Modelul celor opt circuite de conştiinţă

Modelul celor opt circuite de conştiinţă este o teorie în psihologie, propusă pentru prima oară de Timothy Leary. Acest model este compus din mai multe sisteme psihologice cuantice, care pun laolaltă, într-o singură meta-teorie, diversele interpretări ale principalelor stări modificate de conştiinţă. Partea de bază descrie, într-o prezentare simplă, opt circuite de informaţie (numite mai colocvial şi “creiere”) care funcţionează în cadrul sistemului nervos uman. Leary, Robert Anton Wilson şi Antero Alli au scris amănunţit despre fiecare dintre circuite şi despre cum funcţionează acestea în viaţa fiinţei umane, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv. Modelul cu opt circuite oferă un conglomerat din mai multe modele precedente, interconectate şi provenind din ştiinţele umaniste şi medicale, cum ar fi psihologia, neurologia, sociologia, antropologia (etc.), dar şi din alte ştiinţe, mai “grele”, precum fizica, chimia, biologia, matematica, amestecate cu spiritualitate (în special spiritualitatea francmasoneriei şi a religio-filosofiilor orientale).

Deşi Leary este cel care a propus premisa de bază a celor opt “creiere” sau circuite cerebrale, el a fost inspirat de surse precum sistemul hindus al chakrelor. Totuşi, inspiraţia sa cea mai directă a venit sub forma unui document de la un student de yoga, o broşură care conţinea 24 de pagini diferite, cu subdiviziuni de câte trei pagini, fiecare corespunzând unei anumite „energii” yoginice. Apoi, Leary a tradus acest document şi l-a extins, elaborând un model de evoluţie în 24 de stadii, pe care, în cele din urmă, l-a conceptualizat sub forma modelului de conştiinţă cu opt circuite. Cu aceasta, Leary şi-a creat modelul-umbrelă, pe care ceilalţi l-au extins şi pe baza căruia au elaborat filosofii.

Conform modelului, în fiecare fiinţă umană există – cel puţin în formă latentă – opt circuite neurologice diferite (fiecare aparţinând unei anumite stări de conştiinţă). Ultimele circuite – de la al cincilea şi până la al optulea – se consideră că s-au dezvoltat abia recent şi, ca urmare, există doar un număr moderat de fiinţe umane care folosesc vreunul din ele, număr ce descreşte progresiv până la o minoritate foarte mică, care le foloseşte pe toate.

Leary presupunea că primele patru circuite rezidă în lobul sau în emisfera stângă a creierului, sau în creierul mare, şi le-a descris ca fiind funcţii elementare de supravieţuire, necesare pentru existenţa pe o planetă terestră: subzistenţa, emoţia, comunicarea, sexualitatea, politica, moralitatea şi altele de acest fel. Ultimele patru circuite se spunea că rezidă în emisfera dreaptă, fiind mai cerebrale şi concentrându-se pe estetică, extaz, analiză de sine, filosofie, utilizarea de droguri psihotropice, spiritualitate şi unimea cu universul (incluzând chiar şi reîncarnarea). Ideea pe care o sugerează Leary este că aceste din urmă patru circuite există în principal pentru a fi utilizate în viitor, de oameni care ar putea să migreze într-o zi în spaţiu şi să trăiască o viaţă extraterestră. Deşi Wilson a scris şi el despre distincţia dintre viaţa terestră şi cea post-terestră, el a dat fiecărui circuit o locaţie mult mai precisă, în diferite regiuni ale creierului.

Termenul „circuite” a provenit din primul val de cercetări şi progrese în domeniul ciberneticii, în Statele Unite, în anii 1970. (Alţii au sugerat că termenul „circuite” ar trebui înlocuit cu „sisteme”, pentru a reflecta atât o abordare din punctul de vedere al unei teorii a sistemelor, cât şi schimbarea de anatomie a unei entităţi care parcurge o modificare neurologică).

