Protest împotriva Legii pentru exploatarea Aurului Roșiei Montane

și a distrugerii ecosistemului acelei regiuni.

Pentru multă lume nu mai e un secret că actualii guvernanți ai României (Președinte &co, Miniștri &co, Deputați &co, Senatori &co etc.) și partidele politice din care provin nu au reprezentat nicio secundă în ultimii 24 de ani interesele legitime ale națiunii, ale poporului român. Cum de altfel nici în prezent nu le reprezintă. Ba dimpotrivă! Guvernanții din ultimii 24 de ani până în prezent, au reprezentat și continuă să reprezinte interesele lor proprii și personale, interesele grupurilor lor de interese (adică ale mafiilor lor, căci ei sunt mai mult gangsteri decât politicieni în adevăratul sens al cuvântului) și interesele unor organizații mai mult sau mai puțin secrete internaționale a căror scop a fost și este înrobirea noastră. Astfel că, în ultimii 24 de ani, România și implicit poporul român, adică noi, am fost subminați din interior, fraieriți, alienați politic, nedreptățiți, sărăciți expoatați ș.a.m.d.:

- dacă în 1990, după Lovitura de Stat, România și implicit poporul român nu avea niciun ban datorie externă,  astăzi, România și implicit poporul român are peste 300 de miliarde de euro datorie externă, iar această datorie continuă să se amplifice de la an la an;

- dacă în art. 2 din Constituția României scrie că suveranitatea națională aparține poporului, în fapt, suveranitatea națională aparține celor care le desenează conduita politică guvernanților noștri: domnilor de la FMI și Banca Mondială, doamnelor și domnilor de la UE - care televizat ne arată că ei sunt cei care sunt stăpâni și pe guvernanții noștri și pe destinele noastre;

- dacă în 1989 populația României era de 23.151.000, acum, ea este de 18.000.000. Natalitatea a scăzut. Speranța de viață la fel…

- dacă în 1989 nu exista șomaj și 10.946.000 persoane munceau, adică: 4.169.000 în industrie; 3.012.000 în agricultură; 767.000 în construcții; 649.00 în comerț; 373.000 în învățământ; 292.000 în sănătate; 51.000 în administrație; 1.630.00 în alte ramuri – acum, nu mai avem industrie, pentru că după 1989 a fost falimentată și vândută pe nimic; nu mai avem agricultură, țăranul român fiind adus pe cale de dispariție, pământurile zac necultivate și în proprietatea străinilor etc.; nu se mai construiește decât ocazional, ce-ar putea să se construiască și pentru ce, când scopul este extermiarea poporului? avem comerț, dar comercializăm produse de import nocive; numărul angajaților din învățământ a scăzut îngrijorător, calitatea învățământului la fel, coeficientul de inteligență al națiunii fiind în medie cel al unui copil sub 12 ani, slujba de profesor a devenit josnică și nesimțit plătită; personalul din spitale a scăzut îngrijorător și este plătit cu un salariu la fel de nesimțit ca și al profesorilor, multe spitale au fost desființate; marea mare majoritate personalului din administrație este corupt până-n măduvă; justiția este praf, personalul instanțelor prea scăzut, procesele durează ani, judecătorii au mai multe dosare decât pot visa, de-aici și multe hotărâri nelegale, mulți dintre ei sunt corupți, nu puțini sunt prost pregătiți, majoritatea procurorilor sunt corupți sau prost pregătiți, însuși Președintele României acuză procurorii de fapte de corupție și procurorii la rândul lor acuză Președintele de același lucru… E revoltător!

- dacă în 1989 România producea o gamă largă de mărfuri, între care menționez: 64.309 Twh energie electrică; 11.511 tone de țiței extras; 4.667 tone de benzină; 8.435 tone de motorină; 22.222 mil mc gaz metan extras;  14.411 mii tone oțel brut; 17.124 bucăţi tractoare; 276 bucăţi locomotive; 144 mii bucăţi autoturisme; 13.515 bucăţi autocamioane; medicamente în valoare de 150 milioane de euro; 13.265 mii tone ciment; mobilă în valoare de 434 milioane de euro;  248 mii tone ulei comestibil; 993 mii tone carne;  279 mii tone preparate din carne;  5.629 mii hl lapte pentru consum; 81.652 tone brânzeturi; 717 mii tone zahăr – acum nu mai produce mai nimic și dacă produce, o face pentru patroni din alte țări, importurile fiind substanțial mai mari decât exporturile. Astfel, conform calculelor experților, cu patrimoniul pe care îl avea înainte de 1989, România, adică noi, poporul român, am pierdut peste 4500 de miliarde de euro!  

- dacă în 1989, avuția națională, reprezentată exclusiv de resurse neexploatate (țiței, aur, argint, cupru, uraniu, cărbune, marmură, sare, apă minerală, păduri șamd), era estimată la 880 miliarde de euro, acum, avuția națională nu mai este reprezentată de nimic pentru că guvernanții noștri au vândut aproape toate resursele. 

