Ochiul înaripat al seducătorului, -)

Ea omora. Pășea fără să atingă pământul în ceea ce era mai mult decât un dans. 

Era grație pură,

magia mișcărilor ei insinua că fusese cândva o sirenă coborâtă din adâncimile cerurilor, prelingându-se prin eter până înaintea mea cântând.

Eu bântuiam prin noapte cu un surâs care cheamă tot ce universul poate visa mai frumos, să mă sublimeze 

și m-am oprit fascinat.

Omora cu privirea. A pocnit din degete ca o dansatoare de flamenco care face bărbații să se dea cu capetele de mese

și femeile să dispară nevăzute întețindu-i haloul care începe să năucească –

sunetul degetelor ei a fost atât de asurzitor încât a cristalizat între noi floarea albă a unui trandafir între petalele căruia puteai face dragoste;

era ca o pictoriță care face să plutească în întuneric Bucureștiul zilelor când muzica îngerilor răsuna pe străzi din instrumente jalnice de lemn și alamă. 

  

Compuneam în gândul tău acum versul care la final te face să simți că te îndrăgostești fără să-ți dai seama –

în dragostea ta deja plutesc fluturi cu aripi translucide –

și m-a iradiat într-atât încât nici până azi nu mi-am mai amintit cum mă cheamă, cine sânt, de unde vin, încotro... 

Mă apropiam domol simțindu-mă din ce în ce mai adorat și mai ars de candoare,

și când eram atât de aproape încât presimțirea atingerii era înăuntru aproape la fel de electrizantă ca însăși atingerea, am zis

- Dacă foșnești trandafiri de fiecare dată când o să mă mai privești în ochi planeta va fi supranumită în univers floarea pasiunii noastre, și poate că într-o zi un zeu i-o va oferi în centrul unui buchet adoratei lui... Rochie de mireasă e noaptea când te privesc pe tine,

ce ți-ar plăcea cel mai mult să facem acum?

- Ss..