K vitelu la poarta noua 3

In Vinerea Mare m am trezit si am iesit din casa. Eram inconjurat de munti si de paduri si de pajisti si de capre de mohair iar pe un pisc se vedea castelul catar Montsegur. Prin fata mea trecea un rau in care puteam vedea argintii pastravii. Am observat ca ferma, magazinul si pensiunea parintilor traducatoarei mele se cheama: Oh! Les beaux jours! Beckett a scris despre acel Fugax si despre castelul catar o piesa cu acest titlu, dar nu se stie daca a fost pe acolo sau ba. Important era ca eram eu. Era frumos, linistit, incantator. Am mancat si am mai conversat cu gazdele mele iar apoi am urcat vreo jumate de ora prin padure ca sa cunosc vecinii belgieni si cu cat urcam mai mult cu atat sentimentul de eliberare crestea. Am ajuns la casa lor iar vecina, sotia unui fost ambasador al Belgiei nu mai stiu unde, ne a primit zambitoare. Sotul ei era la pescuit impreuna cu cainele. Am facut cunostinta am mai schimbat impresii despre gradina pe care o amenaja si am intrat in casa. Era misto inauntru, un living cu semineu, canapele si tot felul de obiecte de arta. Am fost serviti cu prajituri si cafea si am inceput sa discutam, evident, politica. Am spus ca observ din pacate ca tara mea e din pacate arhaica si ca ce am vazut pana atunci m a pus cu botu pe labe psihic. Doamna Martin, mi a spus, cu multa eleganta, ca guvernantii Romaniei din ultimii 22 de ani au fost niste antiguvernanti care au ars o extrem de prost si ca interesul national al tarii a fost mereu confundat cu interesul parsonal de catre dumnealor si ca respectul guvernantilor altor tari pentru noi ca natie este scazut si din pricina acestor conducatori ignoranti pe care i rulam in scaunele puterii o data la 4 5 ani, nu doar din pricina ca suntem sclavii Europei, hotii, prostituatele samd. I am povestit foarte carismatic despre lucrarea mea de doctorat in design social Codul Libertatii, ideile mele de reformare a tarii si mi a zis ca are incredere in mine ca voi reusi sa le materializez daca ma voi mentine atat de increzator carismatic si perspicace. Am discutat despre persoanele de etnie rroma, am spus ca persoanele de etnie rroma trebuie despagubite de statele care le au exterminat odata cu evreii in lagare de gazare etc. intrucat holocaustul asupra acestor persoane a fost poate mai imens decat asupra evreilor doar ca lor nimeni nimic nu le a dat, ca atare in aceasta etnie trebuie sa se investeasca bani si timp pentru ca sa fie integrate in civilizatia care se vrea U.E. Apoi am discutat despre cipul care se vrea integrat in corpurile tuturor oamenilor in cativa ani si ea a glumit cred cand a zis ca acesta ar trebui testat pe rromi. Am mancat o prajitura excelenta si am intrebat o daca o deranjeaza daca imi aprind un cui. A zis ca trage si ea doua trei fumuri. Excelent, am zis si am aprins luleaua. Am intrat in discutii despre arta literatura trecut,mi a zis ca sotul ei scrie o carte despre politica. In fine, am zis si am stins luleaua, hai sa plecam traducatoareo ca m am plictisit, ne am ridicat, ne am spus vorbe placute, eu ca sunt chiar incantat ca v am intalnit, distinsa doamna, ea ca deasemenea samd avea o priveliste de vis din curte, varfuri impadurite inzapezite piatra dezbracata si dupa cum am vazut eu o puteai admira din piscina care era fix la iesirea din casa. Eram high si am plecat pe drumul care se derula ca un sarpe printre prapastii si vai,  la un moment dat, in timp ce ma pisam, am simtit in urina ceva ce anunta ceva maret si mi a venit sa fac un videopoem. Daca vorbeai mai tare vorbele capatau un ecou special. Daca vorbeai si mai tare se auzea ca si cand vorbeai la naispe mii de microfoane. Traducatoarea mea a scos camera si a proptit o pe o padure de brazi care se inalta ca o armata verde in fata noastra de n o puteam cuprinde cu privirea pe toata. Am inceput sa tin un discurs in fata brazilor care incepe cu formula Onorati brazi. Cuvintele mele rasunau prin toate vaile si a iesit un filmulet misto. Am coborat mai departe si nu mai stiu ce am facut in seara aia dar a doua zi am plecat cu acelasi Logan in Pamiers s o vizitam pe bunica traducatoarei mele. Am ajuns in vreo ora. Casa bunicii se era foarte mare, cu gradina, cu lalele cu liliac si alte flori. Bunica, o tanara de 92 de ani ne a intampinat bucuroasa, am baut o cafea si am plecat sa ne plimbam cu masina, sa mi arate orasul, l am petrecut pe tot in vreo juma de ora, imi placea, se citeau pe el mii de povesti si cum dumneaei trebuia sa fie acasa intr un interval de timp scurt ne am dat intalnire la ora sapte jumate, intr o ora, la un restaurant dintr o piata cu parcare si plopi unde in anumite zile se adunau oamenii la targ sub un cimitir vechi pe care de cand l am vazut, de la o oarecare distanta, mi am dorit sa l vizitez. Am ramas in piateta din centru, vis a vis de un drum care urca spre o biserica gotica imensa. Am luat o usor spre ea, dar cum m au furat stradelele din laterale am ajuns la ea peste vreo 15 minute. Timp in care m am petrecut pe langa alte pasteluri. Spre exemplu am ajuns pe o platforma situata deasupra orasului pe care erau niste piste pt skatebord si role. Am ars privind panorama un cui si am ajuns la biserica. Era langa tribunal, inchisa, in Franta majoritatea bisericilor sunt inchise din lipsa de enoriasi si tinute ca monumente artistice. Am luat o pe o stradela care m a dus in parcul central, o bijuterie de gradina cu un lacusor pe care pluteau lebede si gaste salbatice colorate. Am fotografiat dama in alb, o statuie foarte expresiva pe care am remarcat o de cand am intrat. Am terminat de ars cuiul si am privit o femeie care m a atras iesind dintr o sera care imprejmuia parculetul si mergand la masina. Mi am luat pasi si m am dus spre cimitir. Care cimitir avea morminte de o suta doua de ani si am observat ca era 7 30. Am vazut Loganul in parcarea din fata restaurantului, am zis sa purced plutind pana acolo, sa nu ma grabesc, seara e frumoasa, apusul, incantator, mi am rulat o tigara si am fumat o pana acolo. Si acolo era traducatoarea cu bunica ei. La o masa. Beau aperitiv. M am asezat si mi am comandat si eu mirt. Bunica mi a aratat ceasul ca am intarziat, eu, excuse moi, madam, j ai etre volle de votr vil, am legat, si nu stiu ce s a inteles dar a ras si ea si traducatoarea si ospatarul la duma asta a mea. Fusesem furat de oras ce sa mai. Sincer, nu mi amintesc ce am mancat, a fost ceva bun oricum cu gasca si vin samd iar conversatia a fost savuroasa. Pe la zece eram in casa bunicii. Am ramas acolo peste noapte.  De continuat...