- dacă în 1989 nu importam mai nimic, acum importăm resurse de pe teritoriul țării noastre, dacă e să ne gândim la produsele din țiței sau la gazele naturale.

- dacă în 1989 nu exista șomaj, astăzi există peste 2.000.000 de români care trăiesc într-o sărăcie mai lucioasă ca jantele autoturismelor celor care ne-au ruinat, în acest sens stau mărturie miile de oameni fără adăpost din centrul Bucureștiului, în condițiile în care art. 47 alineat 1) din Constituție prevede că: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent...”

- dacă în 1989 aveam șansa să devenim o Putere Mondială, începând cu anul 2009, printr-o hotărâre a Guvernului Boc și, ulterior, prin votul a 182 de deputați din 196, produsele pe care le mâncăm conțin substanțe otrăvitoare dintre care menționez numai una: initium. Initiumul este o substanță chimică care odată ajunsă în organismul uman intră rapid în combinații chimice dăunătoare, crescând astfel cu 65% rata riscului de cancer la colon. Un miligram de initium ajuns în organismul uman nu poate fi eliminat decât într-un an. Dacă ne gândim câte miligrame de initium au ajuns și vor mai ajunge în organismle noastre și ale familiilor noastre putem concluziona că această substanță nu va putea fi niciodată eliminată. În plus, aceste substanțe provoacă impotență, sterilitate, debilitate etc. Așadar, guvernanții noștri actuali încalcă flagrant art. 34 din Constituție, care prevede în alineatul 1) că: „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.” și în alineatul 2) că: „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.”

  

- dacă în art. 16 alineat 1) din Constituție scrie că: „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” și în alineatul 2) al aceluiași articol că: „Nimeni nu este mai presus de lege.”, guvernanții noștri, așa cum au decis tot ei, beneficiază de imunitate, ceea ce înseamnă pe de o parte că nu sunt egali în fața legii și, pe de altă parte că sunt mai presus de lege, ceea ce înseamnă că noi, cei care nu beneficiem de imunitate suntem flagrant discriminați. Mai mult, înseamnă și că nu răspund penal pentru faptele lor. De-aceea își și permit să efectueze în fața noastră aceste manevre împotriva noastră.

- dacă în 1989 aveam o singură televiziune care transmitea 3 ore pe zi, acum avem zeci de televiziuni care ne implantează gânduri nocive, ne induc mesaje subliminale, ne manipulează, ne hipnotizează, ne controlează comportamentul fără să ne dăm seama. Gândim ce vedem la televizor și ne comportăm cum ne condiționează televizorul să ne comportăm, neștiind că televiziunea a fost creată cu singurul scop de a controla mințile și comportamentele maselor, de a le dresa ca pe câini: vorbim ce vedem la televizor, cumpărăm ce vedem la televizor, mâncăm ce vedem la televizor, votăm ce vedem la televizor, ne dorim ce vedem la televizor, imităm ce vedem la televizor etc.

- dacă în 1989 fiecare scriitor, artist, om de cultură, era tratat ca un nobil, astăzi se promovează mârlănia, prostia, curvăsăria, creatorii de literatură, artă și cultură fiind împinși în mizerie și batjocoriți. Au nimicit cultura, au nimicit limba, au nimicit învățământul, au nimicit sentimentele naționale îndobitocind poporul cu televizorul, inducând-ne rușinea de-a fi români pentru a nu ne păsa de țara în care trăim și de neamul nostru român.

- dacă în 1989 președintele Nicolae Ceaușescu era asasinat, astăzi președintele în funcție ne spune că: „Statul și Guvernul nu pot fi responsabili pentru fiecare cetățean deoarece nu au resursele necesare, Satul nu mai are resursele comunismului... ” – Păi dacă-i așa, domnule președinte, asta nu înseamnă oare că nu ne sunteți util cu nimic?

Ceea ce s-a întâplat și continuă să se întâmple în România începând din 1989 este distrugere deliberată și sistematică a națiunii, este genocid. 

Recent, acești guvernanți au promulgat o lege prin care tot ei, căci nu poporul, au admis să ne ruineze și de Aurul Roșiei Montane. 
Dacă în urma înstrăinării în ultimii 24 de ani a tuturor resurselor noastre și a îndatorării noastre nivelul de trai și populația au scăzut considerabil, este evident că în urma exploatării Aurului Roșiei Montane noi, poporul român, nu vom avea nimic de câștigat, singurii care vor avea de câștigat sunt acești guvernanți. 

Așadar, cum nu este în interesul nostru să ne scuturăm ca de praf și de această ultimă resursă, de Aurul Roșiei Montane, cu-atât mai mult cu cât, prin exploatarea acestui Aur, echilibrul natural al acelei zone, ecosistemul, este distrus, avem tot dreptul să protestăm împotriva Legii prin care se permite exploatarea Aurului Roșiei Montane și implicit a distrugerii Roșei Montane. 
Această lege este împotriva intereselor poporului nostru!

