Spuneam mai acu o vreme ca, Patriotismul este sentimentul care caracterizeaza popoarele din tarile evoluate, puternice si independente. Si-i dadeam exemplu pe americani, germani, japonezi, rusi, chinezi etc. Dar ce este patriotismul? Patriotismul este sentimentul de dragoste si devotament fata de patrie si popor. Cu cat este mai slab sau mai putin prezent acest sentiment in sufletele unui popor, cuatat poporul este mai sarac, mai inevoluat, mai dependent, mai putin condus in interesul sau. Daca ne uitam la poporul nostru, ce putem observa? Că este un popor sărac, că este din ce în ce mai îndobitocit, că nu este în niciun caz dependent, că este dator vândut și că este condus în dezinteresul său de către niște creaturi care reprezintă interesul altor puteri.
Ca să subminezi și să înrobești un popor trebuie să-i distrugi sentimentul patriotic. Când oamenii nu mai sunt patrioți, sunt dezbinați, nonfraterni, străini unii de alții, sunt ca niște degete care nu se pot strânge într-un pumn pentru că nu sunt legate de nimic. Când oamenii sunt dezbinați, nonfraterni, străini unii de alții, ei nu se pot asocia astfel încât împreună să reprezinte o forță, pentru că nu-i leagă dragostea, iar omul lipsit de dragoste este slab. Un popor lipsit de dragoste este un popor slab.
Pe la 1863 lua naștere la Iași asociația Junimea. Din cadrul acestei asociații au făcut parte nenumărați români intelectuali printre care și Mihai Eminescu. Cei care au fondat-o erau masoni, masoni de grade mici, adică animale de povară, cum li se spune de către frații lor mai avansați, erau indivizi pregătiți în exterior ca să submineze poporul din interior, și totodată finanțați din exterior tot în acest sens. Cum făceau asta? Simplu, acționau împotriva sentimentului patriotic care predomina în acea perioadă, sentiment care a ținut acest popor în viață și această țară pe harta lumii de-a lungul veacurilor și pledau pentru punerea în fruntea țării au unui principe străin. Ei au fost cei care l-au detronat pe Cuza în acest sens și tot ei cei care l-au adus pe Carol I la conducerea țării, ceea ce înseamnă că le-a cam ieșit. Tot ei au fost cei care l-au scos nebun și ulterior omorât pe Eminescu, care insufla și amplifica sentimentul patriotic în sufletele românilor și se pronunța acid împotriva monarhiei, dacă e să ne gândim numai la poemul Împărat și Proletar și cu-atât mai mult împotriva unui principe străin, deci era în contra lor și-a manipulării lor, chiar dacă a fost cu ei un timp. Tot ei au omorât-o și pe Veronica Micle și tot ei l-au omorât pe Ion Creangă, ca să păstreze tăcerea în legătură cu moartea lui Eminescu. Și multe altele.
Ideea în literatură și-n celelalte arte pe care o promovau era să se scrie artă pentru artă, la fel ca acum, adică să se scrie fără scop important, să se dea la pizdă sare, cum se spune la noi în popor:
să se abată atenția și preocuparea de la problemele adevărate ale individului și ale poporului,
să se promoveze un fel de gândire care să nu-i permită individului și poporului sesizarea legăturilor dintre cauze și efecte,
care să dezobișnuiască individul și poporul să problematizeze realitatea,
care să manipuleze individul să acționeze sub impulsul emoțiilor, instinctiv ca animalele,
care să obișnuiască individul și poporul cu satisfacții ieftine care să-l preocupe și să-l demotiveze să atingă idealuri superioare,
care să-i inducă individului și poporului spiritul de turmă,
care să manipuleze individul și poporul să nu creadă că există mijloace de manipulare a sa -
într-un cuvânt, să se scrie, să se creeze o artă, o cultură care să ignore însuși scopul real al culturii, al artei și-al politicii, care sunt unul și același lucru pentru că au același scop, anume, Elevarea Spirituală și Socială a Tuturor Oamenilor.
Se acționa în acest fel tocmai pentru a se menține în lume sărăcia, injustiția, inechitatea, sclavia celor mulți, autoritățile false, guvernanții și țarcul de legi care îi protejează.
În prezent, în literatură și artă se promovează aceeași idee și artiștii și intelectualii, care numai intelectuali nu sunt, da-n fine, care susțin și promovează ce ziceam mai sus. În literatură, mai precis în poezie, sunt promivați fix poeții cei mai viscerali, care acționează sub imperiul emoțiilor, instinctiv ca animalele, care scriu despre nimicuri, gogleze, care nu problematizează realitatea, care n-au idealuri superioare, care promovează beția, alcoolismul, dușmănia, invidia, care induc spiritul de turmă, care duc în derizoriu sentimentul patriotic. Nu în ultimul rând, sunt promovați și proptiți în funcții cheie fix cei care sunt tocmiți să promoveze monarhia și Casa Regală a României, care are între membri ei doar un singur român, care nici ăla nu se știe dacă-i cu-adevărat român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu