luni, 14 octombrie 2013

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Se spun și se cred multe lucruri despre mine, dar toate aceste lucruri sunt la fel de greșite. Ce este totuși adevărat este că sunt un om cu o intuiție, o inteligență și o înțelepciune foarte avansate pe care mi le amplific asiduu continuu, la fel cum îmi amplific și restul puterilor - practic, de pe piscul minții mele spun că sunt poate singurul intelectual adevărat din această țară, și-o spun cu modestie. Știu că noi, oamenii, atunci când ne sublimăm potențialul (mental, fizic, spiritual)  latent suntem zei, chriști, suntem sănătoși și normali. De-aceea fac demersuri pentru a mă însănătoși, adică pentru a atinge eu însumi în special și în general cine are puterea să înțeleagă și îndeajuns de multă inteligență încât să creadă ceea ce eman, starea de zeu, iluminarea. Pentru a atinge această stare studiez științele (mai mult sau mai puțin secrete) care au emanat de-a lungul erelor de la oamenii care au atins această stare, le practic și observ rezultatele pozitive. Aceste științe despre care vorbesc sunt de fapt ramurile unei singure științe, sunt aceeași știință exprimată în termeni diferiți. Trăiesc în spațiul numit România și știu că strămoșii noștri erau foarte avansați spiritual și că au transmis posterității învățăturile lor prin intermediul folclorului, în special al basmelor. Unul dintre basmele acestea este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, care este o alegorie al cărei tâlc zilele trecute, l-am înțeles și cum sunt generos cu cunoașterea, îl voi revela acum.
În Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte Făt-Frumos își dorește să plece să caute chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ceea ce îi promisese tatăl său, împăratul, că-i va da dacă se va naște, când acesta plângea în pântecele mamei sale, și ceea ce îl făcuse să se nască. Ca să își împlinească dorința pe care tatăl său nu i-o poate îndeplini, are nevoie de un vehicul pentru călătoria pe care se hotărăște să o facă și intră în grajdul împărăției pentru un cal. Dar pe toți îi trântea apucându-i de coadă. Când dădea să iasă din grajd zărește într-un colț un cal răpciugos și bubos și slab. Se duce la el și când îi pune mâna pe coadă, calul îl întreabă ce poruncește și rămâne drept când Făt Frumos încearcă să-l pună la pământ. Făt Frumos îi spune ce vrea să facă iar calul îi spune că dacă vrea să ajungă la dorința lui să îmbrace hainele de când era tânăr tatăl său, armura șamd și să-l îngrijească cu mâna lui 6 săptămâni, care vine vreo 40 de zile, și orzul să i-l dea fiert în lapte. Făt Frumos face armura și restul lucrurilor să strălucească, ăsta simbolul corpului fizic, îngrijindu-se în același timp și de cal, ăsta e simbolul glandei pineale, dându-i orzul fiert în lapte. Deci Făt Frumos postește 6 săptămâni mâncând numai orz fiert în lapte își fortifică corpul fizic și își curăță glanda pineală pentru a putea călători în interiorul său acolo unde este și izvorul tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Ce se întâmplă în continuare în basm este mai puțin relevant, adică descrierea călătoriei, ceea ce este relevant este ce-am spus. Că sursa tinereții fără bătrânețe este în interiorul fiecăruia dintre noi și că ea poate fi accesată în urma unui post de 40 de zile în care se mănâncă numai orz fiert în lapte.

Cu plăcere

7 comentarii:

  1. ai uitat sa spui concluzia lui fat frumos cand si-a gasit tatal mort si toata lumea pe care o cunostea disparuta...ca a regretat ca a dobandit viata fara de moarte si tineretea fara de batranete...de fapt morala povestii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e asta morala, ce ai? Și dacă dobândești și dacă nu, tot îi vezi pe cei dragi murind și dispărând și pe lumea pe care o cunoșteai când erai puști. Și nu a regretat că a dobândit ci că dispăruseră cei dragi lui și că palatul era părăginit, dacă a regretat ceva. Morala poveștii e că, dacă ești prost, mori.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai el a murit la sfarsit...desi mancase cacat cu mac sau ce zici tu acolo...ovaz prajit

    RăspundețiȘtergere
  4. Păi a murit, dar înainte de asta a trăit sute de ani. Și a murit pentru că s-a întors la o stare inferioară.

    RăspundețiȘtergere
  5. in definitiv, starea superioara de care vorbesti se caracterizeaza, in opinia ta, intr-o atitudine extrem egoista inteleg...adica o stare care sa iti permita sa zbori, sa futi sa bei si sa mananci la nesfarsit...sau care e ideea pentru care este bine sa traiesti la nesfarsit? chiar in budism (de unde vad ca te inspiri cu trimiterile la meditatii si yoga) starea dezirabila pe care numai Buda a atins-o este dobandirea mortalitatii. in religia budista, reincarnarea si viata vesnica sunt pedepse, moartea definitiva este atinsa doar de cei iluminati (teoria oului spart) si pana acum, spun ei, doar Buda a reusit sa nu se mai reincarneze si sa moara. de altfel nici nu poate fi altfel deoarece religiile prezic compasiune si altruism, iar viata vesnica nu poate fi decat atributul egoismului exacerbat al omului care iubeste atat de mult placerile carnale incat refuza gandul ca ar putea fi privat de ele.
    nu incerca sa imi raspunzi si nu imi publica mesajul pentru ca te depaseste.
    o viata frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu-mi pune-n gură opinii și vorbe pe care nu le am și nu le-am spus. ideea pentru care este bine să trăiești la nesfârșit este: pentru a putea experimenta creația în corpul fizic. eu nu mă inspir din budism. eu mă inspir și din budism și din creștinism (Isus oare n-a înviat?) și din brahmanism și din hermetism și din hinduism și de peste tot. budismul nu este o religie, este o știință. religia adevărată este știință, religia falsă este religie. moartea definitivă înseamnă viața definitivă, posibilitatea încarnării în corpuri fizice în toate planurile în care e nevoie de ele, posibilitatea prezervării unui corp fizic. la plăcerile carnale renunți în prima etapă a elevării spirituale, căci plăcerile carnale împiedică elevarea: mâncatul de cărnuri, mâncatul prea mult, băutul de alcool, consumul de droguri, de cafea, fumatul. a mânca orz fiert în lapte 40 de zile nu e o plăcere. fututul e înlocuit cu făcutul dragostei. a trăi veșnic este egoist în aceeași măsură în care a vrea să-ți atingi potențialul maxim înseamnă același lucru. nu înțelegi că oricum trăiești veșnic? poți să trăiești în deplinătatea facultăților sau nu.
    / mine nu mă depășește nimic ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. asa e, ai dreptate. eu gresesc. scuze.

    RăspundețiȘtergere