Mâine, duminică 1 septembrie 2013, în Piața Universității din București, vom protesta PAȘNIC împotriva acestei Legi cu scopul de a le transmite guvernanților să anuleze acestă Lege și totodată că, cel puțin noi, TINERII ROMÂNI, ne-am trezit.

Despre Resurse

Stăteam aseară la palavre cu Bădică, Mihai Bădică, printre altele autorul Șoricelului din Kitejgard și la un moment dat a venit discuția despre resurse. Spuneam că resursele naturale, pe care nu le scoate nimeni din curul său, dar și dacă le-ar scoate tot nu ar fi întrutotul ale sale, ar trebui să fie gratuite căci este absolut normal, natural, logic, drept, echitabil să fie gratuite. Spuneam printre altele că lumea e într-o atât de adâncă transă, deși poate că eu am numit-o prostie, încât consideră că este absolut normal să plătească pentru aceste resurse, cum ar fi: apă, gaze, petrol, energie electrică. Nu mai spun că nici pentru alte resurse n-ar trebui să plătească întrucât resursele planetei, resursele umanității, cunoașterea, tehnologia, hrana, aparțin tuturor oamenilor în egală măsură, căci nu scoate nimeni din curul său nici atâtea gaze câte se vând, nici atâta apă câtă se vinde, nici atâta petrol și nici energie electrică, nu mai spun de cunoaștere, tehnologie, hrană etc., așa că ele aparțin tuturor oamenilor în egală măsură, iar cei care le vând comit, nu un mare abuz, ci o absolută înșelăciune, pentru că îți vând ceea ce este deja și al tău, ca și când ai fi moștenitor cu fratele tău al unui imobil și fratele tău ți-ar cere chirie.
Eventual, deși tehnologia și nivelul cultural sunt atât de avansate încât acest lucru nu ar trebui să se mai întâmple nicio secundă, ar trebui să se plătească niște sume infime, nu pentru gazele, apa, energia electrică, petrolul etc. de care are nevoie fiecare, ci pentru exploatarea și furnizarea lor, dar nicio secundă pentru ele, căci ele, așa cum spuneam aparțin tuturor oamenilor în egală măsură, iar faptul că sunt vândute de anumiți oameni este abuz, nesimțire, japcă, nedreptate.
Lumea funcționează atât de eronat încât uneori îmi vine să ies în stradă cu parul - noroc că mă oprește inteligența. Păi cum pula mea să cumperi, să plătești apă în condițiile în care planeta este 70% apă iar apa aia n-a pișat-o nimeni? Păi cum pula mea să cumperi, să plătești energie electrică în condițiile în care există de la 1900 sisteme care pot distribui pe toată planeta, fără fir ca internetul, energie electrică? A face asta e maximă prostie. Păi cum să fi atât de prost încât să te conformezi acestui maxim abuz secular? Păi cum să fi atât de prost încât să accepți această sclavie milenară? Păi cum să fi atât de prost încât să te conformezi normelor idioate, nedrepte, inechitabile, ale acestei societăți?
Fiecare om, având în vedere că fiecare om este sacru, inviolabil, suveran, având în vedere că silaba om înseamnă Dumnezeu, trebuie să aibă gratuit locuință spațioasă pe pământ, pentru a nu pierde contactul cu pământul, hrană naturală, sănătate, cunoaștere, tehnologie, libertate!
Ajunge cu mârlănia!

Roșia Montană

Mai acum un an eram întrebat în emisiunea Talk Șoc de pe Național 24 plus, de Doru Braia în legătură cu Roșia Montană. Spuneam, mai în glumă mai în serios că eu aș face acolo, din aurul respectiv o piramidă. În mod sigur acea replică a mea nu a fost înțeleasă nici acum decât de prea puțini oameni. Totuși, o piramidă de aur, având coordonatele celei din Egipt atribuită eronat lui Keops, dar construită în fapt de către Toth Atlantul în urmă cu vreo 30.000 de ani ca templu inițiatic, acolo, la Roșia Montană, din aurul respectiv, nu ar fi un edificiu deloc rău, ba din contră. Aurul ar rămâne la noi, în România, și ar beneficia de vibrația acelei piramide toată Europa, nu doar noi, românii. Căci dacă intri și stai un timp la o treime de bază într-o piramidă de aur și meditezi, e posibil să ieși de acolo cu mult superior ție însuți decât ai intrat.
Poporul român, în cazul în care se vinde aurul oricum nu va câștiga nimic de pe urma acestei vânzări, ci tot jepcarii pe care îi știe toată lumea vor câștiga tot, așa că...
După ce am dat răspunsul cu piramida, am mai dat un răspuns, pe care interlocutorul meu l-a găsit "de politician" - am zis că în acestă problemă trebuie să vedem ce avem de câștigat și/sau de pierdut noi românii dacă vindem aurul sau dacă lăsăm firma respectivă să-l exploateze în schimbul a 30% din el. Căci aurul respectiv este estimat la vreo mie de miliarde de euro, estimarea fiind eronată căci euro e o ficțiune, o hârtie, în timp ce aurul e real, concret, palpabil și superior. Aurul de la Roșia Montană este inestimabil în realitate, valoarea lui depășește imaginația unui creier inactiv peste 90%. Căci aurul de la Roșia Montană nu este ca tot aurul, ci este un aur superior, caratele sale fiind mai mult de 24. În stare monoatomică aurul respectiv, ingerat, poate face oameni cu mult superiori celor actuali a căror creiere sunt mai mult de 90% inactive. Dar astea-s sf-uri momentan. Important este răspunsul la întrebarea: Ce ai tu de câștigat, române, de pe urma exploatării aurului de la Roșia Montană și ce ai de pierdut? Dacă se exploatează aurul respectiv nivelul tău de trai va crește, va scădea, sau va rămâne același? Dacă ești sigur că va crește, ai tot interesul să fie exploatat. Dacă va scădea, ai tot interesul să rămână acolo. Dacă va rămâne același ai din nou interesul să rămână acolo. După umila mea părere aurul poate să rămână acolo cel puțin până când noi, românii, vom putea beneficia în mod real și concret de el fără ca prin exploatarea lui să creem dezechilibre ecologice.

