sonet

prin cartier curve şmenari în plex
ţin câte un cristos pe crucifix
nu-i prea privesc de toţi mă doare-n sex
aştept doar dilărul de doişpe fix

cu dinţii albi perfecţi mănânc din stix
fac un sonet ce se termină-n x
e very simplu n-am cum să dau chix
mai bine aş juca singur un x

şi 0 ha ha doar că nu am pix
şi mi-aş trimite dracu’ printr-un fax
juma’ de suflet jumate e lax-

ativ pentru un dumnezeu prolix
dar cum mi s-a sculat pun xxx
o mână pe carici şi-l strâng la max.

Poeme de pe net 1

Cum stateam si contemplam apusul de soare intr/una din zilele care/au trecut, dupa ce i/am trimis unei fete urmatorul mesaj: cutare, inca/mi mai sangereaza buza de la muscatura ta de maine, mi/a venit in cap sa incep o rubrichie cu poeme de pe net. asa ca azi pun doua poeme care mi/au placut in ultima vreme:



marți, oamenii sînt sparți miercuri, oamenii sînt cercuri


La asta mă gîndeam, la bucata din almanahul sf comunist
(alt titlu - dincolo zace wubul, trist)
(wubul era un porc telepat de pe altă planetă
pe care îl mînca un astronaut grobian, cu rachetă)
în prima mea zi de job de ianuarie în sens invers
spre centru, nu spre metalurgie am mers
nu-mi mai săreau nasturii în maxitaxiul către zona industrială
nu mai predam odă în metru antic la profesională
în stație și în tramvai toți mă știau că sînt de-acum de-a lor
(l-am salutat precum pe director pe mînuitor)
eram fericită, aveam codul nostru discret
elevii se tachinau mai elegant, mai coerent
mîndră eram cu pasagerii de la egal la egal
în mijlocul care se îndepărta de clasele de seral
în prima mea zi de job după demisie cel mai bine m-am simțit în tramvai
cinci ani și cincizeci de metri între stațiile în care așteptai
la șapte jumate, direcția muncii.
în almanah, populația era prea numeroasă, fiecare avea alocată
din săptămînă, cîte o zi separată,
în rest, dormeau în cilindre, omenirea de luni trăia luni,
omenirea de marți trăia marți,
se mutau al naibii de greu dintr-o zi în alta
chestie din care și ieșea toată poanta.


text de poet incepator preluat de pe clubliterar.com

............................................................................

la început melodia/ pe urmă dorinţa


şi poate că pauza asta
cu lecturi & memorat lucruri like
când eu şi băieţii aproape praf pe sintetic
cu feţele într-un zâmbet retard
că oricât am încerca nu nimerim decât terenul de rugby din spate

şi după mâini fluturate spre caroseriile galbene
no more sweet music gen
dau de chiva la şaormeria din veteranilor
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

şi cum eu mereu primul
strictly out of phase
i-o trântesc p-aia cu visele oamenilor colonizaţi
cu taţii lor futuţi de colectorul de taxe
mai puţină joacă de-a ce suntem
resemnarea pe care ţi-o dă vârsta pe la 30 zic
“coae eu nu mă mai întorc”

// pentru că toate femeile de pe mess
se-ndragostesc de mine bog
în noaptea asta ca vodka după 2 ore-n congelator
puştoaicele transpiră-n cluburi
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

“ce-i chinuie dracii p-ăştia maică”
“ne chinuie” zic
şi varul ca ninsoarea peste noi în miez de vară
de la bas
în pereţi
apoi în piept
în anotimpul în care vin pizdele la oraş
doar pentru un anotimp
şi se lipesc de noi ca guma cu surprize de buze

// bag 4 beri şi amicul ei nu schimbă cd-ul ăla de căcat
ei nu ştiu că în sufletul meu a mai rămas doar
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa

stop
schimbăm poziţia
zice
“crezi că poţi să ţii camera asta fix”