Conform discuţiilor şi documentării pe care au furnizat-o Robert Anton Wilson, Antero Alli, Christopher S. Hyatt şi Timothy Leary, fiecare circuit care este disponibil unui individ reprezintă o fază mai complexă de evoluţie. Circuitele se activează în ordine crescătoare, furnizând o legătură evolutivă între evoluţia unui individ uman, istoria genetică a speciei şi un întreg bazin genetic. Cu alte cuvinte, fiecare circuit neurologic, pe măsură ce este activat, furnizează o funcţie cognitivă suplimentară în entitatea care l-a activat (indiferent dacă entitatea este sau nu conştientă de circumstanţele care au dus la activarea circuitului respectiv).

Leary teoretiza că, până nu demult în dezvoltarea umană, aceste circuite au rămas latente în creier. Însă el credea că circuitele superioare pot fi activate şi experimentate, prin folosirea unor tehnologii şi tehnici de modificare a creierului. Printre acestea se numără şi drogurile psihedelice şi psihoactive, programarea neurolingvistică, maşinile mentale, magia lui Crowley, meditaţia şi yoga.

Formularea lui Leary

Modelul de conştiinţă cu opt circuite propus de psihologul Timothy Leary descrie opt niveluri de funcţie ale conştiinţei umane. Cele patru niveluri inferioare, circuitele larvare, se ocupă de psihologia normală, pe când cele patru circuite superioare, circuitele stelare, se ocupă de stările „mediumnice”, „mistice”, „iluminate” ale minţii şi de stările psihedelice. Asocierea acestui model cu folosirea de droguri i-a adus o oarecare notorietate.

Pe măsură ce creştem, de la stadiul de copil, diversele circuite se activează şi încep să funcţioneze, după cum descrie Jean Piaget. Cele opt niveluri sunt asociate cu  opt scenarii elementare de tip perdant/câştigător, elaborate de John C. Lilly.

În acest model, cele opt niveluri de conştiinţă sunt considerate a exista în fiecare individ. Ceea ce distinge un individ de altul este gradul de exprimare sau de latenţă al acestor circuite. Unii gânditori au criticat şi aranjarea ierarhică a acestor circuite, ca indicând îndoctrinare religioasă şi sugerând superioritatea unui circuit faţă de altul. Cei care sprijină teoria susţin că circuitele reprezintă stări de conştiinţă care există simultan şi funcţionează împreună ca un întreg dinamic. Este evident că un circuit „inferior” sub-utilizat împiedică exprimarea deplină a unui circuit „superior”. Astfel, ar fi necesar ca persoana să experimenteze pe deplin, să integreze şi să incorporeze circuitele de supravieţuire, pentru a putea să suporte şocul care însoţeşte activarea circuitelor post-supravieţuire.

O observaţie bazată pe acest model se referă la „entităţi” precum îngeri, extratereştri, zeităţi etc. Conform unei şcoli de gândire, aceste entităţi despre care relatează vizionarii care folosesc cel de al optulea circuit sunt membri ai unor rase care deja au evoluat la acel nivel.

Leary susţinea că, printre altele, acest model furnizează o explicaţie pentru conflictul social din anii 1960, în care gruparea mainstream se spune că avea active patru circuite; Leary caracteriza membrii acesteia ca fiind nişte moralişti tribali, care au intrat în conflict cu contra-culturalii, despre care se spunea că sunt cei care au active cinci circuite şi care erau caracterizaţi ca fiind individualişti şi hedonişti.

Prima carte a lui Leary pe acest subiect, Neurologic, includea doar şapte circuite la data când a fost publicată, în anul 1973. Exo-Psychology, publicată în 1977, a extins numărul de circuite la opt şi a clarificat subiectul; cartea a fost republicată şi completată de Timothy Leary cu materiale noi în 1989, cu titlul Info-Psychology (New Falcon Publishing).

