Veniți de luați lumină!

Ce este un Stat? Un Stat este niște oameni care acționează în baza unor idei și reguli în cadrul unei organizații care poartă o denumire. Spre exemplu, Statul dintre granițele țării noastre se numește în prezent: România. Un Stat este ceva fictiv, nenatural, inventat, un produs al gândirii, o iluzie. Un stat este o iluzie în mințile majorității oamenilor dintr-un teritoriu dat și din afara lui. Concret, este un grup de oameni, niște idei în capetele lor, niște reguli scrise sau nescrise, niște grupuri delimitate de niște reguli în cadrul marelui grup, o ierarhie, niște clădiri, niște nomenclaturi și niște acțiuni ale respectivilor oameni. Metaforic spus și nu departe de adevăr, un Stat este un Film. Ca să înțelegem și mai bine vom face un exercițiu de imaginație.
Ne vom imagina că trăim într-un mic orășel plutitor în care toată lumea este înrudită cu toată lumea și toată lumea respectă și iubește necondiționat pe toată lumea și-n care resursele pentru viață, sănătate, minte, spirit, locuință etc. aparțin tuturor în egală măsură și fiecare dispune de ele după nevoi gratuit. Ne vom imagina că în acest oraș nimeni nu muncește pentru a-și procura hrană, haine, căldură, casă, cunoaștere, transport etc. nici noi, iar munca pentru aceste resurse este efectuată de niște mașini create și puse în funcțiune de un străbun de-al nostru foarte deștept cu mult timp în urmă, iar aceste mașini sunt alimentate cu energia care există peste tot în jurul și înăuntrul nostru, cunoscută și ca energie 0 sau energie liberă. Cum nu suntem nevoiți să muncim ca să câștigăm bani ca să putem să ne procurăm de pe piață resursele necesare unei existențe decente, inclusiv cunoaștere, ci avem acces la cunoaștere, să-i zicem adevărată și totală, pe care o asimilăm gradual încă din copilărie, care ne modelează și slefuiește într-o așa manieră încât putem cu-adevărat respecta și iubi necondiționat pe aproapele nostru, activitatea noastră are ca unic scop îmbogățirea fizică, mentală și spirituală, autocunoașterea care înseamnă atotcunoașterea. Iar atunci când ne distrăm, nu ne distragem atenția de la scopul nostru pentru că conștientizăm că, făcând astfel, dăm o stare superioară concretă pe una inferioară fictivă. Suntem echilibrați, nu ne pierdem timpul aiurea, avem puterea să ne controlăm impulsurile primare. Nici urmă de răutate nu există în noi, nici urmă de egoism, suntem conștienți că suntem interconectați cu toții și că a fi răi și egoiști înseamnă cumva a ne  face nouă rău și a ne priva pe noi înșine de una sau de alta. Nu judecăm și nu condamnăm pe nimeni, suntem conștienți că a face asta înseamnă a ne judeca și condamna pe noi înșine. Trăim în armonie fiecare cu fiecare, inclusiv cu natura pe care o respectăm și iubim. Mâncăm numai legume și fructe, evităm cadavrele, pentru că: 1. Carnea este nocivă, 2. Respectăm animalele ca pe niște frați ai noștri mai mici și nu le chinuim și/sau omorâm + că simțim o foarte mare compasiune pentru tot ce e viu fiind conștienți că totul este unu și că totul suntem chiar noi, 3. Carnea animalului ne poate transforma în animal, obtura. Suntem conștienți că nu trăim pentru a mânca ci mâncăm pentru a trăi, iar pentru a trăi cât mai mult știm că trebuie să bem și să mâncăm cât mai natural și mai puțin, iar în unele zile chiar să nu mâncăm și să nu bem deloc. Nicio urmă de agresivitate nu se găsește în noi, excepție făcând, poate, vreun tânăr din clasele primare care mai are de lucrat la autocontrol. Suntem detașați de lucrurile materiale, nu apreciem omul pentru ce are ci pentru ce este, suntem interesați să fim, pentru că suntem conștienți că a fi înseamnă a avea, niciodată invers. Trăim într-o lume de vis, dar nu utopică.
Și chiar în clipa asta seninul cerului de deasupra orașului se umple de obiecte zburătoare care coboară spre noi. Ne uităm unii la alții, știm că în univers există și oameni mai puțin evoluați cum și mai evoluați decât noi, obiectele se apropie, ne dăm seama după camuflajul verde-maroniu care le vopsește că urmează să avem de a face cu retardați, ne dăm seama că sunt înarmați, unul dintre cei mai înțelepți dintre noi propune să nu punem în funcțiune sistemul de apărare, nici mașinile soldat, ci să le facem oaspeților noștri o primire galantă. Nici nu își termină bine fraza și de sus răsună vocea spartă a unuia care ne zice că dacă nu ne conformăm directivelor lor vor fi nevoiți să recurgă la violență. Suntem nevoiți, deci, să ne apărăm, dar suntem mai deștepți decât cei de deasupra noastră și evident că înțelegem că prostia îi determină să se comporte astfel, așa că ne gândim să evităm nu doar conflictele cu ei, dar și orice contact. Așa că pornim scutul anti-orice-nu-ne-dorim. Scutul acesta e un glob de lumină puternică, o radiație care înconjoară orașul și care ține departe obiectele zburătoare și ființele care ne-ar putea distruge echilibrul, și obiectele zburătoare sunt nevoite să se îndepărteze. Dacă nu am fi luat această măsură, acești frați ai noștri mai puțin evoluați ar fi folosit mai devreme sau mai târziu violența împotriva noastră pentru a ne determina să facem, să nu facem, să dăm sau toate la un loc. Ba mai mult, ar fi folosit violența dacă nu ne-am fi conformat cerințelor lor. În plus, ne-ar fi impus prin violență o conduită pe care stră-stră-strămoșii strămoșilor noștri se spune că o aveau cu foarte foarte mult timp în urmă. S-ar fi pus mai presus de voința noastră, de libertatea noastră, ne-ar fi creat un scenariu și ne-ar fi obligat să jucăm rolurile din acel scenariu. Ne-ar fi transformat în contribuabili. Ne-ar fi îndoctrinat. Ne-ar fi exploatat. Ne-ar fi impus să plătim pentru ce e în posesia noastră și să muncim pentru niște bilete pe care tot ei le-au emis și în schimbul acelor bilete să ne procurăm cele necesare existenței. Ne-ar fi obligat să muncim pentru biletele lor sau să suferim. Ne-ar fi obligat să le plătim biletele alea pentru pământul pe care locuim, pentru mâncarea pe care-o mâncăm, pentru apa pe care-o bem, pentru hainele pe care le îmbrăcăm, pentru roboții pe care-i avem, pentru ajutorul semenilor noștri specializați în medicină sau altele... ne-ar fi întors într-o epocă în care majoritatea oamenilor era primitivă rău.

Statul este, deci, niște oameni care în numele interesului general și al utilității publice, pe care tot ei le stabilesc și le impun, prin violență și manipulare, se instalează mai presus decât oamenii dintr-un teritoriu dat, edificându-se uneori chiar cu oameni din acel teritoriu, și îi forțează pe oamenii de pe teritoriul respectiv să joace rolurile prestabilite de ei, în filmul regizat și proiectat de ei.
Acești oameni care se pun mai presus decât ceilalți oameni își iau nomenclaturi: Președinte, Prim-ministru, Ministrul Sănătății, Ministrul Învățământului, Deputat, Senator, Prefect, Consilier, Primar, Mareșal, General, Colonel, Căpitan, Polițist, Jandarm, Gardian, Procuror, Judecător, Executor, Notar, Avocat, Patriarh, Preot, Profesor , Politician etc. Din spatele acestor nomenclaturi cu care majoritatea noastră îi confundă, acești oameni ai organizației numită Stat, în speță, România, acționează. Practic, ei sunt Statul. Iar dacă nu ești dintre ei nu faci parte din Stat, ești capital, capital uman. Reține această idee importantă: DACĂ NU FACI PARTE DIN STAT EȘTI CAPITAL, capital uman, adică nu te mai bucuri de drepturile și libertățile tale naturale pentru că alți oameni te consideră și se comportă vizavi de tine ca și când ai fi un bun, un obiect fără discernământ șamd. Ești Capital și dacă faci parte din Stat, dar dacă nu faci parte, ești sigur capital. 98% din oamenii care fac parte din organizația numită Stat sunt Capitalul celor 2%: soldații sunt capital - ei, împreună cu polițiștii, jandarmii și alți caralii, sunt cei mai inconștienți dintre oamenii care compun organizația numită Stat, sunt atât de inconștienți încât sunt în stare să-și riște viața, să-și vatăme sau omoare semenii, să invadeze, să jefuiască, să oblige etc. crezând, culmea, că e chiar drept ce fac, atât de dresați sunt.
Acești oameni care formează Statul acționează în primul rând ca entitatea numită Stat pe care o reprezintă, să își continue existența. Dacă Statul există și ei există în calitatea pe care o au și au parte de beneficiile pe care calitatea respectivă le conferă. De fapt, toate acțiunile lor au două scopuri: 1. Să trăiască ei bine în virtutea ideilor lor despre ce însamnă asta, 2. Să prezerve Statul.

