miercuri, 26 februarie 2014

Societatea Junimea sau Agenții Împotriva Romanilor

Spuneam mai acu o vreme ca, Patriotismul este sentimentul care caracterizeaza popoarele din tarile evoluate, puternice si independente. Si-i dadeam exemplu pe americani, germani, japonezi, rusi, chinezi etc. Dar ce este patriotismul? Patriotismul este sentimentul de dragoste si devotament fata de patrie si popor. Cu cat este mai slab sau mai putin prezent acest sentiment in sufletele unui popor, cuatat poporul este mai sarac, mai inevoluat, mai dependent, mai putin condus in interesul sau. Daca ne uitam la poporul nostru, ce putem observa? Că este un popor sărac, că este din ce în ce mai îndobitocit, că nu este în niciun caz dependent, că este dator vândut și că este condus în dezinteresul său de către niște creaturi care reprezintă interesul altor puteri.
Ca să subminezi și să înrobești un popor trebuie să-i distrugi sentimentul patriotic. Când oamenii nu mai sunt patrioți, sunt dezbinați, nonfraterni, străini unii de alții, sunt ca niște degete care nu se pot strânge într-un pumn pentru că nu sunt legate de nimic. Când oamenii sunt dezbinați, nonfraterni, străini unii de alții, ei nu se pot asocia astfel încât împreună să reprezinte o forță, pentru că nu-i leagă dragostea, iar omul lipsit de dragoste este slab. Un popor lipsit de dragoste este un popor slab.
Pe la 1863 lua naștere la Iași asociația Junimea. Din cadrul acestei asociații au făcut parte nenumărați români intelectuali printre care și Mihai Eminescu. Cei care au fondat-o erau masoni, masoni de grade mici, adică animale de povară, cum li se spune de către frații lor mai avansați, erau indivizi pregătiți în exterior ca să submineze poporul din interior, și totodată finanțați din exterior tot în acest sens. Cum făceau asta? Simplu, acționau împotriva sentimentului patriotic care predomina în acea perioadă, sentiment care a ținut acest popor în viață și această țară pe harta lumii de-a lungul veacurilor și pledau pentru punerea în fruntea țării au unui principe străin. Ei au fost cei care l-au detronat pe Cuza în acest sens și tot ei cei care l-au adus pe Carol I la conducerea țării, ceea ce înseamnă că le-a cam ieșit. Tot ei au fost cei care l-au scos nebun și ulterior omorât pe Eminescu, care insufla și amplifica sentimentul patriotic în sufletele românilor și se pronunța acid împotriva monarhiei, dacă e să ne gândim numai la poemul Împărat și Proletar și cu-atât mai mult împotriva unui principe străin, deci era în contra lor și-a manipulării lor, chiar dacă a fost cu ei un timp. Tot ei au omorât-o și pe Veronica Micle și tot ei l-au omorât pe Ion Creangă, ca să păstreze tăcerea în legătură cu moartea lui Eminescu. Și multe altele.
Ideea în literatură și-n celelalte arte pe care o promovau era să se scrie artă pentru artă, la fel ca acum, adică să se scrie fără scop important, să se dea la pizdă sare, cum se spune la noi în popor:
să se abată atenția și preocuparea de la problemele adevărate ale individului și ale poporului,
să se promoveze un fel de gândire care să nu-i permită individului și poporului sesizarea legăturilor dintre cauze și efecte,
care să dezobișnuiască individul și poporul să problematizeze realitatea,
care să manipuleze individul să acționeze sub impulsul emoțiilor, instinctiv ca animalele,
care să obișnuiască individul și poporul cu satisfacții ieftine care să-l preocupe și să-l demotiveze să atingă idealuri superioare,
care să-i inducă individului și poporului spiritul de turmă,
care să manipuleze individul și poporul să nu creadă că există mijloace de manipulare a sa -
într-un cuvânt, să se scrie, să se creeze o artă, o cultură care să ignore însuși scopul real al culturii, al artei și-al politicii, care sunt unul și același lucru pentru că au același scop, anume, Elevarea Spirituală și Socială a Tuturor Oamenilor.
Se acționa în acest fel tocmai pentru a se menține în lume sărăcia, injustiția, inechitatea, sclavia celor mulți, autoritățile false, guvernanții și țarcul de legi care îi protejează.
În prezent, în literatură și artă se promovează aceeași idee și artiștii și intelectualii, care numai intelectuali nu sunt, da-n fine, care susțin și promovează ce ziceam mai sus. În literatură, mai precis în poezie, sunt promivați fix poeții cei mai viscerali, care acționează sub imperiul emoțiilor, instinctiv ca animalele, care scriu despre nimicuri, gogleze, care nu problematizează realitatea, care n-au idealuri superioare, care promovează beția, alcoolismul, dușmănia, invidia, care induc spiritul de turmă, care duc în derizoriu sentimentul patriotic. Nu în ultimul rând, sunt promovați și proptiți în funcții cheie fix cei care sunt tocmiți să promoveze monarhia și Casa Regală a României, care are între membri ei doar un singur român, care nici ăla nu se știe dacă-i cu-adevărat român.