Foarte mulți oameni,

fără să aibă ceva de câștigat sau de pierdut, 
dintr-o răutate cauzată de prostie, 
dacă vei fi până la gât în căcat te vor călca pe cap, 
iar dacă vei fi pe drumul spre faimă, glorie, putere, libertate,
vor face în așa fel încât
să te izbești în primul stâlp.

Foarte mulți oameni sînt foarte răi și excesiv de proști.

Despre poezie

Trăim într-o țară bogată în care majoritatea oamenilor sunt săraci. Trăim într-o țară în care au existat și continuă să existe spirite luminoase și poporul e de o mârlănie rușinoasă. Trăim într-o țară în care oamenii de rea credință dețin puterea asupra destinelor noastre și cu rea credință ne sărăcesc, ne tâmpesc, ne dezinformează, ne îndoctrinează, ne exploatează, ne lasă gaj, ne înșeală, își bat joc de noi. Trăim într-o țară în care Justiție e un cuvânt gol, demonetizat. Trăim într-o țară în care oamenii de cultură sunt niște claponi care dorm pe ei și nu contribuie cu nimic la progresul spiritual și social al națiunii noastre. Trăim într-o țară care a ajuns o biată colonie a unei corporații numită Bruxelles UE. Trăim într-o țară în care mass-media, școala, religia, guvernul produc sclavi obedienți retardați și fără discernământ. Trăim într-o țară în care se mănâncă prin lege hrană modificată genetic nocivă. Trăim într-o țară în care drepturile omului sunt încălcate chiar de către cei care trebuie să asigure respectarea lor. Trăim într-o țară în a cărei Constituție este stipulat că Statul are obligația să ia măsuri economice care să asigure cetățenilor un trai decent și în a cărei capitală există mii de oameni care dorm pe stradă. Trăim într-o țară în care nimeni nu mai respectă pe nimeni. Trăim într-o țară în care se promovează ca modele toate nonvalorile, toate scârnăviile umane, toate curvele proaste, toți corupții, toți bețivii, tot ce e mai nociv prin toate mijloacele. Trăim într-o țară în care poeții bat câmpii fără grație, dau la pizdă sare, se piaptănă în timp ce în țară să întâmplă acest cataclism.
Mai bine-aș mieuna ca un motan decât să scriu ca poetașii-aceștia - scria Nichita Stănescu în Argoticele tinereții lui. Mai bine-aș mieuna decât să scriu ca poetașii-aceștia cu care îmi împart contemporaneitatea. Acești impotenți intelectual insensibili la durerile acestui popor, insensibili la realitățile înjositoare ale țării în care trăiesc, acești inculți spălați pe creier, acești prostănaci care poluează ideologic cu dejecțiile lor numite poeme, acești onaniști lingvistici care sunt cu totul pe lângă subiectul important, cum oare să respect astfel de căcați cu ochi care au nesimțirea să se numească poeți, auzi tu, poeți, ca și când ei ar avea vreo firimitură din noblețea spiritului unui poet, sau ceva din iubirea și compasiunea unui poet pentru semenii săi, pentru dreptate, pentru adevăr - mai bine-aș mieuna decât să stric pădurile cu cuvintele voastre goale, cu versurile voastre inutile, cu insensibilitatea și egoismul vostru, cu prostia voastră contondentă, cum să aveți nesimțirea să luați aerul oamenilor ca să vă publicați idioțenia numită poezie care nu face nici cât două surcele? Ptu
Proștii ăștia cu care împart contemporaneitatea, oligofrenii ăștia flaușați, au ideea greșită că poezia e vorbe frumoase și goale, o nobilă inutilitate, bibelou - când de fapt poezia este asta numai atunci când e slabă, au ideea greșită că orice aberație, orice elucubrație e poezie. Poezia adevărată este educație, este progres spiritual și social, este politică, este libertate, este independență, este iubire, este compasiune, este putere, este coaie, este atitudine, este adevăr, este fraternitate, este omul liber și independent. Cum să-mi permit să bat pula-n cap lingvistic ca poeții generației mele când trec în fiecare zi printre oameni care n-au casă, n-au masă, n-au sănătate, n-au justiție, n-au decât mâna întinsă pentru o para chioară? Cum să am o așa nesimțire-n mine încât să mă fac că nu văd ? Cum să fiu atât de prost încât să cred că un discurs care nu produce niciun progres nimănui este poezie doar fiindcă are metafore, comparații, epitete, rime și alte figuri retorice?
Textele poeților generației mele, pe care nu întâmplător îi numesc Claponi care cotcodăcesc când încearcă să cânte, sunt forme fără fond, la fel ca și poeții generației mele, la fel ca și criticii care le promovează găunoșenia.


