canoNUL.net

Mai de mult, nici nu mai știu cât a trecut de-atunci, sălășluiam, de fapt pierdeam vremea pe un site numit clubliterar.com, în sensul că postam poezii și tot felul de comentarii acolo. Într-o zi, am ajuns pentru vreo două zile administratorul acelui site și am invitat 6 autori, pe Matei Hutopilă, Adrian Diniș, Sorin Despot, Marius Surleac, George Grigorenko și Andrei Ruse. Am făcut și un nou regulament, un regulament echitabil, cum nu văzuse vreodată clubul literar. Dar cei care erau pe acel site, niște poeți și prozatori mai mult sau mai puțini relevanți, cred că vreo 30, s-au revoltat și cum aveau un haker excelent în persoana unui oarecare Căcălin Furtună, au reușit să mă dea afară de pe site crackuindu-l. Am revenit printr-o figură de stil și mi-am continuat mandatul, certându-mă de unul singur cu toți cei peste 30. Erau printre ei al de Ionuț Piva, Dan Sociup, V. Ieac, Cătălin Glazurca, frații Bolovan, Madi Șchiop, Andrei Doboș și alte autoare pe lângă care orgasmul trecuse cu aceeași abnegație cu care va trece toată viața și le făcuse extrem de isterice, exact ca pe niște nefutute. Nu mai dau nume. Oamenii erau frustrați că invitasem respectivii autori, că făcusem un regulament echitabil și nu în ultimul rând că eram eu administrator, iar asta înseamna pentru ei pierderea controlului siteului, pe care îl foloseau ca pe un motor de promovare al lor, al literaturii lor și al acoliților lor, ștergând comentarii, texte șamd. Cel care avea siteul, un autor al cărui nume îmi scapă și mi-e lene să mi-l amintesc acum, ceva cu oș, a, Baboș, așa, Costel Baboș, uite că mi-am amintit, văzând revoluția de carton care avea loc, cum unii scriitori cereau ștergerea contului pe care cu plăcere le-o ofeream și fiind intimidat de smiorcăielile celor peste 30, mi-a retras administrația. După câteva zile, constructorul siteului, un oarecare Nick nu știu cum, mi-a șters și contul, după care a închis siteul. Ideea e că în acele două zile am văzut, eu, care eram cu mult mai tânăr, cam de ce  comportament stupido-mârleto-infantil sunt în stare cei menționați și ceilalți. Peste 30 de onaniști lingvistici gură-n pula mea m-au ajutat să învăț cât nu învățasem până atunci despre psihologia maselor și despre psihologia prostului, motivându-mă să îmi doresc să știu totul despre ființa umană, iar pentru asta le voi fi veșnic recunoscător. Ulterior au creat un alt site pe domeniul clubliterar.com, am mai intrat de câteva ori pe neve, căci dușmănia din ei i-a împiedicat să mă mai primească, dar acea copie palidă și necitită de mai nimeni am conchis că nu mai merită atenție.
Zilele trecute, o parte din gașca de onaniști lingvistici menționată, cuprinsă de cine știe ce invidii și frustrări, nebăgată-n seamă cum e, s-a gândit să mai facă o farsă, după cea de căcat cu siteul despre Daniel Cristea Enache, și au făcut siteul canonul.net, unde încearcă să recenzeze cărțile premiate, recenzate ș.a.m.d, cărțile cele mai vizibile de poezie din ultimii câțiva ani. Spun încearcă pentru că nu le prea iese, pentru că se vede că forțează umorul sau că sunt forțați de frustrări în ceea ce scriu. De fapt, am exagerat când am spus recenzează, ei/ele nu recenzează, ci rad cărțile respective. Rad la țintă. Unele dintre acele cărți sunt ca niște băști de floci de hoașcă și într-adevăr sunt de ras, altele...
Bicurile la care fac referire se cheamă: Ionut Piva, Dan Sociup, Cătălin Glazurca (care mi-a făcut modelul pentru cartea de vizită de avocat așa că-i fac ;) HitGirl (poate cel mai deștept dintre toți), Rareș Molovan (pe ăsta îl posedă fără să-și dea seama anormalii lui Palahniuk), Cristina Pripas, Andreea Pocdanovici (asta e o mârletă din aia obtuză cu aere de intelectuală), V. Ieac (care uneori face poeme mișto, dar care la recenzii mai are de mâncat; i-au luat vreo 5 cărți să scrie și el una kalumea, probabil că pe la 60 va scrie și o recenzie :D și, atenție M. Puțescu (care dă și el din cur da' nu fute).
Andrei Doboș, într-un textuleț în care se scuză atât de mult încât se acuză de tot, zice cam ce-a citit aici pe blog și nu e cu totul ridicol în textul: Trezirea poeți! care se vrea un soi de manifest.
Peste textul lui Doboș e un text intitulat Radical Adults: aespre Canonul - o flatulență fâsâită în care apare formula care îi caracterizează pe toți: ne place la nebunie să futem sporadic.
Mă uitam adineauri pe-acolo și văd într-o recenzie de aia de-a lui Ionut Piva, în care e preocupat el să arate ce cărți a citit, opiniile lui proaste și snobismul ăla imitat din snobism de adult plafonat ca el decât altceva, o referire la SGB, ceva îl legătură cu Medeea Iancu și cu aluzie discreditantă la adresa nu știu cărei cărți a lui SGB. Medeea are niște craci mișto, poate o ajută doamne doamne să-i simt într-o zi încolăcindu-mă, deci nu m-a deranjat contextul în care mi-a poziționat brandul, m-a deranjat că acest stârv își permite să-mi ia numele în deșert pe cacanolul lor.net