ca vitelu la poarta noua 2

am ajuns in Franta, pe un varf de munte Pirineu intr o gara unde ne astepta un Logan. Am urcat si am pornit spre Andora printre munti sculpturali acoperiti de zapada de paduri si ici colo de palcuri de case. Trebuia sa luam de ale gurii si in Andora e mai ieftin ca nu se platesc taxe. Tutunul e foarte ieftin, mancarea, alcoolul etc. Am oprit intr un oras care se inalta brav pe un ciob imens de piatra. Am parcat jos si am uract pe bulevardul principal care e pe o panta de vreo 70° pe langa vitrine restaurante samd. Am ajuns in punctul cel mai inalt din care se vedea toata privelistea, cu orasul si muntii si tot ce mai era. Misto, am zis si am intrat intr un restaurant. Mancasem un senvis o inghetata un croasant si o cafea toata ziua, traducatoarea mea doar o cafea si un croasant, drum greu, trei ore cu trenul si una cu masina, foame mare. Erau multe in meniu dar am mancat niste vita pe care mi am prajit o eu intr un recipient pe care mi l a adus ospatarul, un tip care se dadea portughez dar nu stia o boaba de portugheza, cu patru sosuri cu niste gusturi misto foc si cartofi. Traducatoarea mea, intr un recipient asemanator cu al meu avea o branza care fierbea in vin alb in care inmuiai paine si mancai de rupeai cu niste felii subtiri de amestec de carnuri uscate foarte rosii. Am baut vin rosu si am ciocnit pentru moment. Ma simteam bine, eram relaxat zambitor incantat. Afara fulguia si pe strazi era aproape pustiu, am platit si am iesit la cumparaturi. Mi am luat un grainder din lemn gravat de culoare maro misto, tutun, ulei de masline, masline, ananas, absint, energizant, hamon, reportofon bla bla bla. Am urcat in Logan si am pornit vreo ora doua la casa unde aveam sa locuiesc intr o localitate mica care se numeste Fugax. Focapa. Pe drum, la ideea traducatoarei am oprit la un casino sa ne jucam. Am intrat cu mersul meu relaxat si domnos dupa ce am aratat buletinul si am introdus 5 euro intr un aparat de poker. Am marit miza pana la maxim si la maxim n am mai putut o schimba, ceea ce mi s a parut tre bizare, me puteam sa joc o mana si am apasat s o joc. Mi au intrat trei 6, am decartat si mi a mai intrat unul, careu, ha ha ha, au inceput sa picure fisele intr o troaca parte din aparat. 100 de euro in fise de 20 de centi. Franta incepea cu noroc. Am mai jucat doua maini si am pus fisele intr o cutie. Le am dus la casa si am primit o suta de hartie dupa care am mai vorbit cu dilarii si am plecat. La iesire, pe tavanul terasei era un cerc albastru si mai multe cercuri concentrice in el. Pe fiecare cerc era sistemul solar. Daca vorbeai dedesubt te auseai cu ecou si am facut un filmulet acolo. Un poem dragoste free style pe care l am numit catren

ti e sufletul cand te privesc in ochi
si mi vin in cap rime imperecheate
catren e si ca sa nu fie de deochi
arhifrumoaso magico perfecto

nu cred ca ti dai seama n dragoste ma tragi
si simti privirea mea cum te dezbraca
de ti sarut parfumul n ai sa te retragi
ce ar putea dragostea mi sa ti faca

Si am plecat cu Loganu si am ajuns la Fugax in judetul Ariege. La ferma parintilor traducatoarei. Care cresc chevre, capre de mohair si vand lana. Am intrat in casa, ne am cunoscut si ne am pus la masa. Ne am inteles in engleza combinata cu franceza si spaniola si am ras. Casa era frumoasa, cu semineu si cu un design pe care n am chef sa l descriu. Parintii traducatoarei sunt anarhisti. Au vreo 60 de ani si sunt foarte simpatici si plini de poezie. Am mancat o pastrama de gasca foarte misto si niste branzeturi de capra care m au facut zer. Au francezii niste branzeturi de te pisi pe tine. Sute de feluri. Am baut vin rosu, au si vinuri la fel, am aprins si un cui si parintii mi au spus ca au fumat de au rupt toata tineretea, cand erau hipioti si aveau toata viata inainte. Am fumat si am parlit pana cand noaptea ne a culcat in paturi de mohair. Era tarziu dar incepea VINEREA MARE.

De continuat..