țara arde și nerușinat
poeții prozatorii jurnaliștii eseiștii și filosofii mănâncă căcat

trec pe lângă subiectul important ca înțelepciunea pe lângă ei
de-aceea în ritm de rap mă piș de foarte sus pe ei

unii mănâncă căcat și cred că scriu poezie
alții mănâncă căcat apelând la prozodie

unii mănâncă căcat și cred că scriu articole la ziar
alții poluează ideologic mâncând tot căcat în stil barbar

se-aplaudă unii pe alții căci mai toți sunt mâncători de căcat
văzându-i îmi vine să râd, prostia e irevocabilă cu-adevărat

țara arde și ei ard cu ea neștiind proști cum sînt
se-ntorc strămoșii pe dos când îi văd din mormânt

ne-am sacrificat degeaba pentru oligofrenușii ăștia, îmi zic
n-ați avut ce face domnilor, le răspund tot mai mic

ăștia sunt ca viermii doar mănâncă fumează beau și dorm pe ei
victime ale inculturii luată drept cultură' s, nici mucii nu-mi dau pe ei

țara arde și ei mănâncă căcat pe mii de copaci
zici că-s tenori fără plămâni dirijați de pârlaci

n-au simțul patriei au doar simțul găurii și-o iau toți în dos
au senzația că fut dar sunt futuți în primul rând de ei înșiși până la os

îi privesc vertical compasiv deși verbal mă piș pe ei
și rimez în final iute ca un megalitic ardei

v-am pupat pe prostie domnilor și doamnelor numai bine
țara arde-ncontinuare Să ne fie rușine!