Rareori, arareori, pe planeta noastră au existat State formate la vârf din oameni cu mintea luminată, majoritatea Statelor existente au fost și sunt formate din oameni proști, cu mintea întunecată - a se înțelege că omul, cu cât e mai egoist, lacom și lipsit de compasiune, cu-atât e mai prost. Practic, eu când mai uit în jur, de la înălțimea minții mele, văd atât de mulți proști că mă crucesc. Gândește-te la Președintele SUA - un prost. La regina Angliei - o proastă manierată, elegantă chiar. La cancelarul Germaniei - o proastă constipată. La Președintele Chinei - un prost lipsit de compasiune. Iar ăștia sunt lideri de țări superioare din aproape toate punctele de vedere țării noastre, lideri de State superioare din toate punctele de vedere Statului din țara noastră. La noi, prostia liderilor Statului, care sunt de fapt niște agenți ai unor Puteri externe, așa cum au fost în mai toată istoria țării noastre, este strigătoare la cer, vatămă oamenii. La noi în țară, ca să înțelegem mai bine lucrurile, nu există democrație decât pe hârtie, există dictatură, iar cei care dictează nici măcar nu sunt români. Țara noastră este o plantație iar locuitorii ei niște sclavi pe plantație, adică capital la îndemâna șmecherilor lumii. Ce ești tu, dacă te gândești la ce faci tu, de ce faci tu ce faci, ce dai din ce-ai produs, cât dai, de ce nu faci ce-ai vrea să faci, cum ai vrea să faci? Un sclav. O unitate de muncă. Capital. Iar asta au fost și ascendenții tăi, iar asta vor fi și descendenții tăi. Sclavi. Unități de muncă. Capital. Oameni de povară. Tot ce crezi tu că ai de fapt nu e al tău. Nici măcar tu nu ești al tău, sau a ta. Ești capital, conștientizează-ți statutul! Casa în care locuiești nu e a ta, e a Statului, o ai în posesie pentru că plătești ca să o ai în posesie drept de șmecher Statului, adică oamenilor care îi conduc, adică în cele din urmă celor 2% despre care vorbeam mai sus. Cât TVA plătești din banii pe care îi produci? 24%. Cât impozit pe profit? 16%. Câte alte taxe? Oare nu dai la Stat peste jumate din ce produci? Deci ești un sclav.

Ce face Statul pentru tine cu banii pe care îi plătești cu titlu de drept de șmecher? Îți oferă, în cel mai bun caz, servicii de proastă calitate: Justiție, Sănătate, Învățământ, Cultură, Alimentație, Ecologie etc.
În țara asta drepturile omului sunt încălcate în fiecare zi, la orice oră, pas, care justiție? Mai nici judecătorii habar n-au ce-nseamnă acest cuvânt, iar Președintele, Primul-Ministru și ceilalți agenți nici atât. De unde justiție?

Sănătate? Medicina din România este depășită rău, medicii sunt prost pregătiți iar cei buni au plecat de mult peste hotare, serviciile din spitale lasă enorm de dorit, mai acu un an o femeie însărcinată a murit pe treptele unui spital din România după ce i s-a refuzat internarea în maternitate pe motiv că nu avea asigurare medicală, nici bani să plătească spitalizarea - mori cu zile dacă nu te supui normelor impuse de oamenii care conduc Statul - pentru ei nu sănătatea ta e importantă, ci banii pe care îi fac de pe urma serviciilor pseudosanitare pe care ți le vând. Sănătatea trebuie să fie Gratuită pentru fiecare om.

Învățământ? Învățământul românesc are ca unic scop transformarea copiilor în sclavi obedienți îndoctrinați și cu flacăra discernământului slabă, în capital consumator de produse și servicii de proastă calitate.

Cultură? Care cultură, dom le? Scopul Culturii este elevarea spirituală și socială a omului, a indivizilor - ce elevare spirituală se produce în țara noastră dacă Justiție nu e, Sănătate nu e, Învățământ nu e? Ce spirite să aibă ăia care au lăsat femeia aia însărcinată să moară pe scările spitalului? Mă uit la așa zișii intelectuali ai țării, dacă m-aș coborî puțin peste mintea lor i-aș alinia și m-aș pișa pe ei - niște gâște, niște nevertebrați, niște guriști, niște saltimbanci pe care îi faci să cânte orice cu un colț de pâine. Ce-i ăla un om de cultură? Un om de cultură e o plantă. Este o victimă a culturii proaste care se promovează. Este un om pe care îl iei de mic și-i instalezi în cap toate programele necesare ca să fie capabil să promoveze aceeași cultură care nici nu elevează spiritual și nici social pe nimeni. Scopul Culturii care se promovează în România cu sprijin financiar de la Stat este să te transforme să te mențină la stadiul de sclav obedient consumator de produse și servicii de proastă calitate. Filme, Muzică, Literatură etc. făcute cu sprijin de la Stat, artiști, oameni de cultură etc. sprijiniți de Stat, conștient sau nu, asta fac, promovează o Cultură insidioasă, promovează Prostie cu ambalaj strălucitor.

Alimentație? AAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Alimentația din țara noastră, prin lege organică, se face conform unor Standarde impuse de o carte care a fost scrisă de naziști pentru viitorii sclavi. Alimentele din țara noastră conțin substanțe nu nocive, cancerigene, care mai devreme sau mai târziu își produc efectele. Nu există om în țara asta care la 40 de ani să nu sufere de ceva. Care Cultură? Care Învățământ? Care Alimentație? Statul nu vrea să-ți plătească pensie și impune prin lege standarde alimentare care să te omoare înainte de pensie, iar dacă ajungi la vârsta pensiei, să plătești medicamente din ea.

Ecologie? Bă ești prost? În fiecare zi trec peste București avioane care împrăștie substanțe chimice criminale! Privește cerul! Vei vedea linii albe una lângă alta una peste alta formând nori care se lasă peste oraș și care sunt inhalați te mine, tine etc. Ne omoară ăștia ca pe șobolani, ești prost?
Oare nu vrea Statul distrugerea Roșiei Montană și ceanurarea țării, distrugerea ecosistemului natural? Oare nu vrea Statul să se exploateze gaze de șist care fut apele țării, implicit și fauna și flora și sănătatea noastră? Oare nu a dat licențe pentru cele două exploatări criminale? BA DA!

Mai reține o idee, cu cât o duci tu mai rău, adică ești mai nesănătos, mai inconștient, mai dezinformat, mai sărac, mai nedreptățit, cu-atât ei prosperă mai mult, așa că interesul lor este să te țină sau conducă într-o stare jalnică.

Oare nu poți concluziona, în urma acestei fresce pe care am creionat-o pe scurt, că ești pus în pericol de acest Stat care se numește România, adică de agenții puterilor care dețin plantația numită România?

Și ce vei face? Te vei conforma te vei îmbolnăvi și vei muri prost sau...?