Ca vitelu la poarta noua

ma simt de cateva zile.. miercuri am aterizat in Barcelona pe la 18 ora locala si pe la 19 m am cazat in centrul gotic al orasului la un Hostal, n am putut rezista sa nu raman macar o noapte sa ma minunez pana la lacrimi, siderat de ce vazusem pana atunci = mai nimic. Arhitectura orasului e splendida! Am vazut cateva Gaudi care m au facut terci cu frumusetea lor, cateva monumente, catedrale, statui, fantani, ce sa mai, imi venea sa merg in toate partile, pe toate stradutele, sa ma dedublez intr atat incat sa pot strabate in cateva ore intreaga splendoare relevata ochiului si sa ma intalnesc in cel care sunt de obicei undeva sus deasupra pietei Catalunia privind prin monoclul meu triunghiular si bucurandu ma ca si cand as fi terminat de edificat o capodopera. Barcelona e o capodopera. As fi putut scrie cate un poem la fiecare pas caci fiecare privire imi crea o placere nemaivazuta, ganduri intr o limba pe care n o intelegeam, dar care poseda o adancime hipnotica, ca si cand intreg orasul imi transmitea telepatic fiecare traire miscare zgomot etc. Traducatoarea mea m a asteptat cu un cui adus din Franta, l am aprins in camera si dupa cateva fumuri eram atat de relaxat de binedispus de indragostit de tot ce mi se intampla incat am luat harta si am tasnit pe strazi de nebun. Strazi care mai de care mai cu schepsisu lor, mai inguste sau mai late fara trotuare cu trasaturi exotice cu oamenii localurile magazinele museele palatele casele etc lor. Mergeam fara tinta, se insera si dintr o data m am trezit intr o incinta dreptunghiulara inprejmuita de terase si palmieri, care tinea in mijlocul ei o fantana arteziana scupltata foarte misto. Era Piata Real si era o atmosfera care ma facut sa zambesc. Lume de toate culorile rasele cosmopolitism promiscuitate culturala smecherie. Si bineinteles ca trebuia sa mi exsersez talentul sa vad cum o arde lumea, mai ales ca nu m am uitat la telenovele degeaba cand eram mic si cunosc a vorbi in spaniloa. Am inceput sa deschid seturi cu oamenii din piata, sa i conversez si am observat ca erau foarte deschisi si amabili. Femei de dulceata cu voci de smeura si expresii cochete m au facut in cateva minute sa inteleg spiritul locului si sa l las sa ma posede. L am sunat pe tata si i am spus ca am ajuns in rai. Eram in rai ce sa mai.. Curand s a inoptat si traducatoarea mea a zis sa mergem sa bem ceva si sa mancam tapas. Pana sa gasim un local care sa ne inspire a mai trecut o ora jumate. Paseam molatec dar cu capul sus si drept si din cand in cand mai vorbea cineva cu mine, un negru dintr un grup mi a zis privindu ma in ochi in trecere Your great, man! : habar n am de ce; sau o domnisoara blonda, ceva englezoaica, purta o rochie alba ca de mireasa si avea doi cilindri la vreun metru in maini printr un gang ma intreaba: Do you like my hands? I am zis: I like u! si inrosindu se mi a zis Thank u! sau doi negri la un colt imi spun: Weed, man? si le