DINAMO-STEAUA=1-2

Doar ce terminasem de scris postul anterior și primesc telefon de la un amic, că are invitații la meciul Dinamo-Steaua și dacă nu vreau să vin. Nu sunt eu cu fotbalul mai deloc, nu sunt suporterul niciunei echipe, nu sunt interesat de subiect, dar zic, de ce nu? Mă îmbrac, plec și ajung. Intrăm cu două ore înainte de începutul meciului și ne așezăm la locurile noaste, după ce ne învârtim și ne luăm floricele și suc. Pe stadion era galeria Dinamo, câțiva din galeria Stelei, diverși oameni și muzică. Galeria Dinamo, în culori alb-roșu, proptită în spatele uneia dintre porți cânta și înjura Steaua. Steliștii, dezbrăcați până la brâu, proptiți în spatele porții celeilalte, puțini câți erau, înjurau și ei printre fluierăturile dinamoviștilor, Dinamo. Mă uitam și mă gândeam, doamne, cât e de proastă lumea, auzi tu, să înjuri oameni, să-i urăști, să-i scuipi, să arunci cu obiecte contondente în ei, eventual să-i și bați, pentru faptul că sunt suporterii altei echipe de fotbal decât tine... ce mentalitate idioată, primitivă... Tu-ți dai seama ce minte retardată poate să genereze o astfel de conduită?
Prietenul meu îmi spunea că și-a luat un Mercedes S class din 2010 și că abia așteaptă să-i iasă permisul ca să meargă la Comănești să-l vadă lumea și să moară dușmanii de invidie. Încet-încet timpul trecea, locurile pe stadion se ocupau, cadența huiduielilor și injuriile se amplificau. Auzeam cu maxim ecou gen: Muie Steaua, muie Steaua, pac, pac, adică bătăi din palme și vedeam o șesime din stadion, galeria Dinamo, emanând tot circul. Apoi, în replică, mica galerie a Stelei, bărbați în pielea goală cu steaguri cu fețe hidoase, sepulcrale, demonice, cu fulare gen: o lălăială care se termina în o, și apoi Muuuie Di-na-mooo. Se mai schimbau lălăielile, dar cuvântul MUIE, nu lipsea. Când cânta o galerie ceva cu dedicație pentru echipa pe care o susținea, cuvântul muie lipsea din lălăiala lor, dar răsuna vibrant din partea cealaltă a stadionului.
Cu vreo 40 de minute înainte de începerea meciului, răsună pe tot stadionul glasul vorbit la microfon al unuia care era pe față suporter Dinamo. Zicea lucruri jignitoare la adresa Stelei. Galeria Stelei, care acum era destul de cuprinzătoare, cam jumate din galeria Dinamo, dar mai puțintică,  îl fluiera și-l înjura și pe el și pe tot Dinamo. Cu vreo jumate de oră înainte de începerea meciului, intră în perimetrul galeriei Stelei vreo sută-150 de bărbați în tricouri negre. Văzându-i de sus, de unde eram, am crezut că sunt tot din galeria Stelei, dar nu erau. I-am văzut cum s-au năpustit peste steliști și cum s-au luat la bătaie. Pumni, picioare, capuri, petarde, bătaie. Până au intrat mascații s-au împărțit destule lovituri. Intrând și începând să despartă beligeranții, au împărțit și mascații destule lovituri. Am văzut un pumn dat de un mascat în splendoarea chipului unui stelist care s-a făcut grămadă printre scaune, și multe alte secvențe de un senzațional asemănător. În cele din urmă cele două grupuri de suporteri au fost separate și între ele s-au proptit mascați. A început un schimb de petarde și obiecte contondente, de înjurături șamd. Galeria Dinamo, pe parcursul bătăii, a stat și-a lălăit în perimetrul ei. Acum, la 30 de secunde de când se terminase bătaia, a scăpat din țarcul ei, cam un sfert, și-a demarat pe culoarul dintre primele scaune și teren spre galeria Stelei. N-au știut ce fac respectivii dinamoviști îmbrăcați în culorile echipei, căci mascații i-au blocat și-au intrat în ei cu bastoanele ca epilatorul în pubis.
S-au calmat spiritele și nenea care vorbea de undeva de se-auzea pe tot stadionul a început să-l omagieze pe un jucător dinamovist care murise și care, am observat, că dădea numele peluzei dinamoviste: Cătălin Hîldan. Am remarcat civilitatea sau cum să-i spun? steliștilor, care nu au mai zis muie în aceste momente, în semn de respect pentru defunct. După care a prezentat jucătorii dinamoviști, unul câte unul, și după fiecare nume rostit, cuvântul muie răsuna pe tot stadionul.
Cu câteva minute înainte de începutul partidei mascații au scos dinamoviștii îmbrăcați în negru care năvăliseră peste steliști din perimetrul galeriei Stelei. S-a mai petrecut un ultim schimb de lălăieli cu muie între suporterii celor două echipe, din peluza galeriei Dinamo au ieșit două benere cu busturile înaripate a doi jucători defuncți pe el condor paso a lui Zamfir și-a început meciul. În primele minute nu știu ce stelist a deschis scorul și privind în jur, am văzut suporterii Stelei abținându-se de la bucurie, de frică să nu-și ia cafteală de la suporterii Dinamo care erau cu mult superiori din punct de vedere numeric. Amuzant a fost autogolul jucătorului de culoare al Dinamo la care suporterii stelei au râs și s-au bucurat mai puțin înfundat decât la primul gol.
Steaua a dominat clar meciul până la golul dat de jucătorul dinamovist în repriza a doua. Apoi și-a mai ieșit din mână. Am observat pe parcursul meciului cum suporterii Dinamo aruncau cu tot felul de petarde, bețe etc. în portarul stelei, lucru care mi s-a părut lipsit de far play, și în ceilalți jucători steliști când aceștia trebuiau să bată un corner.
Bilanțul meciului a fost următorul: Steaua a înscris un gol, a dat de două ori mingea în bară și a ratat un penalty, iar Dinamo a înscris un autogol, un gol și a avut câteva șuturi pe poartă.
Am plecat cu vreo 5 minute înainte de final când spiritele se încinseseră grav. Ajuns în stradă am văzut grupuri de dinamoviști luându-se de de oameni, scuipându-i, dându-le palme la fund femeilor etc. și la un moment dat, pe când mă îndepărtam pe bd. Basarabia de ieșirea din stadion din stânga, dintre mașini, dintr-un grup de vreo 6 cu beri în mâini îmbrăcați în negru, a țâșnit un individ spre mine, cu gând evident rău. Mi-am dilatat pupilele și i-am aplicat una dintre privirile cele mai pline de subînțeles. S-a blocat. Amtrecut pe lângă el și-am ajuns în cele din urmă de unde am plecat.