duminică, 23 februarie 2014

Despre Depopularea Planetei

Nu mai e un secret ca mai marii lumii au decis si au inceput sa isi puna in aplicare planul de Depopulare a Planetei. In acest sens s-a discutat enorm, sunt nenumarate dovezi, discursuri publice chiar ale marilor politicieni si magnati financiari, monumente pe care scrie Pastrati Umanitatea sub Cinci Sute de Milioane etc. si obligatii de modificare genetica a produselor alimentare impuse producatorilor mici si mari, adica introducerea in compozitia alimentelor a unor substante nocive, care submineaza sistemul imunitar al omului si care produc boli. Nu mai spun de infestarea apei cu tot felul de substante cu acelasi scop.
Mai marii lumii motiveaza masura spunand ca planeta nu mai are resurse ca sa poata sustine in mod natural oamenii. Nimic mai fals. Asa cum au demonstrat nenumarati savanti de pe mapamond, Planeta are indeajuns de mult sol incat sa poata sustine culturi naturale, bio, care sa hraneasca nu aproape  sapta miliarde cati suntem, ci si o suta de miliarde. Dar miliardele de primate care isi folosesc maximum trei % din capacitatea sistemului nervos, in marea lor prostie, gasesc masura naturala si sunt de acord cu ea, crezand, probabil ca ei si familiile lor nu-i vor cade victime - pai cum, daca beau aceeasi apa, mananca aceesi mancare, respira acelasi aer samd? Fiind la o emisiune pe National douaspatru plus impreuna cu domnul Doru Braia mai acum vreun an si, acesta imi spunea ca masura e normala din moment ce planeta bla bla. La care eu i-am spus ca cei care vor asta ar putea sa se sinucida. Pai nu? Oligofrenii, cum sunt oligofreni, n-au sentimente de compasiune, de fraternitate in ceea ce-i priveste pe semenii lor, si se gandesc ca mor altii si ei raman, asa ca nu se opun masurilor.
Scopul real al Depopularii este uimitor si o primata slab constienta nici nu-l va intui, iar cand il va cunoste, nu-l va crede, lipsindu-i o gramada de cunostinte. Nu ne adresam primatelor, desi primatelor ne adresam :D
Scopul Depopularii este colonizarea Planetei cu alte specii extraterestre. Uuuuuuuuuu.


luni, 17 februarie 2014

Căcarea

tocmai am dat peste o povestire de când eram masterand mai acum vreo nu știu câți ani și-am zis să te umplu de noroc cu ea și pe tine:


- Tu-s morţii mă-tii cu chiefsiu’ mă-tii! scrâşni Bâgdâbî cu câte o lacrimă în colţul fiecărui ochi, cu care privea clanţa closetului de plastic – ecologic, urât mirositor şi presărat cu materii din cele mai parfumate – în care se încuiase mai devreme. Se uita cu frica să n-o apese nimeni, fiindcă nu se vroia surprins în această dezonorantă postură, mai ales că orgoliul îl determina să se închipuie un avocat cu faimă, a cărui fiinţă nici măcar nu se poate imagina într-un aşa halat. Dar nu avea nicio culpă care să-l apese, ci doar ciuda că îl mâncase în cur să înfrupte din nou de la acel fast-food care nu odată îl răpuse pe vine. Şi mai era şi zgomotul cu un ecou fantastic ce-l ţinea roşu ca lubeniţa, şi durerea ce-i făcea încheieturile să ardă, şi pantalonii de stofă arămie pe care îi voia feriţi de duşumea, la fel cum îşi vroia şi posteriorul de colacul pestriţ.
Mâncase de dimineaţă un meniu crispy strips şi fix în momentul în care ceasul bătu a paişpea oră din zi, îşi simţi viscerele strivite ca de un bolovan. Tocmai atunci, maestra lui, o doamnă cât se poate de respectabilă, îi explica o întâmpinare prinsă între filele unui dosar, în faţa biroului de care se sprijini istovit şi-şi încordă muşchii anusului. Atât de puternic încât aproape scânci. Mai aşteptă un minut ascultându-i indicaţiile şi o rugă insistent să îl învoiască pentru restul zilei, motivând că îi e greaţă de la nu ştiu ce. Femeia îl privi îngrijorată şi se oferi să îi administreze oral un metroclorpramid. Numai de metroclorpramid nu avea el nevoie în clipele alea, dar acceptă pentru tăria minciunii abia îndrugate. Putea, evident, să-şi efectueze marea treabă în toileta de la capătul holului, însă era prea timid pentru un astfel de angajament, cu-atât mai mult cu cât presimţea că urma o reală calamitate, care putea să-i dărâme din scaune pe colaboratorii lui. Îi mulţumi femeii şi îşi luă rămas-bun cât ai clipi. Coborî scările atent şi o luă la pas înspre parcul Cişmigiu, printe maşinile care zăceau parcate una lângă alta pe trotuarul de la iaşirea din cabinet. Îl cuprinsese panica. Era şi normal. Până în Timpuri noi mai era cale lungă. Parcul. Drumul către staţia de metrou. Călătoria prin aglomaraţia de la metrou, până în cartier. Strada plină de maşini dintre staţie şi cămin. Drumul cu liftul. Oare se putea abţine să nu se cace pe el? Se chinui până undeva la jumătatea parcului şi luă cu asalt prima cabină de veceu care-i sări în faţă.
- Şi băga-mi-aş pula-n creierii mei cu chiefsiu mamii lor. Aa. Se scremu, şi lacrimile i-au căzut pe podeaua udă. Iar căcatul îi era, ca să forţez o metaforă, un fuior moale ca mohairul. (n.ed. Adevăru-i că căcatul e foarte poetic dacă ai gust pentru el;)
Clar. Dar acest gust este atât de rar... şi-l posedă numai cei cu-adevărat speciali...
- Și să-mi bag pula şi-n gura voastră! (n.ed. Adică a noastră:(
E nesimţit. Hmmm.
Cineva apăsă clanţa şi privirea i se suci odată cu ea.
Pân-aici i-a fost.
Îşi aruncă mâna şi o ţinu strâns.
            - Ocupat, zise pe un ton de fată mare.
            - Du-te mă în gâtu’ mă-tii de muist. (n.ed. Asta a fost pentru autorJ
Când nu mai fu nimic de zis şi de înghemat îşi scoase pacheţelul de şerveţele parfumate din poşetă...
            - E geantă SAMSONATE!
Aşa.
...le folosi şi se îmbrăcă. Ieşi şi observă lângă uşa veceului, aşteptând într-o pereche de pantaloni scurţi până sub fese... (n.ed. Vrăjeală)
            Ieşi şi intră, peste câteva ore, în vorbă cu mine la o şedinţă cu comitetul de prăjiţi din căminul unei universităţi particulare din Bucureşti, ce-avea ca temă Personajul negativ din desenul animat Tom and Jerry.
            - Să ştii, frate, că nu-i de râs, tocmai mi-a zis. I se putea înâmpla oricui.
            - Te fac personaj, mânca-te-ar tata de flăcău, i-am răspuns.
Şi l-am făcut.
  