am raspuns Yes, how much? 30, zice, ITS expensive, zic, Is god weed, man! si pana la urma am luat 2 grame cu 12. La noi iarba a 60 lei g, nesimtita, si nu e g e 0.8, 0.7! Etc etc si am intrat intr un restaurant unde am mancat paiela, o mancare care m a uns pe suflet si am baut sangria. Apoi am pasit pe stradute cumva in zig zag pana la mare. Pe drum mi am cumparat pasta de dinti si periuta. Am platit 2 euro jumate pe o pasta Signal si o periuta: foarte ieftin iar calitatea pastei de dinti este superioara din orice pozitie tuturor pastelor de dinti din Romania si aici m am intrebat daca nu vrea cineva sa ne omoare rapid pe noi romanii, avand in vedere faptul ca produsele romanesti sunt inferioare calitativ in stil barbar. Tot e inferior si mult mai scump: hrana, cosmeticele, hainele, bautura, drogurile, apa de la robinet, acolo toata luma bea apa de la robinet si e foarte buna, n are pic de clor... Pe plaja am facut un cui si n timp ce l fumam ma abordeaza un tip, mai creol asa, daca nu vreau hasis, iarba, cocaina. I am aratat cuiul si am l am intrebat cat e cocaina. A zis 60 euro. Mai ieftin cu 40 de euro fata de Romania unde cumperi mai mult paracetamol decat coca. Nu mi am luat ca nu ma omor dupa. Briza marii era extrem de placuta si inunda tot orasul. Aerul era cald si mi dadea o stare excelenta. Ma simteam ca Columb cand a pasit pe America. Apa era calda, m am dezbracat si am facut o baie. Apoi am plecat spre camera ocolind drumul pe care mersesem pana atunci. Era ora 3 cand m am culcat. La 8 m am trezit si am iesit la plimbare pe faleza. Am ajuns in dreptul unei straei cu trotuar pe mijloc care se cheama La Rambla. Am urcat pe ea si la un moment dat aud de la un tip care era la vreo 2 metri de mine: hey, man! M am uitat la el si soptit mi a zis: hasis. Am mers mai departe. Am ajuns intr o piata cu alimente. Am intrat sa vad diferentele. Cate diferente! Pesti, fructe de mare, carnuri, dulciuri, fructe exotice, lactate a caror calitate radia si al caror pret era mai ieftin decat in Romania cu mult. Mi am luat un senvis cu hamon si branza, apoi o inghetata care era delicioasa si am iesit minunat si ofticat totodata ca in tara mea lucrurile sunt proaste rau. AM mai vazut chestii pana la 11 cand m am intors in camera. Am impachetat si am plecat cu traducatoarea mea sa luam trenul spre Franta. L am luat din Piata Catalunia, ca si cand ai intra la metrou in Piata Universitatii sa ajungi in Bulgaria. Biletul m a costat 11 euro pana in Franta, iar drumul a durat 3 ore. Iarasi m am ofticat. Eu fac cu trenul de la Bucuresti la Comanesti, 300 km, 7 ore. In fine, superoras Barcelona, m a frapat si m a facut sa inteleg ca tara mea e varza din toate punctele de vedere, ca toti politicienii care au ocupat functii publice in ultimii 22 de ani trebuie arestati imediat pentru dezastrul in care ne aflam si inlocuiti cu oameni care sa creeze progres, nivel ridicat de trai, viata buna.
TO BE COntinuated...