30

Am implinit treij de ani de cand m-am incarnat in aceasta existenta in care ma simt din ce in ce mai bine mai constinet si mai indumnezeit, sunt la varsta la care multi dintre maestrii mei spirituali levitau si valsau pe luciul apei pe care o faceau limonada, ce sa zic, mananc o prajitura cu prietenul mircea, ardem o lulea, mai stam umplic relax si mai vedem noi

la la multi ani SGB
la la multi ani Stoian G. Bogdan
la la multi ani Stoian George-Bogdan

e si ziua numelor mele


sa te-mbat cu efluvii de poezie si lacrimi de bucurie (freestyle fără să mă opresc 1 minut jumate

:

ce noapte a fost aia când ne-am adunat in the box jos în romana și ne-a cinstit padrino cu vin roz și vrăjeală de vulpoi bătrân
venise viku zen cu ceva de fumat era și cristina prozatoare și irina cântăreața și antonia kașmir vara era frumoasă noaptea era pe sfârște dar zorii tot întârziau și barmanul era ciufut somnoros și prost

punea totuși piese mișto
îmi vărsam nurii retoricii ca pe o tânără dezbrăcândă de dantelării
și cu toții visam pe noi / / care beți și fumați care numai beți care euforici de-a dreptul
fetele răspundeau bine vorbele lor erau ademenitoare nu ne așteptam să ajungem acolo jos nici într-o mie de ani pe la doișpe când ne-am împletit în grup [...]
era bine deși aerul era greu și dintr-o dată anunțată de cântecul pașilor

ca o aluviune a nopții apare ioana

- Care Ioana?

ioana

în pas zglobiu salutând și așezându-și poșeta la masa din spatele scaunului meu
se descalță și începe să-și danseze plină de grație și stil curbele sublime sub rochița argintiu până pe coapse
rune sunt mișcările ei coase versurile unui descântec magic
picioarele îmi fac ochi dulci  fesele alea mă disperă  părul brun ca tutunul arăbesc în coadă pe spatele gol
ritmul și vibrațiile ei varsă unde multicolore efluvii de poezie o privesc în ochi
și mișcările ei îmi dau tot mai clare și cristaline semne de interes
atenția surâsului meu o provoacă să-mi arate cea mai explozivă feminitate
am mai vorbit de câteva ori în trecere pe terasă la muzeu și pe stradelă
din nefericire nu ne-am cunoscut prea bine dar asta pare să fie o ocazie ofertantă
apare și mari blonda și amantul ei amețit zâmbind salută și iau loc cu noi
n-am timp de ei sunt total absorbit de dansul ioanei care în clipa asta e poezie cu gene lungi și glezne pline cu șampanie
tinerețea ei proaspătă ca trifoiul cu patru foi

cât ai clipt apăru și tipul cu care se vede că și-a petrecut până să coboare aici jos seara pentru că se inoculează în spațiul ei intim prin spate dar e ignorat exhaustiv fără menajamente
scrumul cuiului cade dintre degetele mele care ah cum s-ar răsfira pe șoldurile și pe spatele ei
continuăm să ne privim cu ochii de dormitor și la un anumit nivel începem să ne-nțelegem din priviri  

îmi face semn cu degetele se apropie slow mition și mă invită s-o curtez
nici nu bănuiește mișcările mele hipnotice de superseducător care o vor fascina total și etern

îmi întinde mâinile                                                              nu mi le ridic zâmbesc dar insistă să i le dau așa că i le dau.. e fierbinte și beată și mă trage să mă ridic dar fac în așa fel încât să mă roage să dansez cu ea deși..
mari blonda îmi spune să mă ridic  soarele strălucește sub tricoul meu roz  muzica e frișcă și caramel
iau ritm și mă ridic surâzând coțcar cu mâinile de mâinile ei și cu pașii tot mai calculați pe ritm
magnetismul meu e mai mult decât imperial n-o lasă să-și scoată privirile din ochii mei coercitivi  suntem în lumină aproape prea aproape unul de altul  încep s-o învârt
și s-o apropii și s-o îndepărtez și s-o apropii și s-o îndepărtez de catarama albă a curelei mele de blugi indigo
când cu mâinile pe talie  când pe șold  când în mâinile ei  cine ne vede zice că rimăm perfect mai ales tipul care se evaporă și dispare brusc ca un cerculeț de fum

ar fi și culmea să nu rimăm perfect, sunt poezeul ///////////////////////////////////////////// limbajul corpului meu topește briliante pe podea bălți violetpurpurii în care tălpile ei goale calcă pe vârf
tot mai aproape și mai aproape de mine de
MINELE DE AUR

în spațiul strâmt dintre bar și scaunele tovarășilor noștri parcă se dilată licărim într-un tangaj absolut desfătător

padrino pare că e invidios pe succesul meu neașteptat și nebănuit  e doar foarte copleșit trag un fum din lulea dar e stinsă
e bine că ioana e aprinsă ca un brad de crăciun
ca de ziua mea


MORALA

- Oamenii sunt mult mai preocupați să fie iubiți decât să iubească,
de-aceea majoritatea nu ajung niciodată zei. A fi iubit e încântător întăritor,
a iubi e divin îndumnezeiește

și ecoul ioanei se-ngână la nesfârșit

și ioana vibrează în brațele mele cu ochi mari căprui în care încep să văd viitorul

cu ochi mari de zahăr și mirodenii

făcută din vise din tot ce-i mai frumos e dragosta mea

ea mă face să fiu bărbatul perfect

sir Marian Drăghici despre Poemul poemelor

Aici, în revista Viața Românească, poetul Marian Drăghici scrie următoarea notiță despre Poemul poemelor:

Marian Drăghici - POEMUL POEMELOR LUI SGB, ÎN CÂTEVA CUVINTE.  poemul poemelor lui SGB, în câteva cuvinte. Într-un final de iulie destul de acceptabil canicular, ne-am bucurat, nu fără oarece perplexitate, de surpriza unei vizite la redacţie, cu o carte cât palma, nouă, numai bună de oferit să se scrie despre ea, a simpaticului Stoian G. Bogdan, june poet cu faimă, mult prea cunoscut ca să-l mai prezint eu aici. „Cine mai lucrează în acest birou, să-i las un exemplar? Dar Viaţa Românească nu e o revistă format mare?…”, şi desenează în aer, cu indexuri-le ambelor palme, conturul României literare, sau, ştiu eu, al României eterne… Cum să nu rămâi visător – aedul distrat mefistofelic din faţa mea publicase în revistă, şi nu cu un secol în urmă, pagini bune de poezie… La 30 de ani pe care-i bifează-n octombrie, după ce-a dat nişte titluri de volume premiate, de la Chipurile, apărut la CR în 2009, trecând prin superromanul Nu-ştiu-câte-zile (Editura Trei, Bucureşti, 2010), şi superpoemul Torrent (Editura Herg Benet, Bucureşti, 2011), Stoian G. Bogdan (SGB) ne propune, graţie editurii sibiene A.T.U., nici mai mult nici mai puţin decât poemul poemelor, o parafrază, zice el, la Cântarea Cântărilor. Şi parafrază este, „concert divin remixat”, cum sună o dedicaţie, de o libertate a imaginaţiei debordantă, cu rezon licenţioasă. Glisante, imbricate, vocile celor doi protagonişti înamoraţi consună natural-convingător, într-un idiom adorabil împănat cu ultimele “jargoane”. Frazarea, trasă în „versete”, vag contaminată de cadenţa versului biblic, respiră imprevizibil. Imprevizibilul şi aplombul, ardenţa şuie a imaginaţiei, limbajul pe alocuri crud, dau toată savoarea acestei poezii. Că uneori convenţiile gramaticale sunt forţate de dragul expresivităţii, pare de la sine înţeles. Citez Cântul IV, din cele opt ale poemului poemelor, de SGB:  „1. Cât de metaiubitoare eşti, Răpitoarea mea! Gură de dulceaţă gura ta! Ochii tăi, cocktailuri în cluburi de noapte, animatoare la bară. //  2. Sprâncenele tale sunt cele mai frumoase păsări într-un tablou nesfârşit. // 3. Nu există vers care să poată exprima cum sunt obrajii tăi. Obrajii tăi sunt o senzaţie roz.//  4.Zâmbetul tău învie morţii. Iată, toţi oamenii dintotdeauna încep să se încarneze din pământ şi din apă, unul câte unul te preamăresc. Eşti Dumnezeea. Curbele tale duc cu-adevărat în extaz. // 5. Simt că-mi cresc aripi când mă gândesc la ţâţele tale. Curu’ ăla al tău, inenarabil şi inexorabil şi inebranlabil şi criminal... //  6. Voi intra la tine până voi ejacula roz soarele. Noaptea va fi o ghirlandă, deci oraş de nuri, mă vei alege primar aşa cum vrei. //  7. Eşti mai mişto decât orice ador, eşti MISS MIŞTO pt.otdeauna. //  8. Vino în visul meu şi fă-mi viaţa o noapte, vino în visul meu, să plutim prin poveşti. // 9. Pentru că tu vrei, pot să fac orice vrei. Sunt duhul tău bun şi rău pt.otdeauna. Şi nu trebuie să-mi spui ce vrei. Vreau ce vrei. // 10. Pentru că tu ştii să faci cea mai mare plăcere, sărutul tău pierde minţile. //  11. Şi iată-mă, mângâi cu mine părul tău, căci părul tău curge-n toate părţile şi n-are sfârşit. Plutesc prin părul tău de departe. Din trecut şi din viitor. Mă apropii. Oare nu fericire eşti? //  12. Iată, te aştept aici, vrăjiorule din roz, şi mă fac fleaşcă privirile tale. Privirile tale insinuează neruşinat.”  Şi tot aşa, aceeaşi transă imnică, acelaşi zvâc ironic-beatitudinal, oriunde deschizi minusculul op.

