Am fost plăcut surprins să primesc pe la sfârșitul anului trecut două exemplare din Antologia Miniaturas de tiempos venideros apărută la editura Vaso Roto din Spania, pentru că apar într-însa. Pe când încă mă aflam în grațiile mai marilor lumii literare &co și nu aveam puse bețe-n roate peste tot, bețe pe care tot mai marii lumii literare mi le-au înfipt în roate și diferiți prieteni și scriitori cuprinși de invidii, căci întotdeauna când apare un geniu se creează în jurul său o conjurație a imbecililor, am primit un telefon de la domnul Dinu Flămând care mi-a propus să trimit 10 texte pentru această antologie bilingvă. N-am refuzat oportunitatea și iată că, după trei ani, privesc coperta din spate a cărții, care e o cărămidă de peste 600 pagini cu o grafică și o hârtie de calitate, pentru a eticheta aici poeții în compania cărora mă aflu: Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Șerban, Dan Sociup. Cartea se încheie cu poemul meu Vând BMW 318, iar traducerea în limba spaniolă îi aparține doamnei Cătălina Iliescu Gheorghiu.
Menționez că este primul gest frumos făcut pentru mine de către Institutul Cultural Român, care a contribuit la apariția cărții și, probabil, și ultimul - cum nu sunt nici băiat de securist, nici fost turnător, nici nu mai sunt prieten cu fii de securiști cu influență în lumea literară, cum subliniez incompetența multor indivizi care ocupă scaune cu responsabilitate publică și cum, nu în ultimul rând, scriu lucruri deștepte, se înțelege de ce. În țara asta guvernată de capete seci care își discriminează non-stop și uneori chiar își omoară valorile pentru ca masele de primate să rămână cu orizonturile înguste, capetele plecate și coloana strâmbă între picioare, nici nu mă aștept la vreun tratament mai ales. Printre altele, de aia m-am și lăsat de scris literatură - oricum am scris cele mai deștepte lucruri din literatura română, cine îmi citește cărțile cu mintea deschisă n-are cum să nu își crească IQul peste limita normală.
Pe lângă multe poeme frumoase am remarcat unul de Adrain Popescu care se cheamă Pisicile din Torcello. Iar cele mai proaste poeme pe care le-am remarcat aparțin poeților: Ana Blandiana, Ion Pop, care e amuzant pe alocuri, și Nicolae Prelipceanu, care Nicolae Prelipceanu împreună cu Ana Blandiana scriu cel mai.. cum să zic? că parcă n-aș zice varză... din antologie.
'dan sociup''? :D
RăspundețiȘtergere