Evangheliile apocrife

Știm cu toții că există o religie care se cheamă Creștinism și că acest Creștinism este spart în mai multe secte, cele mai mari dintre ele fiind Catolicismul și Ortodoxismul. Din păcate niciuna dintre sectele creștinismului existente nu duc la mântuire, ci într-un loc cu totul opus. Dar ce e mântuirea? Mântuirea este eliberarea din închisoarea corporală și transcendența în planul divin, în rai, la Sursă, după înflorirea spiritului care se face prin anumite practici pe care Creștinismul, în marea lor majoritate, or nu le-a consacrat, or le-a pierdut pe drum. De fapt, Creștinismul păstrează vreo 3 dintre aceste practici, iar în lipsa celor 5 cele 3 sunt destul de greu de realizat. Care sunt aceste practici? Ca să înțeleagă toată lumea voi folosi termeni comprehensibili. Așadar avem:
- Autocontrolul
- Autodisciplinarea
- Postura
- Reglarea respirației
- Cultivarea puterii de abstracție prin retragerea simțurilor
- Concentrarea
- Contemplația și
- Transa
Nu o să mă obosesc să le explic și descriu acum, ele sunt sinonime cu cele 8  ramuri ale yoga. Creștinismul n-a avut sau a pierdut aceste practici pentru că el a fost de la început, începutul la care mărefer este cel cu Constantin cel Mare, proiectat ca un instrument de control al maselor. Ceea ce ți se inoculează de către orice Biserică este următorul lucru: "Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său să mântuiască prin sacrificiul său umanitatea; Noi, Biserica, suntem Mireasa lui Hristos și tu trebuie să ni te închini nouă, să faci ce-ți spunem noi că așa a vrea Dumnezeu care ne-a împuternicit." Dar dacă citești Biblia, o să vezi că învățătura din Noul Testament n-are nicio legătură, dar nicio legătură cu ce face Biserica. Biserica se vrea un intermediar între tine și divinitate, dar la divinitate nu se ajunge prin intermediari. Biserica este deci o afacere, după cum nu puțini, își dau seama. Ceea ce ar trebui să fie Biserica este o școală care să te învețe să te mântuiești, adică să practici cele 8 ramuri de mai sus și să îți explice gnoza din spatele lor, or la Biserică nimeni nu este învățat așa ceva pentru că marea mare majoritate a bărboșilor ălora care îți întind mâna la pupat habar n-au despre astea, ei fiind niște unelte pentru menținerea controlului conștiințelor maselor și pentru prostirea lor de bani. Adevărul e că Iisus Hristos a fost un om, un fiu al Lui Dumnezeu, care a venit să ne arate nouă de ce putem fi în stare și cum să facem să fim în această stare care este starea de Christ. Deci noi suntem în stare să facem tot ce a făcut Iisus Christos. Iar mesajul lui Iisus Christos a fost ăsta: Există un nivel de conștiință care este Conștiința la care m-am înălțat eu, numită conștiința Christică, iar la această conștiință se ajunge făcând asta, asta și asta. Le-a spus unor apostoli Gnoza repectivă, iar Gnoza respectivă există în Biblie numai pe jumătate. De ce? Pentru că dacă toată lumea ar avea acces la ea, cei care conduc lumea, care, așa cum cei deștepți știu iar cei proști cred că n-are cum,  nu sunt oameni, ci altceva, n-ar mai conduce-o, pentru că am ajunge din nou în vârful lanțului trofic noi, oamenii. Culianu a dedus Gnoza respectivă și urma s-o publice într-o carte. L-au mierlit.
Noul Testament, după cum știm, cuprinde niște cărți, Evanghelii șamd. Dar mai există și alte Evanghelii și cărți așa numite apocrife, pe care eu le-am cam citit. Și ți le recomand, pentru a avea o perspectivă mai corectă asupra lumii. Al de Pleșu a scris de curând o carte despre pildele lui Iisus, dar nu a făcut decât să bată câmpii, căci erudiția lui se oprește acolo unde ar trebui să înceapă. Cele mai importante Evanghelii și cărți sunt:
Cartea lui Enoch - aici se vorbește printre altele și despre uriași pe larg; uriașii ăștia au fost făcuți cu îngerii căzuți de către fiicele oamenilor, iar existența lor este incontestabilă, în sensul că s-au descoperit schelete umane de peste 20 de metri.
Evanghelia lui Toma - primul verset zice ceva de genul: Cine va cunoaște înțelesul ascuns al acestor cuvinte nu va cunoaște moartea. Ea cuprinde vorbele lui Iisus.
Evanghelia după Toma - în care ni se relevă o perspectivă diferită față de cea canonică asupra vieții lui Iisus.