Într-o Românie bătută, futută și cu banii luați ca curvele proaste

...ziceam că trăiesc într-un poem mai de mult. Nici acum, dacă m-ar întreba cineva, n-aș spune că trăiesc altundeva. Eu nu mă feresc de cuvintele și expresiile tari dar elocvente - cum aș putea, dacă traiul în această țară mi-a voalat toată pudoarea? Cum aș putea să nu spun lucrurilor pe nume dacă este din ce în ce mai evident că Guvernanții actuali ai României nu sunt reprezentanți, nici reprezentativi, ci un soi de proxeneți care nu doar că prostituează țara, poporul, dar o mai și terfelesc prin măsuri menite să-i distrugă ecosistemul, natura, fauna, flora, solul, subsolul și sănătatea românilor?
Sînt de departe mai deștept de cât toată Administrația țării la un loc, de la Președinte până la ultimul consilier local de comună, decât toată intelectualitatea susținută de regim, și de la înălțimea minții mele văd clar o realitate care pe zi ce trece mă îngrijorează tot mai mult - văd cum poporul meu este supus distrugerii sistematice și deliberate fără ca majoritatea românilor să aibă vreun habar despre asta, văd o situație care a mai existat în istoria acestui popor, așa cum o confirmă mărturiile altor confrați români care au luptat pentru elevarea și împlinirea noastră. Văd că Administrația țării este formată din agenții unor puteri care, prin manevre insidioase și samavolnice, după ce ne-au îndobitocit, falimentat, îndatorat și înrobit, lucrează în prezent să ne și vatăme sănătatea. Probabil că afaceriștii și bancherii care în secolul trecut finanțau oameni care, în spatele unor curente de idei nocive ca comunism, bolșevism, nazism, socialism etc., exterminau zeci de milioane de oameni, nu și-au schimbat nici până astăzi năravurile... Sigur nu și le-au schimbat - îmi șoptește o voce - ba și le-au înrăutățit. România este o fermă administrată de indivizi care nu au făcut, nu fac și nici nu vor face nimic pentru binele vreunui român decât accidental, decât dacă acel bine produce răul a zeci, sute sau milioane de români și binele grupului infracțional din care fac acești administratori parte. Pentru cei care încă mai dorm pe ei visând, voi spune că toți acești administratori sunt dușmanii oamenilor, indivizilor, cei care le încalcă drepturile și libertatea și îi supun, la fel cum au făcut-o și cu familiile lor de-a lungul timpului.
În ultimul an am asistat la două măsuri luate de Guvernul Poantă care au produs indignarea unei bune părți a tineretului român și nu numai a tineretului: Este vorba despre măsura privind distrugerea Roșiei Montană, pe de o parte, și pe de alta despre, exploatarea gazelor de șist. Aceste două măsuri încalcă flagrant toate prevederile Constituției României, tot Statul de Drept, toate normele bunului simț, tot ce se poate. Aceste două măsuri, dacă exploatarea aurului și gazelor va începe, ne vor distruge sănătatea și nouă și copiilor noștri, iar de pe urma aurului și gazelor rezultate nu vor beneficia decât guvernanții și corporațiile pe care aceștia le reprezintă cu prețul sănătății noastre și a familiilor noastre. De-aceea, române, trebuie să iei atitudine, trebuie să acționezi astfel încât să înlăturăm gruparea criminală care ne asuprește, căci nu se mai poate. Nu te aștepta să facă asta altcineva, căci e o vorbă la noi în popor: nu e bine să te scarpini în cur cu mâna altuia. În curul tău sunt hemoroizii numiți Guvernul Poantă, numiți USL, numiți PDL șamd, dacă nu-i dai afară, te vor nenoroci căci acestea le sunt ordinele. Crezi că dacă ai unde sta, cu ce să-ți plătești facturile și resurse să-ți bei mințile în weekend vei scăpa de efectul cianurii sau de cel al apei infestate sau de cel al mâncării contaminate? Mai gândește-te. Și evreii, țiganii, rușii, românii, ucrainienii etc. etc. au crezut că vor scăpa acum 70 de ani și cadavrele lor au îngrășat cu zecile de milioane pământurile capitaliștilor. Nu-nțelegi că e care pe care?

Stil și Mister

Prietenul meu fotograful zâmbea atât de ștrengar de parcă
provocată de cea mai fierbinte și mai nerușinată aluzie feminitatea ta devine tot mai și tot mai înfiorată
ca și când
în timp ce auzi acum acest vers te întrevedeai atunci developată din viitor
tot mai limpede și mai clară și mai reală și mai muză
tot mai aproape și mai aproape de masa noastră...

Prietenul meu D.J.-ul gesticula cu-atâta larghețe
de parcă printre sticlele de bere erau așezate platane
și pe platane se învârteau soarele și luna
încât dacă te aflai într-adevăr acolo puteai să
simți la un moment dat degetele mâinii lui atingându-ți din greșeală genunchiul sau...
coapsele.

Trei tinere pe care zorii urmau să le ardă de vii erau dispuse între noi
Ceva artista în mreaja prietenului meu fotograful vis a vis. Regizoarea la stânga mea vie desfătătoare
și la dreapta, la dreapta strălucea într-o rochie lungă până sub pământ
ca-ntr-un vers de Angela Marinescu dilălița de diamante. toată numai zâmbet

Era a doua oară când o vedeam pe regizoare, altă dată fusese-n altă noapte
la studioul prietenului meu D.J.-ul când
remarcasem un tatuaj ca o broderie orientală pe întreg antebrațul ei drept răsucind-se.
Nu era nici frumoasă, nici sexi, nici genul meu, însă undeva în subconștient
îmi doream să-i cunosc iubirea. I-am zis că scriu cea mai mișto carte de poezie,
că mă gândesc s-o numesc: Stil și Mister, și-am întrebat-o cum i se pare acest titlu.

- Nu-mi spune nimic... e prea vag... mi-a răspuns și mi-a spus surâzând să-i recit o poezie dintr-însa.
- Nu ești pregătită să auzi o poezie din cartea aia, i-am zis cât să mă audă și dilărița pe care, sincer să fiu,
aș fi futut-o până ar fi orgasmat diamante roz, și m-a-ntrebat surprinsă:
- De ce?
- Pentru că dacă ți-aș recita o poezie din cartea aia ai interpreta că-ți fac avansuri și... cine știe...
Au râs toate trei, iar eu am întărit cu duma: Poeziile alea sunt foarte seducătoare, dacă îți recit una simți că te îndrăgostești și...