Poem

Nu există om cu scaun la cap care să pună botu 
la cardeala unui politician, pentru că 
este conștient că singurul scop al oricărui politician este, 
după ce te-a sedus, te-a dezbrăcat, te-a întors cu spatele, te-a aplecat și 
te-a futut, să te țină în această postură 
și să te forțeze să-l plătești până la moarte.

vineri, 14 februarie 2014

Pranayama

Este privilegiul meu să dezvălui o tehnică veche de când lumea, dar puțin cunoscută și și mai puțin practicată, care îi poate aduce celui care o practică cel puțin o oră pe zi beneficii nebănuite, vindecarea oricărei boli, sănătate perfectă, stabilitate, inteligență, geniu și puteri așa zis supranaturale. Pranayama este o metodă de energizare-relaxare etc. care se face în felul următor: Se așează corpul într-o postură relaxată, de preferință culcat pe spate cu mâinile pe lângă corp așezate cu palmele în sus sau în genunchi, sau în floare de lotus. Se închid ochii și se încrucișează în frunte. Se focalizează atenția în mijlocul frunții, între sprâncene. Se lasă corpul moale. Se întrerupe fluxul gândurilor pe cât posibil. Se inspiră adânc pe nări, repet, pe nări, întotdeauna se respiră pe nări, până când nu se mai poate inspira. Se reține aerul până când nu se mai poate reține. Se expiră aerul până nu se mai poate expira. Și se stă fără aer până când nu se mai poate sta. Se inspiră până când nu se mai poate inspira șamd. După o practică de mai multe ore, mai ales dacă nu consumăm carne, cafea, alcool etc. se va observa o relaxare a întregului corp, o energizare intensă, flexibilitate. Capul se va umple de lumină și când se întâmplă începe șmecheria :D
Persoana bolnavă să ducă aerul în zona bolnavă și să-l scoată din zona bolnavă.