- Măi scamatorule, da' de când te tragi tu de pubie cu mine, prindea-m-ai cu fiică-ta-n poală? Da' nu mai ai bun simț în tine deloc măi bășitule? - aș putea să-l întreb de dragul unei retorici... dar n-o să fac asta, sunt prea cu bun simț :D O să-l împing în istorie că-s generos azi în schimb, cu acest poem pe îl intitulez

Ionut Chiva

Hei, prietene, fi atent aici,

Vocea pe care-o auzi nu e un bici, E 

un curcubeu invizibil care încet încet se așează

În sufletul tău din sufletul meu și-l colorează

Până când sufletul tău e un vers și vibrează

Simți. Simți cum o maximă stare de relaxare te incendiază

Ca și când respiri marijuana

Ca și când fiecare respirație te înalță până la nirvana

Ca și când...

De fapt, nu te înalță nimeni și nimic

Ești la fel de jos de chircit și de mic

Ți se-nalță numai privirea-n sus, în sus, în sus, în sus

Spre cerul ca un mare minus.

Ți se înalță privirea excelsior

Și iată-te cuprins de acest fior

Electrizant și tot mai bufant pe la subsior

Ca și când te-ar gâdila pe la spate pana cuiva

Pana amantului lu' pretena ta

Ți se înalță privirea până când trece de nori

Ți se înalță până la sori 

Ți se înalță până-nafara căii lactee

Și cum ai sufletul acum în culori

Și inima diaree

Poți să simți cum privirea ți s-a înălțat până mai sus de cer

De ceruri, de al nouălea cer,

Până când ZDRANG s-a oprit fix 

Fix sub testiculele mele ghiulele de fier

Și stă siderată, nemișcată, blocată

Ca un soldat în poziția drepți la armată

Și tu la fel ca ea departe în jos jos jos sub bărbăția mea

Terminat, amețit, deshidratat, alterat cum ești, dea?

Tot privești puțin stupefiat puțin hipnotizat în transă la maxim cum încet încet

De-aici de sus îți trimit cel mai călduros jet Jet JET

Jet, mă, scamatorule! 

De azi înainte pentru tine sunt Domnul SGB.