Prietenul meu D.J.-ul a propus aproape imediat să zicem amândoi câte o poezie de la paișpe ani
și mi-a venit în minte
amintirea uneia pe care o scrisese prietenul meu Cosmin Ciotloș
prin liceu pentr-o blondă...
Am fost de acord amândoi, care va să zică era poetă și ea, și-am început să recit cu o voce târzie
dilatându-i pupilele cu o privire care ar fi făcut călugărițele oricărei mănăstiri din lume să aprindă brusc
la intrarea în locaș un felinar mare și trandafiriu arzător

- Imatur
și naiv
și prea rupt de concret,
Părăsesc
făr-a-mi da
nici chiar mie de știre
Vechiul joc de copil
și mă nasc
ca profet
În altarul de foc
al zeiței
Iubire.

E ciudat și mă simt ca și când nu exist.
Dar iubire e totul,
retrăiesc
un mister.
Sânt lovit și la propriu-mi calvar azi asist,
Iar ai tăi ochi căprui
îmi sânt
unic
reper.

Suferind că te pierd
nu mă pot regăsi.
În genunchi
în sfârșit
sfâșiat de durere
Îți șoptesc ca doar tu
să mă poți auzi
Te iubesc!
doar atât
iar în rest
e
tăcere


În timp ce recitam puteam vedea în ochiul ei drept
ca o insectă într-o piatră de chihlimbar scăpărând
dragostea.

Când am privit-o pe dilăriță am observat că și ea era vizibil mișcată în rochia mulată,
semn că talentul meu nu dăduse greș nici de data asta.
Despre ceva artista din mreaja prietenului meu aș zice numai miez de nucă cu miere...

O fracțiune de tăcere și regizoarea mi-a incantat cu entuziasm aproape fascinată:

- Foarte frumoasă, m-a emoționat...

la care eu, după încă o fracțiune de tăcere

- Și asta am scris-o la paișpe ani... Îți dai seama ce se întâmpla dacă-ți spuneam una din cartea aia?

Pe bune îți spun, dacă recitam o poezie din cartea aia acum
puteai să-ți imaginezi că faci dragoste cu mine
și numai dragoste să-ți dorești să facem toată veșnicia

ște

?

Elysium

Doar ce-am terminat de văzut filmul Elysium și simt că trebuie să scriu ceva despre.
Observ cu plăcere că lupta împotriva opresiunii la care suntem, majoritatea noastră, supuși în prezent, la fel cum au fost supuse și familiile noastre de mii de ani, capătă amploare. Lumea se aprinde. Până și Hollywood-ul eliberează tot mai multe filme ale căror mesaje formulează un singur mesaj: ELIBERARE. Tot mai mulți oameni se trezesc și sunt ajutați să se trezească, să conștientizeze că sunt niște simpli sclavi, să-și conștientizeze drepturile și că au puterea să se elibereze din sclavie. Cum? Ridicându-se împotriva Opresorului, adică împotriva acelora care dețin controlul în mod fraudulos, falacios și fără drept, asupra majorității noastre și asupra a ceea ce aparține fiecăruia dintre noi în egală măsură.
Filmul Elysium prezintă adevărata față a Opresorului și adevărata față a Oprimatului. Opresorul este cel care are acces la toate resursele. Oprimatul este cel care nu are acces nici măcar la tehnologia care îi poate asigura sănătate perfectă. Opresorul este cel care stabilește care Oprimat trăiește, care moare, care face x, care face z. Oprimatul este obligat să-i sufere și suporte abuzurile, trufia și răutatea. Văzând filmul îți vei da seama că și tu ești printre cei oprimați, la fel cum sunt și au fost și membri familiei tale, și cum vor mai fi, dacă nu te trezești și nu acționezi.
Reține cele mai importante propoziții ale umanității, este privilegiul meu să ți le strig în conștiință: Nu există nicio autoritate în exteriorul tău. Ești sacru, inviolabil, suveran, la fel ca orice ființă umană. Resursele planetei îți aparțin în aceeași măsură în care ne aparțin tuturor, așa că nici tu, nici nimeni, nu trebuie să plătească pentru ele. Libertatea este dreptul tău natural și este liberă de orice preț. A fi liber înseamnă a te bucura de toate drepturile tale naturale gratuit, cu-atât mai mult de cel la sănătate.
Povestea din film e simplă: Bogații, adică elita, adică ăia care nu muncesc ca să câștige bani pentru că ei au tipografiile și băncile care scot banii, adică Opresorul și-a construit un soi de navă în spațiu pe care s-a mutat și pe care are tot luxul, inclusiv accesul la viață prelungită și sănătate, inclusiv la un instrument de vindecare instantanee a tuturor bolilor și leziunilor. Sclavii, adică plebea, adică Oprimații, au rămas pe planetă, trăiesc în sărăcie și boală și muncesc ca să le procure și prelucreze Opresorilor anumite resurse. Se iscă, cum este și normal, un conflict între Opresor și Oprimat și, prin sacrificiul anumitor Oprimați, Opresorul este eradicat. Vechiul slogan românesc, reformulat de mine-n expresia: VIAȚĂ-N LIBERTATE SAU MOARTE! nu este lipsit, deși este spus cu alte cuvinte.
plm, un film de propagandă anti-opresiune excelent.

Pământeni

Dacă Prostia și Răutatea ar durea, ar rămâne pe lume doar oameni, animale și vegetație trăind împreună în pace și-armonie.



http://www.trilulilu.ro/video-film/earthlings-pamanteni-cu-subtitrare-in-lb-romana

Moartea, băăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru românul obișnuit care nu gândește nici critic, nici analitic, nici logic, nici corect, nici des, faptul că este supus distrugerii sistematice și deliberate de către Guvernanții țării, împreună cu tot poporul său, este ceva incredibil, deși poate observa asta la orice pas. Este ceva atât de incredibil încât când aude așa ceva, ori duce în derizoriu ceea ce aude, ori nici nu ia în seamă. Românul obișnuit, de fapt, nu gândește, iar atunci când gândește o face eronat, trăgând concluzii eronate, abnorme. Românul obișnuit are opinii pe care le inventează cei care sunt în țară supranumiți Formatori de Opinie. Formatorii de Opinie sunt niște oameni care au respectul și considerația maselor: jurnaliști, artiști, profesori, preoți, sportivi, intelectuali, filosofi, literați, funcționari publici, politicieni, cercetători, experți, oameni de televiziune, oameni de radio etc. Formatorii de Opinie crează concepția majorității despre om, animal, lume, univers, țară, anumiți oameni, justiție, politică, religie, modă etc. până la ce, cât și cum trebuie să gândească un om. Acești formatori de opinie, în general, de regulă, manipulează, prin opiniile pe care le emană românul obișnuit, și îl manipulează atât de mult și de eficient, încât practic, românul obișnuit nu are habar nici într-un procent de 1% pe ce lume trăiește. Este somnambul, are pe ochi ochelari invizibili care îl împiedică să vadă realitatea. Este mai rău ca personajele din filmul Matrix, pentru că el este supus distrugerii sistematice și deliberate, într-un cuvânt, genocidului, pe când personajele din filmul Matrix erau ținute cât mai mult în viață. Iar asta nu se întâmplă cu românul obișnuit de azi de ieri, ci de sute de ani. Nu degeaba acum peste 150 de ani Andrei Mureșanu scria poemul Deșteaptă-te române! Pentru că și atunci românul dormea pe el incapabil să se indigneze, incapabil să se revolte, incapabil să-și exercite dreptul la legitimă apărare împotriva celor care îl supun, îi creează o existență subdecentă, subnormală, îl distrug sistematic și deliberat. Iar asta se întâmplă pentru că românul obișnuit crede că este normal să fie un sclav, că este normal să execute, că este normal să se supună deciziilor discriminatorii ale celor care joacă rolul de guvernanți în țara sa, că este normală toate opresiunea și degradarea la care este supus. De ce ? Pentru că opiniile și concepțiile sale sunt compuse chiar de cei care îl mențin în această stare, și distribuite direct sau prin intermediari: jurnaliști, artiști, profesori, preoți, sportivi, intelectuali, filosofi, literați, funcționari publici, politicieni, cercetători, experți, oameni de televiziune, oameni de radio etc. Românul obișnuit nu are discernământ, sau are discernământul foarte viciat. El consideră răul bine și binele rău, în așa halat a ajuns.

