duminică, 11 august 2013

DINAMO-STEAUA=1-2

Doar ce terminasem de scris postul anterior și primesc telefon de la un amic, că are invitații la meciul Dinamo-Steaua și dacă nu vreau să vin. Nu sunt eu cu fotbalul mai deloc, nu sunt suporterul niciunei echipe, nu sunt interesat de subiect, dar zic, de ce nu? Mă îmbrac, plec și ajung. Intrăm cu două ore înainte de începutul meciului și ne așezăm la locurile noaste, după ce ne învârtim și ne luăm floricele și suc. Pe stadion era galeria Dinamo, câțiva din galeria Stelei, diverși oameni și muzică. Galeria Dinamo, în culori alb-roșu, proptită în spatele uneia dintre porți cânta și înjura Steaua. Steliștii, dezbrăcați până la brâu, proptiți în spatele porții celeilalte, puțini câți erau, înjurau și ei printre fluierăturile dinamoviștilor, Dinamo. Mă uitam și mă gândeam, doamne, cât e de proastă lumea, auzi tu, să înjuri oameni, să-i urăști, să-i scuipi, să arunci cu obiecte contondente în ei, eventual să-i și bați, pentru faptul că sunt suporterii altei echipe de fotbal decât tine... ce mentalitate idioată, primitivă... Tu-ți dai seama ce minte retardată poate să genereze o astfel de conduită?
Prietenul meu îmi spunea că și-a luat un Mercedes S class din 2010 și că abia așteaptă să-i iasă permisul ca să meargă la Comănești să-l vadă lumea și să moară dușmanii de invidie. Încet-încet timpul trecea, locurile pe stadion se ocupau, cadența huiduielilor și injuriile se amplificau. Auzeam cu maxim ecou gen: Muie Steaua, muie Steaua, pac, pac, adică bătăi din palme și vedeam o șesime din stadion, galeria Dinamo, emanând tot circul. Apoi, în replică, mica galerie a Stelei, bărbați în pielea goală cu steaguri cu fețe hidoase, sepulcrale, demonice, cu fulare gen: o lălăială care se termina în o, și apoi Muuuie Di-na-mooo. Se mai schimbau lălăielile, dar cuvântul MUIE, nu lipsea. Când cânta o galerie ceva cu dedicație pentru echipa pe care o susținea, cuvântul muie lipsea din lălăiala lor, dar răsuna vibrant din partea cealaltă a stadionului.
Cu vreo 40 de minute înainte de începerea meciului, răsună pe tot stadionul glasul vorbit la microfon al unuia care era pe față suporter Dinamo. Zicea lucruri jignitoare la adresa Stelei. Galeria Stelei, care acum era destul de cuprinzătoare, cam jumate din galeria Dinamo, dar mai puțintică,  îl fluiera și-l înjura și pe el și pe tot Dinamo. Cu vreo jumate de oră înainte de începerea meciului, intră în perimetrul galeriei Stelei vreo sută-150 de bărbați în tricouri negre. Văzându-i de sus, de unde eram, am crezut că sunt tot din galeria Stelei, dar nu erau. I-am văzut cum s-au năpustit peste steliști și cum s-au luat la bătaie. Pumni, picioare, capuri, petarde, bătaie. Până au intrat mascații s-au împărțit destule lovituri. Intrând și începând să despartă beligeranții, au împărțit și mascații destule lovituri. Am văzut un pumn dat de un mascat în splendoarea chipului unui stelist care s-a făcut grămadă printre scaune, și multe alte secvențe de un senzațional asemănător. În cele din urmă cele două grupuri de suporteri au fost separate și între ele s-au proptit mascați. A început un schimb de petarde și obiecte contondente, de înjurături șamd. Galeria Dinamo, pe parcursul bătăii, a stat și-a lălăit în perimetrul ei. Acum, la 30 de secunde de când se terminase bătaia, a scăpat din țarcul ei, cam un sfert, și-a demarat pe culoarul dintre primele scaune și teren spre galeria Stelei. N-au știut ce fac respectivii dinamoviști îmbrăcați în culorile echipei, căci mascații i-au blocat și-au intrat în ei cu bastoanele ca epilatorul în pubis.
S-au calmat spiritele și nenea care vorbea de undeva de se-auzea pe tot stadionul a început să-l omagieze pe un jucător dinamovist care murise și care, am observat, că dădea numele peluzei dinamoviste: Cătălin Hîldan. Am remarcat civilitatea sau cum să-i spun? steliștilor, care nu au mai zis muie în aceste momente, în semn de respect pentru defunct. După care a prezentat jucătorii dinamoviști, unul câte unul, și după fiecare nume rostit, cuvântul muie răsuna pe tot stadionul.
Cu câteva minute înainte de începutul partidei mascații au scos dinamoviștii îmbrăcați în negru care năvăliseră peste steliști din perimetrul galeriei Stelei. S-a mai petrecut un ultim schimb de lălăieli cu muie între suporterii celor două echipe, din peluza galeriei Dinamo au ieșit două benere cu busturile înaripate a doi jucători defuncți pe el condor paso a lui Zamfir și-a început meciul. În primele minute nu știu ce stelist a deschis scorul și privind în jur, am văzut suporterii Stelei abținându-se de la bucurie, de frică să nu-și ia cafteală de la suporterii Dinamo care erau cu mult superiori din punct de vedere numeric. Amuzant a fost autogolul jucătorului de culoare al Dinamo la care suporterii stelei au râs și s-au bucurat mai puțin înfundat decât la primul gol.
Steaua a dominat clar meciul până la golul dat de jucătorul dinamovist în repriza a doua. Apoi și-a mai ieșit din mână. Am observat pe parcursul meciului cum suporterii Dinamo aruncau cu tot felul de petarde, bețe etc. în portarul stelei, lucru care mi s-a părut lipsit de far play, și în ceilalți jucători steliști când aceștia trebuiau să bată un corner.
Bilanțul meciului a fost următorul: Steaua a înscris un gol, a dat de două ori mingea în bară și a ratat un penalty, iar Dinamo a înscris un autogol, un gol și a avut câteva șuturi pe poartă.
Am plecat cu vreo 5 minute înainte de final când spiritele se încinseseră grav. Ajuns în stradă am văzut grupuri de dinamoviști luându-se de de oameni, scuipându-i, dându-le palme la fund femeilor etc. și la un moment dat, pe când mă îndepărtam pe bd. Basarabia de ieșirea din stadion din stânga, dintre mașini, dintr-un grup de vreo 6 cu beri în mâini îmbrăcați în negru, a țâșnit un individ spre mine, cu gând evident rău. Mi-am dilatat pupilele și i-am aplicat una dintre privirile cele mai pline de subînțeles. S-a blocat. Amtrecut pe lângă el și-am ajuns în cele din urmă de unde am plecat.

Un comentariu: