joi, 28 aprilie 2011

Rondelul giointului târziu în noapte

în gioit e un vis ce aşteaptă
trăind să-l trăieşti imanentă
pisico îmi eşti o deşteaptă
iubită în noaptea cadentă

şi-n dragoste-o ardem la fentă
cu line mişcări ce deşteaptă
în lume o lume mai dreaptă
in love să o ardem la fentă

în fum e o ţară stridentă
cu codri adânci de safir
pierd rimă şi ritm nu mă mir
pupila ta tulbure-apsentă
în şoaptă-mi îngână Come here



Rondelul feliei de cozonac

o felie de cozonac knock
deschide un lac un very good luck
pe limba mea cârpă de sac suck
my big dick şi dă-te-n mother fuck

sacăre pac pac pac pac pac pac
ptu ptu ptu şi mai ia şi-un capac
până una alta o felie de cozonac
mănânc şi mărturisesc că-mi plac

e bine să ai ochi pe abac
să aduni privirile ce-ţi plac
mâncând felia de cozonac
făcută de mamaia cu mac
pentru un nepoţel bla bla blac


Rondelul ştefan augustin doinaş

dacă mai fac un gioint mai fac un
rondel ca să-l fac şi pe dracu-n
vreo patru felii precum ca cu-n
cuţit care pot să desfac-un

înşfac un muguraş pătimaş
şînt chiar ştefan augustin doinaş
versus dracul cu colţii de haş
totîntruncuvânt totbăştinaş

şi te topeşti spre mine mortal
precum un mare şal ca un val
oros eros şi thanatos pal
într-o augustă sală de bal
şi totul este de-men-ţi-al

Chipurile

Vreo 3 edituri din Germania sunt interesate de Chipurile mele la nicio saptamana dupa ce traducatoarea mea le-a trimis o bucatica din ele, ceea ce ma face sa cred ca incep sa ma urc pe caii aia mari pe care ii astept de mult, caci cu Chipurile o sa iau niscai premii si pe-acolo, ceea ce nu-i mult, dar o sa ma fac cunoscut, dupa care imi public unul dintre romanele pe care le-am inceput si ajung si eu un scriitor din ala de super succes la nivel galactic, o sa vand si eu cateva miliarde de carti, practic - si asta fara vreun ajutor din partea ICR-ului care publica pe banii lui acolo sau in alta parte autorii romani de ici de colo pe care in marea lui ignoranta ii crede valorosi (si unii chiar sunt valorosi, de ce sa mananc gogosi), pe cand eu ma public singur si iau bani avans pentru acest gest.

miercuri, 27 aprilie 2011

....................................................................

1.
Nu se ;tie ca p[m\ntul din ce parte bate v\ntul
Supune tata – ;i-ntoarce banii cu lopata
:i-i aranjeaz[-n form[ de zar
Ca s[-i arunc clar

In mintea ta, a;adar
eu n-am nevoie de bani ]n poezie
am nevoie de o fr\nghie
s[-mi bag cocaru-n via’[

s[ m[ trezesc diminea’[...] acolo unde-am vrut s[ m[ duc.

2.
Tu ;tii c[ dumnezeu e sclavul meu ;i vrei s[-l

3.

Offline
„ Fumez un cui ]ntr-o garsonier[ din bucure;ti”
Voiam s[-‚i ;optesc ;i tu tocmai ai ie;it de pe mess
:tii ce mult mi-ar pl[cea s[ fiu o comoar[ la r[d[cina p[rului t[u ?