În lume, așa cum spunea cineva, există trei feluri de oameni: cei care habar n-au ce se întâmplă; cei care știu ce se întâmplă; și cei care fac lucrurile să se întâmple. În general, cei care fac lucrurile să se întâmple, fac lucrurile să se întâmple în interesul lor propriu și personal împotriva celor care habar n-au ce se întâmplă și, chiar, a celor care știu ce se întâmplă. Și ce se întâmplă?

În prezent, în România, pe lângă faptul că nivelul de trai este în cădere liberă, că coeficientul de inteligență este în cădere liberă, că poporul este îmbolnăvit printr-o alimentație nenaturală, nebilologică, nocivă ale cărei standarde sunt impuse prin lege, că românul este îndoctrinat, că este manipulat, că este un sclav obedient care se crede om liber, se întâmplă să aibă o serie de Guvernanți care îi facilitează și grăbesc îmbolnăvirea și moartea prin măsurile lor. Una dintre aceste măsuri, pe care Guvernanții aceștia, în care includ parlamentari, miniștri etc. este unda verde dată Distrugerii Roșiei Montană. Dar cea la care mă refer aici este unda verde dată exploatării gazelor de șist în România.

Ce sunt Gazele de Șist?

Gazul de şist este acel gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate si porozitate scăzută şi care se află la o adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se gaseste compact, in pungi de gaz, precum gazul natural convențional, acest gaz se mai numeste gaz neconventional. Gazul de sist, fiind captiv in stratul de roca, trebuie intai sa fie eliberat din fiscurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafață. Acest lucru se face prin folosirea unei metode extrem de noi la nivel mondial, folosita pe scară largă in unele state din SUA (15 state din SUA au interzis aceasta metodă, se va demonstra că nu intamplator), numită fracturare hidraulică (de mare volum).

Important de menționat că, până acum, in România nu s-a extras acest tip de gaz, nici macar experimental. Nu există specialisti români care să cunoasca aceasta tehnologie altfel decât din prezentările firmelor americane care o aplică deja.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

După cum se poate intui pănă la acest punct, extracţia GDȘ produce efecte devastatoare si iremediabile asupra solului, apei şi aerului, cu impact direct asupra oamenilor, animalelor si vegetatiei (a vietii, in general)

Apa potabilă și ape subterane contaminate	Poluarea aerului
Aproximativ 20.000 mc de apa cu substanțe chimice  toxice sunt folosite la o fază de fracturare. Jumătate din  apa contaminată rămâne în subteran și migrează spre  pânza freatica. Din cauza tehnologiei se produc și  scurgeri directe în pânza freatică încă de la prima  utilizare, din faza de explorare.	Aproximativ 7% din cantitatea de metan se pierde în atmosferă, poluând aerul. Gazul nu iese singur ci împreună cu alte chimicale toxice volatile sau sub formă de pulberi.
Soluri toxice și radioactive	Cancer și boli incurabile pentru oameni
Substanțele toxice, radioactive și metalele grele, antrenate de fluidul de fracturare vor contamina solul, fie prin scurgeri din bazinele de decantare fie prin depozitarea acestora in subsol, in puturi dezafectate. Ca urmare solurile se vor eroda accentuat.	Consumul apei din zona de exploatare, dar și aerul, au  dus la intoxicarea cu substanțe cancerigene și  mutagene, producând afecțiuni dintre cele mai severe și  greu de tratat, dacă nu chiar fatale.
Distrugerea florei și a faunei	Infrastructură distrusă și poluare fonică
Agricultura și creșterea animalelor si a albinelor vor fi afectate prin distrugerea surselor de apă și hrană. Flora și fauna dispar, iar locul se va deșertifica.	Aproximativ 1000 de camioane de mare tonaj vor  tranzita zona de explorare și exploatare și vor distruge  prin greutate și vibraţii casele și infrastructura și vor  polua aerul.
Cutremure și alunecări de teren	Scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete uriase, extrem de fertile
Exploziile asociate fracturarii și injectarea sub presiune  a fluidului au produs cutremure în SUA, Marea Britanie (care a si impus un moratoriu din acest motiv)  și Italia. România este tara din Europa cu cea mai mare activitate seismica, perimetrele din Dobrogea si Banat fiind suprapuse unor zone cu un mare potential seismic. Mai mult, fracturarea hidraulică ar putea reactiva falia Shabla-Snagov, care ar putea efecte devastoatoare, existand pericolul producerii de tsunami in Marea Neagră. Fracturarea  hidraulică agravează efectul seismelor care devin mai  numeroase si mai ample și poate duce, în timp, la alunecări de teren.	Ca urmare a spațiului ocupat de exploatarea de gaz de șist, atât la suprafața, cât mai ales în subteran, coroborat cu reducerea drastică a disponibilului de apa necesară agriculturii, legumiculturii și creșterii animalelor, din circuitul agricol vor fi scoase sute de mii de hectare. Disparitia albinelor datorită substantelor toxice emanate in atmosferă. Anularea posibilității practicării agriculturii ecologice, România deținând 1 loc  in UE ca si potential pentru agricultura ecologică! Toate aceste lucruri vor fi iremediabil pierdute.

 Trebuie remarcate dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății locuitorilor din zonă, care au survenit în urma exploatărilor gazelor de șist cu metoda fracturării hidraulice în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan și putem concluziona ca extragerea gazelor de șist contravine conceptului de dezvoltare durabilă. 

Ce poți face, tu? 

Protestează! Ești în legitimă apărare.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Se spun și se cred multe lucruri despre mine, dar toate aceste lucruri sunt la fel de greșite. Ce este totuși adevărat este că sunt un om cu o intuiție, o inteligență și o înțelepciune foarte avansate pe care mi le amplific asiduu continuu, la fel cum îmi amplific și restul puterilor - practic, de pe piscul minții mele spun că sunt poate singurul intelectual adevărat din această țară, și-o spun cu modestie. Știu că noi, oamenii, atunci când ne sublimăm potențialul (mental, fizic, spiritual)  latent suntem zei, chriști, suntem sănătoși și normali. De-aceea fac demersuri pentru a mă însănătoși, adică pentru a atinge eu însumi în special și în general cine are puterea să înțeleagă și îndeajuns de multă inteligență încât să creadă ceea ce eman, starea de zeu, iluminarea. Pentru a atinge această stare studiez științele (mai mult sau mai puțin secrete) care au emanat de-a lungul erelor de la oamenii care au atins această stare, le practic și observ rezultatele pozitive. Aceste științe despre care vorbesc sunt de fapt ramurile unei singure științe, sunt aceeași știință exprimată în termeni diferiți. Trăiesc în spațiul numit România și știu că strămoșii noștri erau foarte avansați spiritual și că au transmis posterității învățăturile lor prin intermediul folclorului, în special al basmelor. Unul dintre basmele acestea este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, care este o alegorie al cărei tâlc zilele trecute, l-am înțeles și cum sunt generos cu cunoașterea, îl voi revela acum.
În Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte Făt-Frumos își dorește să plece să caute chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ceea ce îi promisese tatăl său, împăratul, că-i va da dacă se va naște, când acesta plângea în pântecele mamei sale, și ceea ce îl făcuse să se nască. Ca să își împlinească dorința pe care tatăl său nu i-o poate îndeplini, are nevoie de un vehicul pentru călătoria pe care se hotărăște să o facă și intră în grajdul împărăției pentru un cal. Dar pe toți îi trântea apucându-i de coadă. Când dădea să iasă din grajd zărește într-un colț un cal răpciugos și bubos și slab. Se duce la el și când îi pune mâna pe coadă, calul îl întreabă ce poruncește și rămâne drept când Făt Frumos încearcă să-l pună la pământ. Făt Frumos îi spune ce vrea să facă iar calul îi spune că dacă vrea să ajungă la dorința lui să îmbrace hainele de când era tânăr tatăl său, armura șamd și să-l îngrijească cu mâna lui 6 săptămâni, care vine vreo 40 de zile, și orzul să i-l dea fiert în lapte. Făt Frumos face armura și restul lucrurilor să strălucească, ăsta simbolul corpului fizic, îngrijindu-se în același timp și de cal, ăsta e simbolul glandei pineale, dându-i orzul fiert în lapte. Deci Făt Frumos postește 6 săptămâni mâncând numai orz fiert în lapte își fortifică corpul fizic și își curăță glanda pineală pentru a putea călători în interiorul său acolo unde este și izvorul tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Ce se întâmplă în continuare în basm este mai puțin relevant, adică descrierea călătoriei, ceea ce este relevant este ce-am spus. Că sursa tinereții fără bătrânețe este în interiorul fiecăruia dintre noi și că ea poate fi accesată în urma unui post de 40 de zile în care se mănâncă numai orz fiert în lapte.

