vinerea Mare m am trezit si am iesit din casa. Eram inconjurat de munti si de paduri si de pajisti si de capre de mohair iar pe un pisc se vedea castelul catar Montsegur. Prin fata mea trecea un rau in care puteam vedea argintii pastravii. Am observat ca ferma, magazinul si pensiunea parintilor traducatoarei mele se cheama: Oh! Les beaux jours! Beckett a scris despre acel Fugax si despre castelul catar o piesa cu acest titlu, dar nu se stie daca a fost pe acolo sau ba. Important era ca eram eu. Era frumos, linistit, incantator. Am mancat si am mai conversat cu gazdele mele iar apoi am urcat vreo jumate de ora prin padure ca sa cunosc vecinii belgieni si cu cat urcam mai mult cu atat sentimentul de eliberare crestea. Am ajuns la casa lor iar vecina, sotia unui fost ambasador al Belgiei nu mai stiu unde, ne a primit zambitoare. Sotul ei era la pescuit impreuna cu cainele. Am facut cunostinta am mai schimbat impresii despre gradina pe care o amenaja si am intrat in casa. Era misto inauntru, un living cu semineu, canapele si tot felul de obiecte de arta. Am fost serviti cu prajituri si cafea si am inceput sa discutam, evident, politica. Am spus ca observ din pacate ca tara mea e din pacate arhaica si ca ce am vazut pana atunci m a pus cu botu pe labe psihic. Doamna Martin, mi a spus, cu multa eleganta, ca guvernantii Romaniei din ultimii 22 de ani au fost niste antiguvernanti care au ars o extrem de prost si ca interesul national al tarii a fost mereu confundat cu interesul parsonal de catre dumnealor si ca respectul guvernantilor altor tari pentru noi ca natie este scazut si din pricina acestor conducatori ignoranti pe care i rulam in scaunele puterii o data la 4 5 ani, nu doar din pricina ca suntem sclavii Europei, hotii, prostituatele samd. I am povestit foarte carismatic despre lucrarea mea de doctorat in design social Codul Libertatii, ideile mele de reformare a tarii si mi a zis ca are incredere in mine ca voi reusi sa le materializez daca ma voi mentine atat de increzator carismatic si perspicace. Am discutat despre persoanele de etnie rroma, am spus ca persoanele de etnie rroma trebuie despagubite de statele care le au exterminat odata cu evreii in lagare de gazare etc. intrucat holocaustul asupra acestor persoane a fost poate mai imens decat asupra evreilor doar ca lor nimeni nimic nu le a dat, ca atare in aceasta etnie trebuie sa se investeasca bani si timp pentru ca sa fie integrate in civilizatia care se vrea U.E. Apoi am discutat despre cipul care se vrea integrat in corpurile tuturor oamenilor in cativa ani si ea a glumit cred cand a zis ca acesta ar trebui testat pe rromi. Am mancat o prajitura excelenta si am intrebat o daca o deranjeaza daca imi aprind un cui. A zis ca trage si ea doua trei fumuri. Excelent, am zis si am aprins luleaua. Am intrat in discutii despre arta literatura trecut,mi a zis ca sotul ei scrie o carte despre politica. In fine, am zis si am stins luleaua, hai sa plecam traducatoareo ca m am plictisit, ne am ridicat, ne am spus vorbe placute, eu ca sunt chiar incantat ca v am intalnit, distinsa doamna, ea ca deasemenea samd avea o priveliste de vis din curte, varfuri impadurite inzapezite piatra dezbracata si dupa cum am vazut eu o puteai admira din piscina care era fix la iesirea din casa. Eram high si am plecat pe drumul care se derula ca un sarpe printre prapastii si vai,  la un moment dat, in timp ce ma pisam, am simtit in urina ceva ce anunta ceva maret si mi a venit sa fac un videopoem. Daca vorbeai mai tare vorbele capatau un ecou special. Daca vorbeai si mai tare se auzea ca si cand vorbeai la naispe mii de microfoane. Traducatoarea mea a scos camera si a proptit o pe o padure de brazi care se inalta ca o armata verde in fata noastra de n o puteam cuprinde cu privirea pe toata. Am inceput sa tin un discurs in fata brazilor care incepe cu formula Onorati brazi. Cuvintele mele rasunau prin toate vaile si a iesit un filmulet misto. Am coborat mai departe si nu mai stiu ce am facut in seara aia dar a doua zi am plecat cu acelasi Logan in Pamiers s o vizitam pe bunica traducatoarei mele. Am ajuns in vreo ora. Casa bunicii se era foarte mare, cu gradina, cu lalele cu liliac si alte flori. Bunica, o tanara de 92 de ani ne a intampinat bucuroasa, am baut o cafea si am plecat sa ne plimbam cu masina, sa mi arate orasul, l am petrecut pe tot in vreo juma de ora, imi placea, se citeau pe el mii de povesti si cum dumneaei trebuia sa fie acasa intr un interval de timp scurt ne am dat intalnire la ora sapte jumate, intr o ora, la un restaurant dintr o piata cu parcare si plopi unde in anumite zile se adunau oamenii la targ sub un cimitir vechi pe care de cand l am vazut, de la o oarecare distanta, mi am dorit sa l vizitez. Am ramas in piateta din centru, vis a vis de un drum care urca spre o biserica gotica imensa. Am luat o usor spre ea, dar cum m au furat stradelele din laterale am ajuns la ea peste vreo 15 minute. Timp in care m am petrecut pe langa alte pasteluri. Spre exemplu am ajuns pe o platforma situata deasupra orasului pe care erau niste piste pt skatebord si role. Am ars privind panorama un cui si am ajuns la biserica. Era langa tribunal, inchisa, in Franta majoritatea bisericilor sunt inchise din lipsa de enoriasi si tinute ca monumente artistice. Am luat o pe o stradela care m a dus in parcul central, o bijuterie de gradina cu un lacusor pe care pluteau lebede si gaste salbatice colorate. Am fotografiat dama in alb, o statuie foarte expresiva pe care am remarcat o de cand am intrat. Am terminat de ars cuiul si am privit o femeie care m a atras iesind dintr o sera care imprejmuia parculetul si mergand la masina. Mi am luat pasi si m am dus spre cimitir. Care cimitir avea morminte de o suta doua de ani si am observat ca era 7 30. Am vazut Loganul in parcarea din fata restaurantului, am zis sa purced plutind pana acolo, sa nu ma grabesc, seara e frumoasa, apusul, incantator, mi am rulat o tigara si am fumat o pana acolo. Si acolo era traducatoarea cu bunica ei. La o masa. Beau aperitiv. M am asezat si mi am comandat si eu mirt. Bunica mi a aratat ceasul ca am intarziat, eu, excuse moi, madam, j ai etre volle de votr vil, am legat, si nu stiu ce s a inteles dar a ras si ea si traducatoarea si ospatarul la duma asta a mea. Fusesem furat de oras ce sa mai. Sincer, nu mi amintesc ce am mancat, a fost ceva bun oricum cu gasca si vin samd iar conversatia a fost savuroasa. Pe la zece eram in casa bunicii. Am ramas acolo peste noapte.  De continuat...