DOSAR: Douămiismul par lui-même

vineri, 22 aprilie 2011

offline

fumez un cui într-o garsonieră din Bucureşti,
voiam să-ţi spun şi tu tocmai ai ieşit de pe mess...
ştii ce mult mi-ar plăcea să fiu o comoară la rădăcina părului tău?

joi, 21 aprilie 2011

SGB despre TORRENT

Un proverb românesc spune că nu-i bine să te scarpini în cur cu mâna altuia. Am stat şi-am analizat şi-am concluzionat că, dacă tot am început să fac critică literară, n-ar fi rău să mă promovez şi în această calitate... dar unde ar fi mai întemeiat s-o fac dacă nu pe coperta a patra a propriului meu volum TORRENT? Aşa că am zis, făcând abstracţie de faptul că sunt poet, prozator şi viitor dramaturg, următoarele cuvinte:


SGB a trecut literatura prin distileriile lui şi a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplător, revoluţionează literatura. TORRNET nu e numai un drog ci şi o epopee, un superpoem, un roman, un scenariu, un vis şi-aşa mai departe...

marți, 19 aprilie 2011

Ce păţesc în seara asta..:=)

Îl sun pe Gelu care s-a întors de la Madrid ca să înmâneze premiile Reţelei literare şi-mi spune că-i la Rendez-vous, lângă Litere - o cafenea purpurie pentru discuţii intime gata pregătită pentru o nouă serară incendiară de marţi, când se spune că-s 3 ceasuri rele. Ajung acolo pe jos de pe Iancu de Hunedoara colţ cu Finlanda, spre Piaţa Victoriei, pe Calea Victoriei şi mă instalez într-un taburet roz bombon. Dau noroc cu Gelu şi-mi comand un pachet de ţigări, o cafea... Discutăm chestii şi la un moment dat apare unul dintre premianţi, cu un prieten de-al lui şi cu încă unu, şi se aşează lângă noi. Discutăm chestii şi-mi dau seama că am o cunoştinţă comună cu ei cu care m+am iubit în nişte nopţi de maidemult. Ba chiar că unul dintre ei e îndrăgostit până la idioţenie de ea. Şi fac mişto. Îl termin psihic. Omul începe să mă cinstească cu whisky, beau şi mă îmbăt puţin şi imediat apare Despot. Apoi Ruse şi bla bla bla. Îndrăgostitul devenise agresiv în limbaj şi i-am atras atenţia că eu nu mai discut de mult cu expresii vulgare, că nu-mi place să mi se adreseze expresii vulgare, că atinge prin expresiile vulgare coarde sensibile. Era exact ceea ce făcusem eu, doar că fară expresii vulgare, prin susurul unei retorici de vis. Salut politicos două redactore sau ceva de genul, de la revista Observator cultural, pe una am hipnotizat-o în club a şi-am sărutat-o la două vorbe după ce am cunoscut-o, de vreo două ori, spre surprinderea unor critici şi a altor redactori, iar pe cealaltă am uitat cum o cheamă. Se încinge o discuţie pe unele teme filosofice şi-n timpul ăsta îndrăgostitu se îmbată tiptil, se încinge. Şi mă întreabă dacă am avut vreo treabă cu cunoştinţa despre care vorbeam anterior, o blondă cu părul bălai :D şi cu nişte ochi pe care i-aş putea suge cu paiul. Îi zic că nu am avut nicio treabă, îmi răspunde că ea i-a spus altceva, bla bla bla, un film foarte prost, o discuţie de un ridicol absolut, îndrăgostitul din ce în ce mai agresiv în limbaj. Puteam să mă ridic să plec dar nu aveam chef, îmi plăcea să răd pe-acolo şi pratic nu mă deranja cu nimic vocabularul obscen şi agresiv ce nu mai contenea. Eram zen, dar la un moment dat i-am răspus îndrăgostitului că nu am întreţinut niciun raport cu fata de care era îndrăgostit. El mi-a răspuns că aşa zicea şi Bill Clinton. I-am zis că comparaţia mă flatează şi că practic Clinton nu întreţinuse niciun raport sexual cu Monica bla bla. La care el zice: Ba i-a făcut o muie. Aha, zic, dar e vulgar să-i spui aşa. O felaţie e mai bine. O felă e şi mai extraordinar, eu aşa-i zic ;) Pisico, fă-mi şi mie-o felă. Şi omu s-a aprins: Aidică ţi-a făcut o felă. Da frate, atât. Şi omu ce face? NU ştie ce face, ia paharul şi-mi aruncă vreo 50 de J&B în ochi. Şi mi l-am luat în carate... şi-mi părea rău chiar în timp ce mă aparam, că asta făceam când loveam, că mai sunt nevoit, şi asta în era comunicării, să port bătăi prin baruri cu idioţi. I-am dat un genunchi în nas de i-am simţit osul cum plesneşte, asta printre altele... Norocul lui a fost Ruse. L-a ridicat şi l-a dus la baie. Ospătăresele au chemat poliţiunea. Au venit cu întrebările lor despre ce şi cum. I-am luat cu argumentele care le-au confirmat faptul că am evitat un atac material, diret, imediat şi injust îndreptat împotriva persoanei mele şi aveam şi martori în acest sens. Din ochi încă îmi curgea whisky. Au notat, a semnat şi agresorul după care au plecat toţi la plimbare. Am plătit consumaţia şi amuzaţi am plecat în altă parte, eu, Gelu, Ruse şi Despot.. Kiss