Cu plăcere

Ochiul înaripat al seducătorului, -)

Ea omora. Pășea fără să atingă pământul în ceea ce era mai mult decât un dans. 

Era grație pură,

magia mișcărilor ei insinua că fusese cândva o sirenă coborâtă din adâncimile cerurilor, prelingându-se prin eter până înaintea mea cântând.

Eu bântuiam prin noapte cu un surâs care cheamă tot ce universul poate visa mai frumos, să mă sublimeze 

și m-am oprit fascinat.

Omora cu privirea. A pocnit din degete ca o dansatoare de flamenco care face bărbații să se dea cu capetele de mese

și femeile să dispară nevăzute întețindu-i haloul care începe să năucească –

sunetul degetelor ei a fost atât de asurzitor încât a cristalizat între noi floarea albă a unui trandafir între petalele căruia puteai face dragoste;

era ca o pictoriță care face să plutească în întuneric Bucureștiul zilelor când muzica îngerilor răsuna pe străzi din instrumente jalnice de lemn și alamă. 

  

Compuneam în gândul tău acum versul care la final te face să simți că te îndrăgostești fără să-ți dai seama –

în dragostea ta deja plutesc fluturi cu aripi translucide –

și m-a iradiat într-atât încât nici până azi nu mi-am mai amintit cum mă cheamă, cine sânt, de unde vin, încotro... 

Mă apropiam domol simțindu-mă din ce în ce mai adorat și mai ars de candoare,

și când eram atât de aproape încât presimțirea atingerii era înăuntru aproape la fel de electrizantă ca însăși atingerea, am zis

- Dacă foșnești trandafiri de fiecare dată când o să mă mai privești în ochi planeta va fi supranumită în univers floarea pasiunii noastre, și poate că într-o zi un zeu i-o va oferi în centrul unui buchet adoratei lui... Rochie de mireasă e noaptea când te privesc pe tine,

ce ți-ar plăcea cel mai mult să facem acum?

- Ss..

Cartea care sparge toate convențiile! Cartea care ar trebui interzisă! Cartea care are puterea să schimbe mentalitățile!

Made in Romania este cartea cu care tocmai mi-am încheiat cariera de poet la nici 30 de ani și, zic eu, din punct de vedere filosofic, de departe cea mai importantă carte scrisă în limba română în ultima sută de ani, dacă nu chiar în orice limbă de pe pământ. 

Textele care o edifică sunt formate din propoziții care rareori, în istorie, pot fi aduse la cunoștința lumii fără ca autorul lor să suporte un recul de consecințe imediate și dureroase din partea oamenilor care se autointitulează și sunt considerați autorități, adică de cei care joacă rolurile cele mai importante într-o societate sau la nivel mondial. Deoarece cunoașterea ideilor acestora înseamnă putere, iar puterea a fost și continuă să fie ținută departe de cunoștința majorității oamenilor, fiind aproape fără excepție exercitată în detrimentul lor.

Dacă majoritatea poeților contemporani scriu cu mintea departe de cap la nivelul viscerelor, texte lipsite de obiect, nobile inutilități, vorbe goale care interesează un număr din ce în ce mai scăzut de oameni, eu n-am confirmat regula în această carte - n-am scris cu sânge, nici cu alte fluide, ci cu pana înmuiată în cer și cu mintea deopotrivă în cap și în inimă, cum și cu inima deopotrivă în piept și în minte, cu scopul de a le oferi tuturor oamenilor, începând cu cei care se numesc români, gândurile necesare pentru a fi puternici, liberi și independenți.

Pentru a obține conștiința puterii, libertății și independenței îți recomand cel puțin o triplă lectură a cărții, astfel încât propozițiile cele mai importante să poată vibra și împleti în creierul tău rețeaua neuronală care susține această conștiință. 

Erau curcubee

Erau curcubee pe întreg cerul

Oriunde te uitai erau curcubee

Peste tot numai curcubee

De parcă plouase continuu 491 de ani

De parcă tot universul era îndrăgostit

De parcă toate femeile aveau orgasm chiar în momentul acela

                                                                                                      (când totul strălucește

Curcubee! De diferite mărimi

Curcubee! De diferite forme

Curcubee! De diferite frecvențe hipnotice de roșu oranj galben verde azur albastru violet

Curbându-se lin

Curcubee vii, mișcătoare încât

dacă te uitai atent

                              puteai vedea undeva

în zare

            un curcubeu luând forma numelui tău

Un curcubeu luând forma versul meu curcubeu

                                                                                ca un vintraliu dintr-o viață parasită.

și sub curcubeul acesta piața unirii din bucurești  parcul ei ne-nțeles eu pe alee

spre bancile din foișorul crucii. i-o bancă și lipită de ea altă bancă

c-o tipă culcată lângă poșeta neagră

părul ei lung și șaten reflectă razele soarelui care răsărea orbitor

era un septembrie voalat citeam o carte și puteam levita până acolo relaxat dar

                                                                                                            tulburam privirile românilor

care mai erau prinprejur așa că pășeam nici țanțoș nici pleoștit pur

și simplu pur și simplu

și m-am așezat picior peste picior pe banca de lângă banca cu domnișoara care s-a sculat

s-a uitat chiorâș spre mine și pare drăguță așa că am întrebat-o te-am deranjat

a dat din cap că nu și s-a culcat

doar că tot în acel moment dat i-a sunat

și-a controbăit prin geantă și-a luat

și-a dus la ureche și-a zis

Citeam pagina 123  scria

Nicio faptă sau gând al meu nu va nega că deja am primit, în spirit, împlinirea dorinței mele care acum este adusă în manifestare la o vizibilitate perfectă.

- Ești interesantă așea, i-am zis după încă un rând privind-o cu ochiul minții și adâncindu-i în zările ochilor fermecele privirilor, te-ai relaxat acum, observ că te simți mai bine, ce te deranja?

- Mă durea burta

- Păi?

- Probleme

Era căzută din cireș, vorba lu’ tataia, nebuna, avea crampe menstruale...

Săraca

Am tăcut și m-am sprijinit de spătar după care am zis contemplând-o în imaginație plină de nectar întinzându-și nudul pe cearceafurile mele aurii

            - Ti-ar plăcea să te dai cu rolele pe curcubeul ăla de sub soare, care iată, a luat forma numelui tău, Adriana... Și să sari până pe ăla de sub lună care i-a forma numelui meu...

I-am întins mâna, zic:

- Bogdan, mă numesc

- Încântată. De unde știi cum mă chemă, mi-o strânge cu mânuța ei alunecoasă

și-i observ prin pâlcurile pulovărului kaki din prim plan sfârcurile ca două cartușe de calibre nici mari nici mijlocii

            - Am ghicit, zic. Zâmbește. Gândește-te la tot ce nu te gândești acum. Închide ochii și amintește-ți cea mai frumoasă senzație pe care ai trăit-o într-un moment dat

Prin palmă îi ofer energie trandafirie din sfera cosmică a iubirii, ochii ei se închid și pe ecranul minții apare un flash cu cel mai demențial orgasm și în întreg corpul unda de șoc a senzației lui înroșindu-i vibrațiile. O privesc – mustește un zâmbet, contemplează, deschide ochii, mă privește cumva roze și evident că mă asociază cu orgasmul acela acum.