Mârlănia de București

Locuiesc de aproape 10 ani în București, timp în care am luat contact cu toată mârlănia care zace în acest oraș. E atât de multă mârlănie aici, cât nu e în toată România. Fapt logic, având în vedere că aici sunt Președinția, Guvernul, Parlamentul, Birourile centrale ale partidelor politice etc., că aici e capitala. Și mârlănia asta e ca eterul, trece prin toate sferele sociale, cum de altfel o trece prin toată România. Dacă s-ar da un premiu celui mai mârlan popor, de departe noi l-am lua, și-mi pare rău că trebuie să recunosc asta, o fac în scop pozitiv. E drept că este o întreagă cultură întru mârlănizarea noastră, care ne iradiază din toate părțile, prin mass-media, școală, religie, guvernanți, legi etc. Căci primul lucru pe care îl face un mârlan este să nu-și respecte semenii, iar oamenii care nu se respectă sunt dezbinați.
Aud de câțiva ani prin București, pe stradă, prin mijloacele de transport, peste tot, eufemismul: MOLDOVEAN, adresat oamenilor. Acest cuvânt, din câte am dedus, ține loc de: prost, mârlan, fraier, țăran etc.
Fiind din regiunea geografică Moldova, nu pot să nu mă simt puțin lezat când aud acest cuvânt folosit cu o astfel de conotație. Se subânțelege de ce. Este ca și când, noi, cei care ne-am născut, am crescut și/sau trăim regiunea geografică Moldova, am fi cu toții proști, mârlani, fraieri, țărani etc. Ceea ce e evident, fals.
Am observat dinainte să mă mut în București o oarecare aversiune a bucureștenilor vis a vis de moldoveni și am concluzionat rapid că ea are mai multe cauze. Pe de o parte vine pe fondul faptului că, datorită sărăciei zonei, istoriei și a vibrației pământului, în ciuda graiului nostru, suntem și mai inteligenți și mai talentați și mai frumoși și mai ambițioși, fapt constatat științific, decât bucureștenii, și, pe de altă parte, din cauză că, pentru a menține poporul dezbinat este nevoie ca locuitorii zonelor care compun țara să nu se respecte, să nu se aprecieze, să nu se iubească. Căci auzind un astfel de eufemism de la vreun băiețaș de cartier prin autobuz, 3-4 flăcăi vânoși de prin Vaslui, să zicem, îl vor încăleca sigur și pe el și pe prietenul căruia i l-a adresat. Cei doi, victime ale propriei lor guri, vor amplifica dușmănia pe "moldoveni", moldovenii pe bucureșteni, munteni plm, și dezbinarea va fi și mai mare. Iar aste nu e bine.
Indiferent de zona geografică în care ne-am născut, am crescut, am locuit sau locuim în țara asta, suntem cu toții români și este necesar să învățăm să ne respectăm, să ne apreciem, să ne iubim, ca să fim un popor unit și puternic, români. Respectându-ne, apreciindu-ne, iubindu-ne, unindu-ne, automat ucidem și morbul mârlăniei și mârlănia, și mai mult, ajungem un popor respectabil, puternic.

Ei spun că nu sînt decât un golan

Teribilist nebun incult și nesimțit
Căci eu le văd și le subliniez cu-adevărat
Corupția incompetența ignoranța nesimțirea
Mentalitatea care sărăcește-mbolnăvește și omoară
Neomenia nenoblețea lăcomia și trufia

Ei spun că nu sînt decât un golan
Dar eu deștept umanitatea prin cuvântul meu
Și întețesc focul divin din fiecare om
Căci pact cu Dumnezeu eu am făcut

Mă spionează cu pionii lor perfect dresați
Mi-ascultă convorbirile-mi citesc corespondența mi-au pus microfoane în casă
Mi-ncalcă dreptul la intimitate-mi hărțuiesc familia
Căci ei nu au respect decât doar pentru cei ca ei

Vor să mențină să transforme omu-n sclav fără discernământ
Un roboțel de carne controlat total
Vor să abroge orice libertate
Întreaga lume să zacă la mintea lor

Ei stau în spatele a tot ce-i rău corupt și criminal
Războaiele sunt jocurile lor bolnave
Ei inventează sărăcia ignoranța suferința dezbinarea bolile și moartea
Ei fabrică concepția omului despre om lume și viață
Gândirea eronată limitele frica

Ei ne țin dezbinați ca să le fim supuși
"Dezbinăm și supunem!" de principiul lor suprem
Ei ne îndoctrinează să fim egoiști egocentriști lupi pentru-ai noștri frați
Să ne mâncăm de vii să nu ne doară nicăieri de celălalt
Să râdem de durerea și prostia celuilalt crezând satisfăcuți că-i sîntem superiori

Se cred superiori dar cel superior e conștient
Că toți sunt frații săi și îi iubește
I-ajută să trăiască-n pace abundență și-armonie
Iluminându-i prin cuvântul și-acțiunea sa

Nu sînt superiori acești bolnavi reduși mintal
Care se dau și fac proștii să creadă că sînt
Împărați regi papi șeici nobili și președinți
Nu sînt superiori nici cei din umbra lor
Căci cei ca ei se pun presus ca să discrimineze

Ei spun că nu sînt decât un golan
Da asta sînt nu știu să fiu mai bun
Atât m-au învățat să fiu în școala lor
În țarcul lor de legi în lumea lor
Pe care-au proiectat-o ca să eșuăm cu toții