joi, 13 februarie 2014

Tril



Tril cu grațioasă poftă de lumină –
O, femeie! O, magica mea femeie!
Vino zburând afară din noapte,
Încântătoareo, strălucitoareo!
Vino de peste mări, vino din zări,
Din Arcadia și Goeția pe șapte cărări!
Călătorește ca Bachus cu fauni și leoparzi
Și nimfe și satiri, până în mine arzi,
Pe-un asin de oglindă, vino pe mare,
Vino spre mine, vino din soare,
Vino cu Shiva în rochie de mireasă,
Păstoriță și regină, tu, cea mai frumoasă!
Vino cu Diana, încălțată cu mătase,
Și spală-ți, sublimo, nestematele coapse!
În luna de peste păduri ca-ntr-un taxi,
Pe un cal de bling-blinguri, cum numai tu știi,
Hai vino! O, vino, plutește pe val,
Cufundă-te-n purpura acestui tril pasional
Și vino! Mi-e sufletul trist, prizonier,
Privește prin irișii mei plini de cer
Prostia-dezmățul-desfrâul-răutatea
Și plânge-n dumbrava-ncâlcită,-n cetatea
De noduri și cioturi a copacului viu
Ce-i suflet și spirit și creier și trup –
O, vino, hai vino, diavol sau dumnezeu,
La mine, în mine, mereu spre mereu!
Vino cu trompete, chitări și țambal,
De peste munte, de peste deal!
Vino cu tobe cântând la vioară,
Din primăvară pe zi și pe seară!
Vino prin fluier în mine direct
Fă-mă perfect, o, fă-mă perfect!
Eu te aștept, mă crispez, mă zvârcolesc,
Trag aer prin nări, dar n-am ramuri să-l cuibăresc
În trupu-mi obosit și neîncheiat,
Puternic ca tigrul, tăios și damnat –
O vino, hai vino! Mă simt amorțit
De unica-mi poftă de-a fi răsărit!
Taie cu raza-ți cătușele-mi ruginite,
Atotdevoratoareo, atotnăscătoareo!
Dă-mi semnul Ochiului Atotvăzător,
Simbolul erect al coapsei spinoase,
Cuvântul nebuniei și-al misterelor
Cântă-mi-l prin oase,
Dă-mi aripi să zbor!
Sunt un om: O, Cybele, fă cum vrei tu,
Cum un mare zeu poate, cum știi numai tu,
Urcă-mi prin spate, urcă-mi, sunt treaz,
Fluieră-mi prin Jachin și Boaz,
Umple-mi shushumna!
Vulturul sfâșie cu ciocul și gheara;
Zeii se retrag, e sâmbătă seara,
Mă nasc din moarte pe columna
Unicorunului! Sînt tu! sînt tu, sînt și unu și una!
Sunt perechea ta, sunt omul tău,
Țapul turmei tale, cel bun și cel rău,
Sunt aur, sunt zeu!
Carne pe osul tău, floare pe sceptrul tău,
Mereu, mereu!
Cu copite de oțel alerg peste stânci,
Prin solstițiu spre echinox și în zbor și pe brânci;
Și-aiurez, violez, hăcuiesc, jefuiesc,
Pe pământ și în cer, lumea toat-o trezesc;
Maenado, fecioaro, te iubesc, te iubesc!

marți, 11 februarie 2014

Caduceul lui Hermes

Cu toții am văzut pe geamurile farmaciilor acea figurină compusă dintr-un stâlp de la baza căruia pornesc doi șerpi care se încolăcesc în juru-i până sus unde stâlpul se termină cu o bilă și din bilă pleacă două aripi. Respectiva figurină este cunoscută ca și Caduceul lui Hermes, ca simbolul comerțului. Puțini știu însă ce reprezintă cu adevărat simbolul respectiv. Caduceul lui Hermes este coloana vertebrală. Bila din vârf este glanda pineală. Baza este osul numit sacrum în care sălășluiește o energie cunoscută sub numele de Șarpele Kundalini. Cei doi șerpi sunt energiile Yin și Yang, adică magnetismul și electricitatea. Aripile simbolizează omul desăvârșit, iluminat, christ, zeu.

joi, 6 februarie 2014

x

Mi-am dat seama de ceva vreme că nu pot fi liber și independent cu-adevărat în această lume în care fiecare e condamnat dinainte de naștere la sclavie, decât dacă am puteri supranaturale. Având puteri supranaturale te poți împotrivi celor care creează, mențin și beneficiază de pe urma sclaviei umanității sau îi poți ignora, le poți ignora sistemele, regulile, tot, fără a aduce atingere libertății sau integrității cuiva. Nu-ți mai stau în cale nici soldații, nici armele lor, nici ei. Neavând puteri supranaturale, ești forțat să fi un sclav. Se știe de când e lumea că există niște tehnici pentru a-ți eleva conștiința până la nivelul la care să poți manifesta puterile astea. Și aceste tehnici sunt disponibile oricui. Mulți le știu, puțini le folosesc și și mai puțini obțin rezultatele.