Baga mi as pula n franta

Maine iau avionul spre Barcelona si de-acolo masina spre Franta. Merg sa ma intalnesc cu un mare, poate cel mai mare poet francez contemporan, Serge Pey, un saman al cuvintelor si nu numai, un poet libertarian care a auzit de mine si mai ales de ideile mele si vrea sa ma cunoasca. Desi franceza mea e varza-n beci si n-o sa pot sa-mi dau masura talentului verbal. Asa c-o sa vorbesc pana cand imi voi rupe mainile :) Nu stiu cat stau, dar pana ma intorc voi termina de scris Statutul sau Codul mai bine, vad eu, Ligii Libertatii, care este o entitate autocrata care va schimba lumea. Si nu mananc cacat. Chestia asta are 3 dimensiuni. Una spirituala, alta sociala si alta politica. Dar sa trec peste. Voi sta pe langa castelul ala unde cica e Sfantul Graal. Poata-l gasesc :)
Un Paste fericit!

Uniunea Scriitorilor din Romania

In Dictionarul explicativ al limbii romane cuvantul 'scriitor' are mai multe semnificatii. Scriitor, in denumirea persoanei juridice numita Uniunea Scriitorilor din Romania, inseamna: AUTOR DE OPERE LITERARE; BELETRIST. 'literatura', conform aceluiasi Dex inseamna: Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba; beletristică. Asadar, scriitor este poetul, prozatorul si dramaturgul. Surprinzator si stupid, din USR fac parte oamneni care nu sunt nici poeti, nici prozatori si nici dramaturgi: traducatori de literatura si critici literari. Cu primii nu am nicio problema intrucat acestia, cand traduc, rescriu, iar rezultatul este opera literara. Cu secunzii, am, intrucat, eu, in calitate de creator de opere literare, de poet si prozator, nu ma simt deloc pe aceeasi treapta cu domniile lor, ba ma simt si sunt pe o treapta superioara, asemeni unui armasar pe langa un asin, deoarece criticul literar nu creeaza literatura, arta, asa cum nici asinul nu castiga curse de cai. Deci, existenta acestor indivizi, critici literari, in USR, este cel putin dubioasa. Daca e Uniunea Scriitorilor, ce cauta in cadrul ei critici literari? De ce sa aiba criticul literar acelasi statut cu cel al scriitorului, care este creator de arta, nu un comentator al artei scriitorului? E ca si cand ai vinde intr-o sticla pe care scrie "vin", vin cu pisat, sau e ca si cand medicii si-ar face Uniunea Medicilor si din ea ar face parte si farmacisti. Acuma, daca nu gandesti te gandesti ca nu poate exista scriitor fara critic literar si esti prost pentru ca scriitorul a existat cu mult inaintea criticului.
Nicolae Manolescu, aceasta fosila a Sistemului antedecembrist, formator de opinii proaste al tarii, politician de mana a 5 a si critic literar lipsit de gust pentru poezie buna, este in prezent Presedintele USR. Din organele de conducere ale USR mai fac parte si alti critici literari. Altfel spus, Institutia Scriitorilor din Romania este condusa de unii care nu sunt scriitori. De ce?
Logic si deci de bun simt ar fi ca acesti indivizi care se hranesc comentand arta noastra, a scriitorilor, sa nu faca parte din USR, sa-si faca propria institutie, sa fie exclusi. Cu-atat mai mult cu cat ei, in speta dl. Manolescu, in calitate de Presedinte al USR nu face nimic, de altfel intreaga Uniune nu face nimic pentru scriitorul roman, nici macar pentru cel care ii este membru. Te uiti la Casa Monteoru, sediul central al USR si vezi o darapanatura. Cu milioane de euro pe mana, nenii astia care au condus USR dupa 90, care USR in 90 avea proprietati cu gramada: vile, hoteluri, blocuri etc. care au disparut ca prin vis, au lasat casa aia sa se darapaneze. Ceea ce-nseamna ca pe nenii care au condus si conduc aceasta institutie, niste fosile mai toti, ii doare si i-a durut numai de interesul lor personal, facand abstractie de faptul ca sun pusi acolo cu alt scop. Oamenii fac lovele cu caru in timp ce o gramada de scriitori valorosi cad prada uitarii si foamei.
Pe mine care sunt Mesia acestei tari m-au facut membru stagiar in USR, nesimtitiii, ca sa nu am dreptul sa vorbesc samd in Consiliu samd 3 ani si ca sa tac de frica sa nu ma excluda, adica eu, care sunt ditamaiscriitor, sa fiu membru stagiar, iar Nicolae Manolescu, care nu e scriitor, sa fie Presedinte al USR?
RUSINE!

Vorba Vine

Intru in club A ieri seara pe la 6 sa ma intalnesc c-o pisica si nimeresc inainte sa inceapa cenaclu ATELIERELE Vorba Vine. Habar n-aveam de existenta lui desi prietenul meu Cosmin Ciotlos il patroneaza. Probabil ca nu-mi spusese stiind ca parerea mea despre cenacluri e urmatoarea: sunt niste instrmente de automarire ale celor care le tin cu pretextul ca ajuta scribii sa ajunga mai abili in arta scrisului. Era editia a 5 a si citea un student de-al lui Cosmin, Alex, cu care am stat la bere intr-o noapte intr-un cazino de la Obor, mai prin toamna, si o studenta la ASE care arata foarte bine si scria invers proportional cu asta. Era invitat si Dan Sociu sa se exprime special despre textele celor doi. Altfel erau prezenti cativa studenti, cativa scriitori si cativa gura casca. A inceput povestea, Cosmin a luat cuvantul, a prezentat invitatii si despre Dan a spus o serie de lucruri pe care o sa le schitez aici pentru istorie. Ca el e singurul poet pentru care admite ca exista Generatia 2000. Ca dintre poetii din ultimii ani el este singurul demn sa fie cuprins intr-o istorie a literaturii. Ca ii stie volumul cantece eXcesive pe de rost si ca de fiecare data cand il reciteste i se pare cel putin la fel de bun. Ca opinia lui Dan este adevar si ca el, isi schimba opinia in cazul in care aceasta nu e opinia lui Dan. Ca a invatat o gramada de chestii despre literatura de la Dan. Ce sa mai… un laudatio in toata puterea cuvantului spus cu o voce ragusita dar cu o nonsalanta pe care am admirat-o. Pentru ca nu am convingeri admir oamenii care au convingeri puternice, mai ales cand acestia sunt in toata puterea tineretii. Au inceput sa citeasca cei doi lectori ai serii si-am inceput si eu sa stau de vorba cu Pat. La un moment dat Cosmin i-a spus lui Alex sa mai citeasca doua texte, dar apoi generozitatea lui caracteristica l-a facut sa zica: trei; lui Alex in mod evident nu i-a placut acest gest, dar s-a conformat fara pîs directivei, si ultimele lui doua texte au fost chiar misto. A citit si domnisoara, am uitat cum o chema, am problema asta, acum am avut-o, si-a-nceput discutia pe texte. Cum Dan era invitat special sa faca asta, a luat cuvantul. Le-a spus amandurora ca sunt varza si ca n-are niciunul talent si le-a dat si probe in acest sens. Alex s-a cam ofticat, a luat-o personal si-n timp ce marele poet continua sa-i faca cu otet s-a ridicat si –a intrat la toaleta, dar domnisoara si-a tinut zambetul pe buze. Asta mi-a placut. Apoi au vorbit si alti oameni care au relativizat opinia lui Dan. Mi s-a dat si mie cuvantul si-am zis ca cel putin Alex are talent, ca ultimele doua texte citite de el au fost misto si ca fiind de la noi din judet unde se stie ca se nasc talente pe banda rulanta, are sigur talent. Cred ca fiecare om are toate talentele si ca aceastea, ca sa iasa in evidenta, trebuie cultivate. I-as fi spus ca diferenta dintre un om si-un animal este capacitatea omului de-si controla emotiile atunci cand acesta are puterea sa si-o exercite si chiar face asta. A plecat Pat. A luat cuvantul si Cosmin care a repetat ca el pentru opinia lui Dan renunta la opinia lui si-a amintit cateva dintre ideile din laudatio anterior. Apoi a incheiat evenimentul. Aparuse intre timp si Bogdan Lipcanu, am mai socializat pe-acolo si m-am strans intr-un separeu cu el si cu Dan sa mai stam la vorbe. A venit lectorita si i-a spus, plina de optimism lui Dan ca spera ca peste ani acesta isi va schimba opinia despre ea iar Dan i-a zis ca a luat lucrurile personal si ca el vorbea despre texte. Am luat-o eu in carate, i-am citit in palma, am mai escaladat-o putin si i-am spus sa se duca cu domnul fiindca avea o diplomatie care nu mi-a placut deloc, desi sunt un iubitor al acestei arte rare. Am stat pana cand a plecat toata lumea. I-am spus lui Dan ca am scris aici pe blog ca a cedat avansurilor sexuale ale lui Claudiu Komarin si-a ras. Inainte sa plece, Cosmin a venit si l-a chemat pe Dan vizavi de club A, in SALT, unde, dupa cum a spus el, era traditia sa se adune lumea dupa eveniment, si-a luat-o inainte. Dan ne-a intrebat daca avem foite si cum n-aveam i-am invitat pe-amandoi pe la mine. Am ajuns cu autobuzul, am aprins o tigara si primul lucru pe care l-am discutat a fost despre critici literari. Am pornit de la cat de gretosi sunt cei care practica pupincurismul si am ajuns in cele din urma, unanim, la concluzia ca n-au decat un rol parazitar si ca ceea ce fac ei nu e decat un fel de literatura si ca intr-adevar nu sunt decat niste scriitori ratati toti, niste atarnatori, niste bagatori in seama. Caci baietii astia au inventat niste criterii in baza carora interpreteaza si stabilesc valoarea unei opere literare, asa cum au gasit ei de cuviinta c-ar trebui sa faca, dar daca fiecare opera literara e unica atunci n-ar trebui ca si criteriile de interpretare a ei sa fie unice deci special pentru fiecare opera in parte create si in functie de aceasta? Ba da. Inseamna ca criticii sunt toti niste prosti. Clar. Nu sunt primul care a ajuns la concluzia asta. Cred ca gustul personal al celui care vorbeste despre un text literar este singurul criteriu valid si neipocrit. Si scriitorii care nu au in spatele operei o idee care are legatura cu libertatea, fraternitatea, dragostea, sunt tot niste prosti iar literatura lor e vorbe goale. Apoi am vorbit despre dragoste. Eu, poligam, Dan, monogam si Lipcanu, in perioada asta, abstinent. Despre dumnezeu. Eu, dumnezeu, Dan, cumva crestin si Lipcanu ceva agnostic. A fost misto.

La Vianu

Am fost invitat azi la liceul Vianu sa stau de vorba cu elevii in calitate de scriitor. Am ceva fani pe=acolo. A fost prezenta si scriitoarea si profesoara Georgiana Sarbu care joi la ora 17 isi va lansa la Sala oglinzilor romanul Despartiri aparut la CDPL. Le-am citit niste texte din viitoare mea carte Dragoste si le-am vorbit despre seductie, libertate si politica. Erau vreo 40 si printre ei erau niste domnisoare carora acum imi pare rau putin rau ca nu le-am luat nr de tel. Acum mi-a trecut. Imi plac pustoaicele pentru ca au o inocenta pe care mai apoi, cand se maturizeaza, si-o pierd. Am stat la catedra si mi-a placut acolo, s-o fac pe profu'. Mi-ar placea sa ma fac universitar dar din pacate n am timp de asta. Am de schimbat Legea Educatiei Nationale mai intai. Cum fac parte din Comisia pentru Educatie a PNL stiu ce probleme au atat elevii cat si profesorii din cauza acestai legi prost facute. Uneori ma gandesc ca daca invatam in clasele 1-12 ma indoctrinam atat de rau incat probabil nu mai ajungeam sa ma trezesc niciodata. Ma invarteam intre gratiile ideilor alora eronate si pervertitoare intru robie.

California Dreamin'

Am fost ieri la filmu'asta, la cinematograful Scala in cadrul unui festival de film care n-am retinut cum se cheama, cu distinsa doamna si excelenta poeta Dana Banu. Nu-l vazusem pana acum dar ma bucur ca l-am vazut pentru ca filmul este o critica la adresa pupincurismului romanesc fata de cetatenii statelor gen SUA si o critica la adresa societatii romanesti subdezvoltate din punct de vedere politic, social, cultural, spiritual etc. I-am vazut tatele Mariei Dinulescu, ce porumbite! Si cu o voce neimpacata mi-am soptit in barba ca data viitoare cand o intalnesc o sa ma instalez in capul ei neaparat. Lumea din sala radea, mie nu-mi venea.. am depasit de mult stadiul in care ma amuza ignoranta alorlalti, acum parca ma doare caci stiu care-i sunt cauzele si consecintele, si cred ca numai un ignorant se poate amuza de ignoranta unui om, iar personajele filmului erau ignorante de la primul la ultimul. In fine, un film excelent din care am tras alte nenumarate concluzii referitoare la societatea in care traiesc. Kiss