Ei spun că nu sînt decât un golan

Poeții generației mele

Claponi care cotcodăcesc când încearcă să cânte

Oamenii proști, oamenii foarte proști și oamenii deștepți

Oamenii proști se gândesc numai la ei, egoismul lor depășește orice limită a bunului simț, a justiției și/sau a omeniei; orice demers fac, ei se gândesc exclusiv la binele lor și, dacă se poate, acest bine le este cu atât mai bine dacă survine ca urmare a pagubei, a încălcării drepturilor, a suferinței și/sau a înjosirii a cât mai mulți semeni; oamenii proști au orizonturile înguste, idei puține și fixe, ei nu știu nici cât anume au nevoie, nici de ce anume au nevoie, ei bănuiesc că dacă obțin titluri, avere, faimă, glorie și/sau putere asupra semenilor lor se vindecă de complexele de inferioritate și/sau superioritate și/sau de nesiguranța care îi îndeamnă să calce pe cadavre în ascensiunea lor către tiranie, căci, fiind proști și deci lipsiți de bun simț, de simțul justiției și de omenie, odată ce posedă putere asupra semenilor lor, nu au cum, pentru că nu vibrează altfel, decât să aibă o conduită tiranică.
Oamenii foarte proști, pe de altă parte, sunt în mare măsură la fel ca și primii, numai că ei, în ascensiunea către putere, bagă la înaintare o cauză nobilă în care ei înșiși cred, dar această cauză nobilă nu este decât camuflajul sub care își ascund, în primul rând de ei înșiși, adevăratele lor intenții, criminale, tiranice; ei se înșeală astfel și pe ei înșiși, ca să nu-i năpădească mustrările de conștiință și pentru a continua să se considere pe ei înșiși oameni buni, iar asta îi face deopotrivă foarte proști și extrem de periculoși. Dacă oamenii proști sunt conștienți că sunt în stare de orice pentru a obține titluri, avere, faimă, glorie și/sau putere asupra semenilor lor și-și recunosc lor înșile, chiar cu mândrie, asta, cei foarte proști nu au nicidecum tăria celor proști, înșelându-se pe ei înșiși pe tot parcursul ascensiunii către titluri, avere, faimă, glorie și/sau putere asupra semenilor lor, din acest motiv fiind atât de foarte proști.
Oamenii deștepți, fiind mai mult altruiști decât egoiști, având bun simț, simțul justiției, fiind conștienți că toți oamenii sunt interconectați și fac parte din familia umană și că sunt deci frați, acced la titluri, avere, faimă, glorie și/sau putere asupra semenilor lor, dar nu pentru folosul lor egoisto-egocentrist propriu și personal, ci pentru a materializa viziunea tuturor oamenilor deștepți dintotdeauna: o lume lipsită de proști și de foarte proști, în care, evident, toți oamenii sunt liberi, independenți și fericiți, fiind conștienți că fericirea adevărată nu poate exista decât într-o lume în care fiecare om este deștept, liber, independent și fericit. De-aceea ei sunt urâți cu spume de proști și de foarte proști și, rareori, arareori, ajung într-o poziție de putere, cei mai mulți dintre ei fiind batjocoriți, încarcereați, internați în ospicii, bătuți, torturați, omorâți.
Lumea clocăie de proști și de foarte proști precum un animal infinit prin care viermii și gândacii necrofori se mănâncă între ei pentru o halcă cât mai mare, iar puținii deștepți, foarte puținii deștepți, ca niște anticorpi ai animalului împotriva prostiei proștilor și foarte proștilor, îi privesc ca pe niște victime ale propriilor lor egouri imature, nesimțite, subumane, proaste, împrăștiind sămânța înțelepciunii cu speranța că îi vor salva și pe ei, și pe miliardele lor de victime.

Poemul poemelor

Aceasta este coperta ultimei mele cărți, Poemul poemelor. Poemul poemelor este un text mistic care mi-a fost relevat într-o noapte în timp ce citeam biblica Cântarea cântărilor. Am asistat, asemeni unui spectator care scrie toate replicile pe care le aude într-o piesă de teatru, la dialogul care îl compune chiar în timp ce se desfășura în capul meu. Nu compuneam eu nimic, cum rareori mai fac, ci scriam după dictare, ca să zic așa.
Cu acest text a început restabilirea legăturii mele cu divinitatea, legătură pe care o pierdusem aproape complet în anii de la sfârșitul liceului și de după, din cauza unor idei greșite care mă năpădiseră.
În aparență dialogul care îl compune e unul erotic, însă lucrurile sunt mult mai profunde.
Doi dintre protagoniști, personajele principale, cum ar veni, sunt femininul și masculinul din mine, ambele flirtănd în vederea realizării uniunii polare, a androginului.
Va fi destul de greu de înțeles acest text, fiind un text mistic, cu-atât mai mult de oamenii a căror nivele vibraționale sunt scăzute. Adică de majoritate. Însă, cum totul vibrează, și Poemul poemelor vibrează, și vibrează în nuanțe rozii, putând ridica nivelul vibrațional după lecturi repetate.
Cartea costa 20 de lei și poate fi comandată apăsând link http://edituraatu.wordpress.com/literatura/poemul-poemelor-de-stoian-g-bogdan/ sau la nr. de tel 0743897806.