De-ale gurii

Citeam adineauri aici următoarele: "Din generatia actuala, apreciati sunt Stoian G. Bogdan sau Razvan Tupa si, in general, poetii care nu sunt in manualul de literatura. Exista, insa, si multi tineri care raman la nivelul lui Cheloo & C.I.A., acela reprezentand nivelul maxim de poezie. Si daca se intampla asa, exista mai multe explicatii, dintre care nu trebuie neglijata indiferenta sistemului, a programelor scolare pentru limba romana, care se opresc, in genere, la generatia anilor ’60 (atat in poezie, cat si in proza), neglijandu-se, practic, ultimii 50 de ani de literatura, ca si cum nu ar avea valoare, ceea ce este profund injust si fals"

Tânărul poet știe cât de cât pe ce lume trăiește, dar nu știe care sunt cauzele care stau la baza acestor realități ale lumii. Menționez că eu nu sunt unul dintre poeții apreciați ai generației actuale, am fost într-un timp, după care  s-a început un proces de depreciere a mea, din mai multe motive, printre care: 
1) Sunt singurul poet/scriitor/avocat/filosof/politician/cetățean/om etc. din țara asta care arată cu degetul spre impostură, incultură, mârlănie, rea voință, rea credință, obediență, genocid, terorism, nedreptate, discriminare, inechitate s.a.m.d. fără nicio teamă, constant. Or într-o țară de obedienți, de supuși, de lingencuriști, de fraieri, de cobai, de sclavi, de oameni incapabili de respect de sine, să faci asta înseamnă să jicnești prin exemplu personal toate clasele sociale, în special clasa de sus. Într-o țară ca asta, sclavă a altor țări, cobai a altor țări, să spui adevărul este sacrilegiu, căci minciuna este țesută de la vârf până la bază cu aceeași ignoranță, de către marea mare mare majoritate a societății împotriva marii mari mari majorități a societății. Într-o țară ca asta în care toate scârnăviile, jigodiile, parașutele și analfabeții sunt exemple, sunt autorități de respectat, să o arzi cu coaiele cât Palatul Parlamentului e supranatural. E ca și când, înainte de Lovitura de Stat din 1989, când deviza românilor era "NOI MUNCIM NOI NU GÂNDIM" le-ai fi spus românilor: DACĂ GÂNDIȚI NU MAI MUNCIȚ! Apropo de asta, cum, mă să fi atât de distrus, de terminat încât să strigi cu cățel cu purcel "NOI MUNCIM NOI NU GÂNDIM" ???
2) Scriu texte cu un fond ideatic nemaiîntâlnit care, cele mai valoroase dintre ele, nu sunt valoroase prin expresivitate, pentru că nu-mi place să vorbesc frumos și să nu spun nimic ca marea majoritate a poeților, ci prin subiectele abordate, aici mă refer la textele din volumul SUBVERSIV pe care cititorul va avea prilejul să-l citească curând, acesta fiind ultimul meu volum de poezii. Textele mele șochează prin libertatea cu care sunt scrise și prin puterea lor de-a schimba concepția despre multe. Când citești un poem ca O lume de sclavi nu poți să nu te simți prost, iar după ce termini de citit acest text nu poți să nu începi să schimbi chestii în tine.
3) Am șarmecul, carisma și lipsa de modestie regale, iar aceste 3 trăsături rare toate la un loc, într-o țară de oameni lipsiți de respect și de dragoste de sine, de cultură, eleganță, grație, rafinament și stil, creează discomfort. Literații cu care intru în contact își simt greutatea micimii cel mai intens în prezența mea, iar când își mai și simt femeile  vibrând excitate la apariția mea... 
Din aceste motive și din altele, s-a început un proces de discreditare-depreciere a mea în lumea literară. Până și cei pe care îi consideram prieteni au făcut demersuri în acest sens cuprinși de cine știe ce sentimente barbare, dacă e să mă gândesc numai la Claudiu Komartin, care pe unde trece mă mai mușcă puțin de posterior, și la Cosmin Ciotloș, care, spre deosebire de fostul nostru prieten comun, e mult mai simpatic, le-a spus unor poeți tineri ca Radu Nițescu printre altele că mă căcam în pungi și aruncam cu pungile în oameni de pe balcon =)) mai acu ceva vreme, or eu nici când eram mic și prost nu aș fi făcut așa ceva... Îi tot iert și pe ei și pe ceilalți căci nu știu ce fac. Și oricum, niciun întuneric n-a știrbit vreodată vreo lumină, oricât de negru a fost. Deci nu sunt un poet apreciat, sunt un poet depreciat... Pe mine nu mă baga în seamă nicio instituție culturală din țara asta, al de ICR nu m-a băgat în seamă nici când eram în toate revistele culturale elogiat, nici când eram premiat, nicicând, căci tot timpul când apare un geniu se face o conjurație a idioților împotriva lui: așa a fost și cu Iisus și cu Giordano Bruno și cu Eminescu și cu câte alte sute-mii...? Țara asta este știută pentru indiferența cu care își tratează valorile: Brâncuși, Eliade, Cioran etc. etc. etc. Cu cât ești mai mediocru în țara asta, cu-atât ești mai promovat. Idioții nu au interesul ca idioții mai mari să fie mai puțin idioți, ba chiar șmecheri, căci dacă ar avea acest interes nu ar mai fi idioți...
Referitor la cele citate, la prezența textelor mele în manualul de limba și literatura română, dacă s-ar întâmpla asta am avea generații de români care ar striga: NOI GÂNDIM NOI NU MUNCIM, lucru care nu le-ar conveni șmecherilor pentru care românii sclăvesc. Cu textele mele în manual, românii ar ști ce-i respectul de sine, dragostea de sine și de aproape, dreptatea, echitatea, altruismul, caritatea, generozitatea, curajul, verticalitatea. Cine are nevoie de români elevați? Dacă am fi cu toții elevați România ar fi capitala lumii, căci nicio națiune n-are pe lumea asta puterea nostră interioară divină. 
În manuale, pentru o Românie sclavă, este într-adevăr necesar să fie toți onaniștii lingvistici ca cel care semnează Poema chiuvetei și alte căcaturi lipsite de sens...
- Sistemul nu este indiferent, tinere poet, sistemul te vrea sclav obedient chircit timorat, căci numai într-o astfel de stare îi ești profitabil.