luni, 18 aprilie 2011

Ce-nseamnă să te joci cu vorbele...

Când scriu poezie mintea mea e un păianjen iar vorbelele mele sunt fluturi, fluturi prin stomac, dar asta nu-i decât un mic preludiu, poate fără legătură cu problema pe care o voi aborda. Mai acum o vreme, pe blogul distinsului scriitor Mugur Grosu, o foarte simpatica domnisoara, acum doamna, pe nume Gabi Mâncu, sau mai pe gustul meu, Gabisa, care tocmai işi publicase debutul, Număr scame, la editura Vinea, era acuzată de plagiat, fapt care a stârnit un mic scandal amuzant foc şi-ngroparea autoarei în uitare, de parcă cine ştie ce mare crimă ar fi săvârşit. Dacă te uiţi în DEX observi că plagiat înseamnă operă literară, artistică, ştiinţifică a altcuiva însuşită şi prezentată drept creaţie personală. Opera la care se referă distinsul Mugur este următoarea:


sunt într-un gol

pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă
parte a mea
nu o bănuiam până acum

aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu, nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă

o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie

cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator

nu mai spun nimic
prizez înfometată liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine.


Ceea ce nu este bolduit aparţine autoarei. Adică: la dracu. Restul îi aparţine poetului Ovia Herbert :)) Ceea ce-i foarte amuzant...
În cartea Postmodernismul românesc Mircea Cărtărescu spune că pastişa, chitschul, plagiatul, intertextul, bla bla bla, sunt, ca să zic aşea, fapte de la care scriitorul postmodern nu se dă în lături. Ceea ce rezuta de-aici e că Gabisa este o autoare extrem de postmodernă care a avut ghinionul să-şi publice debutul în lumea a treia.

marți, 12 aprilie 2011

Fragment din TORRENT

AM CITIT MAI ACU O VREME LA INSTITUTUL BLECHER. IATA CE: ;)

duminică, 10 aprilie 2011

criticii romani

dupa cum spuneam acu o vreme imi public Chipurile in Germania. Beleaua e ca am nevoie de niste opinii ale criticilor romani pentru a´mi amplifica, intr´un fel sau altul, smecheria, ca editorii si referentii germani, sa fie convinsi ca bla bla bla... discutand cu traducatoarea mea in limba germana am ajuns la concluzia ei: criticii literari din tara noastra de cacat habar n-au sa scrie despre carti, ei vorbind in metafore si parabole, nu altfel, cum, spre exemplu, fac criticii literari germani: adica, cumva, stiintific, filosofic, pe inteles, bla bla bla. Ceea ce e normal, avand in vedere ca romanii nu au avut niciodata un Kant, un Schopenhauer, un Wittgenstein etc. Caci criticii nostri, adica scriitorii ratati, isi incearca mana de scriitori ratati pe planul criticii, si astfel vorbesc cu mijloacele poeziei despre carti, nu cu mijloacele filosofilei, adica ale stiintei. De unde deduc ca trebuie sa ma apuc de critica literara, ca, macar eu nu-s scriitor ratat, bla bla bla..

luni, 4 aprilie 2011

poemul de luni 50

Urmuz:

Fabula

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: ”Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”

Morala

Pelicanul sau babiţa.