luni, 3 februarie 2014

pis pe poezia ta

E 3 fara 7 minute  si-ti dictez poezia asta si ma enervez cat de incet o scrii, Ioana
Dar acu’ca ai auzit versul precedent ti-ai mai revenit
 Incepi sa-ti misti degetele pe tastatura mai bine ca si cand fiecare litera ar fi un sunet la pian
Stralucind ca o chii tai in lumina pixelilor
Ma enervez iar ca te poticnesti si inspiratia ma gadila ca si cand as fi clitorisul tau
Te-ai strambat cand ai auzit asta
Si acum zambesti
Razi
Imi spui “stai ma-n pula mea! Ce naspa-I poezia ta”
 iti spun… atat de naspa ca te indragostesti de ea
si apesi literele pe taste una cate una, una cate una, una cate una pana la capat
si-mi spui hai sa mergem,
vrei sa iesim, sa ne pierdem in noapte unul in altul
te scarpini la nas si astepti un final demential pentru poemul asta despre carre tu crezi ca e incredibil de prost, proasto!
m-am certat cu tine ca sa scrii cuvantul  “proasto”, proasto !
si acum esti o fetita desteapta..scrii frumos, scrii frumos
vin langa tine si-mi spui tare mai esti nesimtit
te sarut pe obraz imi zici ma saruti in cur
razi imi zici sa plecam eu m-am spart de la jointul asta
si parca ma topesc in jazz, in jazz-ul care tasneste din laptop ca sampania pe care o vum ciocni inainte sa te fut
altadata. Acuma vino sa te-mbr




Despre Antologia Miniaturas de tiempos venideros

Am fost plăcut surprins să primesc pe la sfârșitul anului trecut două exemplare din Antologia Miniaturas de tiempos venideros apărută la editura Vaso Roto din Spania, pentru că apar într-însa. Pe când încă mă aflam în grațiile mai marilor lumii literare &co și nu aveam puse bețe-n roate peste tot, bețe pe care tot mai marii lumii literare mi le-au înfipt în roate și diferiți prieteni și scriitori cuprinși de invidii, căci întotdeauna când apare un geniu se creează în jurul său o conjurație a imbecililor, am primit un telefon de la domnul Dinu Flămând care mi-a propus să trimit 10 texte pentru această antologie bilingvă. N-am refuzat oportunitatea și iată că, după trei ani, privesc coperta din spate a cărții, care e o cărămidă de peste 600 pagini cu o grafică și o hârtie de calitate, pentru a eticheta aici poeții în compania cărora mă aflu: Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Șerban, Dan Sociup. Cartea se încheie cu poemul meu Vând BMW 318, iar traducerea în limba spaniolă îi aparține doamnei Cătălina Iliescu Gheorghiu.
Menționez că este primul gest frumos făcut pentru mine de către Institutul Cultural Român, care a contribuit la apariția cărții și, probabil, și ultimul - cum nu sunt nici băiat de securist, nici fost turnător, nici nu mai sunt prieten cu fii de securiști cu influență în lumea literară, cum subliniez incompetența multor indivizi care ocupă scaune cu responsabilitate publică și cum, nu în ultimul rând, scriu lucruri deștepte, se înțelege de ce. În țara asta guvernată de capete seci care își discriminează non-stop și uneori chiar își omoară valorile pentru ca masele de primate să rămână cu orizonturile înguste, capetele plecate și coloana strâmbă între picioare, nici nu mă aștept la vreun tratament mai ales. Printre altele, de aia m-am și lăsat de scris literatură - oricum am scris cele mai deștepte lucruri din literatura română, cine îmi citește cărțile cu mintea deschisă n-are cum să nu își crească IQul peste limita normală.
Pe lângă multe poeme frumoase am remarcat unul de Adrain Popescu care se cheamă Pisicile din Torcello. Iar cele mai proaste poeme pe care le-am remarcat aparțin poeților: Ana Blandiana, Ion Pop, care e amuzant pe alocuri, și Nicolae Prelipceanu, care Nicolae Prelipceanu împreună cu Ana Blandiana scriu cel mai.. cum să zic? că parcă n-aș zice varză... din antologie.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Astăzi mi-a spus un poet

că sunt egoist dacă nu mă reapuc de scris.

M-am simțit flatat.