            - O să vin lângă tine, zic, și cu mâna ei în mână un timp și cu cartea în cealaltă mă așez lângă ea. Luna, cu numele meu sub ea, e un taxi pe care putem să-l luăm printre curcubee mai pe seară. Las cartea lângă poșetă și-i zic să-mi dea mâna stângă să-i văd liniile. Iau mâna ei stângă, deschid palma și abia atingând-o cu stânga mea ca și când aș descânta-o, mă uit cu atenție îi privesc liniile lungi care împletesc poema viitorului ravisant, nu știu să ghicesc, dar mimez perfect, îmi caut cuvintele potrivite, ea mă privește cu sute de mii de semne de-ntrebare-n priviri – 

- O să facem dragoste, i-am zis surâzând și i-am închis ușor palma cu palma mea.

Dintr-odată s-a întunecat  se întrezăreau stelele din adâncul ei un surâs ca spuma dintr-o șampanie...
Mă privește instigant, zice:
            -Dac-o să facem asta n-o să mai poți trăi fără mine

erau curcubeie pe întreg cerul

oriunde te uitai erau curcubee

de parcă tot universul era îndrăgostit

de parcă toate femeile aveau orgasm chiar în momentul acela

Eu

Mă opun alienării politice a individului, a națiunilor și/sau a întregii umanități.

Mă opun elitismului politic, oricaror forme de manifestare totalitaristă, exclusivistă, de discriminare etnică, politică, socială, culturală, juridică sau de orice altă natură.

Mă opun sclaviei, iar prin sclavie înțeleg:

 a) obligația să dea, să facă, să nu facă sau toate la un loc impusă unui om sub diferite pretexte;

 b) o activitate efectuată de om în folosul altuia pentru care este remunerat cu un produs mai puțin valoros decât produsul muncii prestate sau cu recunoașterea unor drepturi, mijloace de existență, neagresiune.

Mă opun oricărei forme de violență, îngrădire, manipulare, îndobitocire, săracire, exploatare a omului de către om sau de către orice altă entitate fizică, juridică sau alt fel.

Mă opun oricărei forme de pedeapsă aplicată omului, pentru că nimeni nu are nici dreptul, nici înțelepciunea și nici virtutea să pedepsească un om. Știu că faptele care sânt considerate infracțiuni sânt comise de oameni care or sunt ignoranți, or urmăresc să ducă o exisistență decentă după standardele lor, și consider Statul care incriminează faptele considerate infracțiuni responsabilul real atât pentru ignoranța cât și pentru existența indecentă a omului pe care îl incriminează.

Militez pentru desființarea tuturor penitenciarelor și înlocuirea lor cu sisteme de civilizare.

Militez pentru edificarea unui Stat-instrument la îndemâna omului și nu pentru un om-instrument la îndemâna Statului, a conducătorilor statului.

Mă opun utilizării armelor meteorologice, chimice, psihice, nucleare și de oricare alt fel, considerând posesorii de arme ca având intenții criminale, ignoranți. 

Mă opun spionajului și tuturor formelor de încălcare a intimității omului.

Consider că conflictele apar din cauza ignoranței și că ele se rezolvă în mod înțelept, uman și fără violență, prin dialog, umanism, înțelepciune și bunătate.

Mă opun oricărei forme de sărăcie a omului, în special ignoranței, pe care o consider principala boală a umanității.

Mă opun obedienței, servilismului, utilizării fricii, terorii și tuturor manifestărilor degradante ale omului.

Promovez antropocrația.

Promovez accesul neîngrădit al fiecărei ființe umane la întreaga cunoaștere și putere.

Consider că toate cunoștințele umanității sunt de interes general și trebuie puse la dispoziția tuturor oamenilor gratuit pentru a se asigura evoluția spirituală și socială a fiecărui individ în parte.

Militez pentru edificarea unui Stat care va susține în mod concret și substanțial sportul, disciplinele spirituale, învățământul de cea mai înaltă calitate, filosofia, artele, știința și orice manifestare culturală pozitivă a omului.

Militez pentru edificarea un sistem de învățământ care va produce îmbogățirea fizică, mentală și spirituală a omului, prin învățarea omului să aspire la (auto)cunoaștere și la o putere mai mare, autocontrolul, caritatea, compasiunea, curajul, loialitatea, încrederea în sine, iertarea, generozitatea, grația, onestitatea, speranța, bucuria, bunătatea, neinterferența în treburile altuia, răbdarea, gloria, responsabilitatea, iubirea de sine, gratitudinea, iubirea necondiționată pentru aproape și respectul manifestat pentru mediul înconjurător. 

Militez pentru edificarea unei lumi în care fiecare ființă umană este conștientă de sacralitatea, inviolabilitatea și suveranitatea fiecărei ființe umane, și le respectă.

Mă opun poluării, dezintegrării și dezechilibrării ecosistemului planetar.

Mă opun consumului de combustibili fosili.

Militez pentru utilizarea imediată a dispozitivelor care folosesc energia liberă, infinită și gratuită din univers.

Consider că fiecare om are dreptul să beneficieze gratuit de resursele necesare unui trai decent: hrană, locuință, îmbrăcăminte, cultură, spiritualitate, sănătate, libertate, tehnologie – cunoscând adevărul că toate resursele planetei aparțin tuturor oamenilor în egală măsură și că, deci, nimeni nu este dator să plătească pentru ele.

Consider că fiecare om are dreptul să călătorească și să fie oricând, oriunde, oricât, atât timp cât nu invadează spațiul intim și personal, intimitatea și spațiul locativ al altui om, în lumina faptului că planeta nu aparține niciunui om mai mult decât altui om, că granițele sunt o iluzie care încalcă libertatea omului, că niciun om și niciun grup de oameni nu are dreptul să-i impună unui om sau unui grup de oameni nicio lege nedreaptă, incorectă, inechitabilă, sub niciun pretext. 

Mă opun exploatării, uciderii și consumului animalelor. Consider că și animalele, având conștiință, au dreptul la viață, integritate corporală, libertate.

Știu că pe termen lung consumul de cadavre este nociv și împiedică elevarea spirituală, și îl evit.

Mă opun producerii, comercializării și consumului de hrană nenaturală, artificială, nebiologică, modificată genetic, nocivă, cunoscând că planeta are toate resursele naturale pentru a le asigura tuturor oamenilor o nutriție naturală, sănătoasă, proaspătă și echilibrată.

Mă opun fluorizării apei, cosmeticelor și a tuturor substanțelor pe care omul le consumă, cunoscând faptul că fluorul este nociv.

Mă opun creerii și consumului de hrană conform standardelor impuse de Codex Alimentarius.

Militez pentru dezincriminarea cultivării, traficării și consumului de cannabis sau derivate din cannabis, cunoscând că această plantă are o serie de proprietăți benefice asupra organismului uman, inclusiv pe cea de vindecare a peste 150 de boli, chiar și a unor forme de cancer.

Nicio ființă umană, juridică sau de orice alt fel nu are drept asupra mea decât cu acordul meu nesilit, conștient și scris, pentru că este drept ca nicio ființă umană să aibă drept asupra altei ființe umane decât cu acordul ei nesilit, conștient și scris. 

Îmi arog dreptul să fac excepție, dacă consider de cuviință, de la respectarea legilor și organismelor de punere în aplicare a legilor oricărui Stat care contravin principiilor mele, înțelegând că orice ființă umană, juridică sau de orice alt fel îmi recunoaște și respectă acest drept sacru pe care fiecare ființă umană, în deplinătatea facultăților mintale și-l poate aroga sieși întru libertate în modul cel mai elegant și înțelept cu putință.

Militez pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare între toate ţările lumii și pentru o umanitate fraternă.                                                                                                          

Militez pentru punerea la dispoziția tuturor națiunilor a tuturor resurselor tehnologice existente, astfel încât egalitatea tuturor oamenilor să fie realizată prin egalitatea resurselor tehnologice ale tuturor națiunilor și astfel prin egalitatea tuturor națiunilor.

Voi fi oricând un maestru al bunelor maniere al eleganței și al rafinamentului, printr-un autocontrol desăvârșit.
Eu sânt lumina lumii - spune-mi simplu: Strălucitorul 
,-)