// acolo eşti tu
cu tot cu pizdă & ţâţe
deşi nimic estetic în sticla ce se înfige atât de uşor
& senzaţia asta de vomă

când tot ce pot să mai ascult e doar
kabanjak & chinese reverie
la început melodia/ pe urmă dorinţa
ghemuiţi/ bolnavi/ poate doar beţi.


text de Stancu Marius-Iulian preluat de pe boomlit.com

poemul de luni 24

se prezinta, astazi, 27 septembrie, sub semnatura mea:


jazz as sgb

nu scrie-n nicio biblie, dar dumnezeu
are o fată – şi-o curtez eu

irişii ei – şi-mi lasă gura burbon
părul – maidanez împuşcat de hingheri

zâmbeşte ca dintr-o halucinaţie
şi dacă i-aş atinge din greşeală un sân

aş fi obligat s-o înfăşor, goală,
în pelicula unui film cu ea

când o voi privi în ochi, va lumina
şi cerul, în întregime

va fi un super-ecran. eu însă nu îi voi vedea
decât pielea, sfârcurile, coapsele, gleznele

etcaetera
zice că are o vilă cu baston

adică mişto, adică beton
în ton cu personalitatea mea

că are în acvariu un rechin
care mă va mânca

Nu-stiu-cate-zile

Tocmai citesc romanul care mi va aparea la ed. "trei" intr-o luna, caci trebuie sa dau "bunul de tipar". Sunt indecis cui sa i-l dedic, de acea si scriu acest post. Sa i-l dedic socrului meu Dumnezeu sau nasului meu Diavolul?

poemul de luni 23

iata o poetesa la care eu tin foarte mult, doamna Angela Marinescu, cu un poem:


Neputinta


Intre stancile rosii un sarpe isi scurge sangele.
Rana-i este larga ca un orificiu de teava.O mana
Introdusa in intunecata teava, se scutura de scarba.
Senzuala durere. Tipatul tau reface piramida.
Viscerele-i brutale se strang brutal inspre varf.
Si serile calde in care bratul meu ar mai vrea
Sa te atinga. Dar se izbeste de aer. Acum iubirea
Imi sparge ochii si pieptul si venele goale de sange.
Mi-am inventat iubirea. Din neputinta. De-aproape,
Orice patima moare. Orice scanteie se stinge.
Si-acum, saritura. In adanc, in marea inghetata
In inima grea a vietii. Te izbesti mai intai in frunte
Apoi ochii, apoi iti sfarteci pieptul. Sar stropi
De fecale-mbalsamate. Zarea-i aici. Sexul e un clopot spart.
In jur pamant, pamant. Nu reusesti sa sari. Atunci, zborul.
Vantul. Cepoate fi zborul. Decat acest tais. Aceasta
Vesnica sete de iubire. Ai vrut sa te tai in doua.
Ai vrut sa traiesti dincolo. In mijlocul desertului aspru.
Cu tine in tine. Cu iubirea deasupra ta. Acest cosmos simplu.
Aceasta celula cu gratii. Ingusta, stramba, ignoranta,
Neputincioasa. In care raul se lafaie, zgariind
Membranele fragede.
Ucigand linistea si echilibrul. Dezechilibru.
DEZECHILIBRU

sa morara cichi de ras

dupa ce am fost administrator pe clubliterar.com timp de doua zile, in care vreo douascinci de insi de pe site, mai putin sau mult mai putin relevanti din pct de vedere literar, sub imperiul invidiei si a pizmei, mi-au umplut posteriorul de amprente dentare si l-au convins pe proprietarul domeniului, alt prost, sa ma demita:) au mai urmat doua zile de circ. a fost proptit un alt administrator si sleahta aia de infanti isterici, adica vreo 70% din asa zis-a generatie 2000, a continuat sa se ia gura-n pula, ca exact asta a facut, cu mine. a incercat sa ma dea afara de pe site dar nu i-a iesit, intrucat a vrut sa procedeze democratic si cum eu sunt si imi sunt un bun avocat am facut pipi pe ea de sus :) totusi, noul administrator n-a stiut ce face si i-a restrans accesul celui care a creat siteul. asta evident ca s-a simtit ofuscat si cum a crezut ca eu am facut asta si cum nu eram oricum in relatii prea cordiale, spre bucuria multora, m-a dat afara :) apoi s-a certat cu proprietarul domeniului si a inchis siteul. astfel ca siteul clubliterar pe care il stiam nu mai exista. cel putin momentan. cica calculatoristii generatiei creaza altul caci domeniul mai exista. oricum, eu am terminat-o cu bucata aia de realitate virtuala asa ca de-acum imi voi posta textele pe acest blog, pe noul site BoomLit.com sau pe reteaua prietenului meu gelu vlasin. kiss

Traian T. Cosovei, Ioan Es. Pop, Teo Duna, Mircea Tiberian si Stoian G. Bogdan, la orele 20:00

va invita, sambata 18 septembrie orele 20:00 pe bd. Dacia la Muzeul Literaturii Romane, sa asistati la o lectura acompaniata de muzica cum n-a vazut Bucurestiul de cand era bucur virgin.

Poemul de luni 22

Pun un poem de-al meu azi, ca-i contextu de-asa natura :)

Shift


m-am născut într-o lume de smiorcăiţi
de victime ale unui bun simţ forţat
de falşi de rozătoare
o lume cu morcovu-n cur tare
o lume făcută cu dosu’ pulii
incapabilă să suporte realitatea reală
renegată în drog în artificial în periferic
chircită de lipsa unei identităţi
cu mintea-ngustă şi spiritul molcom
dresată să înghită idei concepute să ţină
capul plecat. o
lume cu câmpul ideatic ocupat
de talk-show-uri ştiri măsluite glume ieftine meciuri de fotbal
reviste de poveşti mondene
în care x o iubeşte pe z care i-o suge lui w
care e fiul lui q care şi-a luat o maşină scumpă
hi5 facebook computer games for life
profesori deprimanţi sclavi ai doctrinelor
primitivi educatori întru ignoranţă
pregătiţi perfect să turtească spirite. o
lume scoasă la produs la sclavie minimalism blazaj resemnare
incapabilă să-şi învingă condiţia
victimă sigură oaie îngenunchiată
poeţii
până şi ei lamentabili în poemele lor când
cuvintele lor ar trebui să fortifice spirite pentru revoltă
generaţia mea e de sacrificiu
futută bătută şi cu banii luaţi ca curvele proaste
ferecată-n eşec second hand convenţii slogane făcătură
căcat
într-o letargie soră cu retardul
somnambuli care nu mă lasă să dorm

Despre antologia lui DDM

Am observat si eu tam-tam-ul care s-a creat in jurul Antologiei lui Daniel D. Marin si parca as zice si eu ceva, dat fiind faptul ca o parte dintre comentatorii ei s-au simtit datori sa-mi remarce lipsa din dansa.
Nu ma consider un poet "doomiist" asa ca nu vad ce-as fi avut de cautat in acea antologie. Mai mult, consider "doomiismul" o mare prostie si asta se-ntampla tocmai pentru ca "doomiismul" in primul rand e un cuvant prost si in al doilea rand pentru ca "doomiismul" nu-are baza teoretica. Ce-nseamna "doomiism"? Cred ca nici cei care folosesc termenul nu prea stiu.

Poemul de luni 21

Iata una dintre cele mai profunde si mai iubite poete din ultimii ani, Mariana Marin, cu un


Poem de dragoste


Mă privesc uneori în oglindă

Pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atîta vreme

încît nu mai pot trăi fără ea.

Conştiinţa de sine este în cele din urmă

o stare extrem de confortabilă - un somn greu.

Ea nu poate semăna decît amintirilor

despre lichidul meu amniotic

pe care le numeam mai demult într-o artă poetică



sau morţii,

ce a spart oglinda

pe care de atîta vreme scriu acest poem

Încît el nu mai poate trăi fără mine...