Cele opt circuite ale sistemului nervos uman

Numele pe care le-a dat Timothy Leary circuitelor sunt menţionate primele, iar numele folosite de Robert Anton Wilson sunt prezentate alături (ambii au folosit aceleaşi nume pentru primul, al doilea şi al cincilea circuit). După numele circuitului, numele folosit de Timothy Leary pentru a descrie nivelul de conştiinţă pe care îl activează circuitul respectiv este prezentat în paranteze.

1. Circuitul de supravieţuire biologică (conştiinţa respiraţiei)

Acest circuit este întipărit în copilărie şi are legătură cu suptul, hrănirea, îmbrăţişatul, siguranţa biologică etc. Întipărirea acestui circuit stabileşte atitudinea elementară de încredere sau suspiciune, care va dura toată viaţa. Este activat pentru prima oară la naşterea fiinţei umane şi programează percepţia pe o grilă de tip „aşa sau aşa”, împărţită între grijuliu-util şi dăunător-periculos (abordare/acceptare vs luptă/fugă). Acest circuit este activat la adulţi de opioide precum heroina. Se spune că acest circuit a apărut la prima fază de evoluţie a creierului, în stadiul nevertebrat. Acest circuit începe cu 1 dimensiune spaţială – înainte/înapoi.

2. Circuitul emoţional-teritorial (ego-ul lui Freud)

Circuitul emoţional este întipărit în stadiul de sugar şi are de a face cu emoţiile, strategii de dominare şi supunere, teritoriu etc. Prima întipărire a acestui circuit identifică stimulii care vor declanşa automat comportamente dominante, agresive sau comportamente submisive, de cooperare. Acest circuit este activat de cantităţi mari de alcool (stare de ebrietate). Acest circuit a apărut prima oară la animalele vertebrate teritoriale. El introduce o a 2-a dimensiune: sus/jos.

3. Circuitul simbolic sau neurosemantic – Circuitul dexterităţii (mintea raţională)

Acest circuit este întipărit de artefacte şi sisteme umane de simboluri. El are legătură cu manipularea mediului, a inventa, a calculare, cu predicţia, construirea unei „hărţi” a universului etc. Este asociat cu dexteritatea fizică. Acest circuit este activat de stimulenţi precum metamfetamina şi cocaina. Se presupune că acest circuit a apărut pentru prima oară atunci când hominizii au început să se diferenţieze de restul primatelor.

4. Circuitul domestic sau sociosexual (personalitatea „adultă”)

Acest al patrulea circuit este întipărit de primele experienţe orgasmice/de împerechere şi de „morala” tribală. El are legătură cu plăcerea sexuală (în loc de reproducerea sexuală), definiţii locale ale conceptelor de „moral” şi „imoral”, reproducere, îngrijirea celor mici etc. Esenţialmente, acest circuit se preocupă de funcţionarea în cadrul reţelelor sociale şi de transmiterea culturii în timp. Se spune că acest circuit a apărut pentru prima oară odată cu dezvoltarea triburilor. Leary n-a asociat niciodată vreun drog cu el, dar unii autori au indicat că entactogene precum MDMA par să îndeplinească unele din cerinţele necesare pentru activarea acestui circuit.

5. Circuitul neurosomatic (zen-yoga, conexiunea minte-corp)

Acest circuit are legătură cu feedback-urile neuro-somatice, cu senzaţia de high, cu reprogramarea somatică etc. Al cincilea circuit, după cum spune Leary, este conştiinţa corpului. Există o trecere marcată de la spaţiul vizual linear la un spaţiu senzorial estetic, atotcuprinzător. Apare o pornire hedonistă, un amuzament frenetic, o detaşare de mecanismul anterior, compulsiv, al primelor patru circuite. Acest circuit este activat de experienţe extatice, prin efectele fiziologice ale cannabisului, Hatha yoga, tantra, meditaţia zen şi căderea liberă. Leary descrie că acest circuit a apărut pentru prima oară în păturile superioare ale societăţii, odată cu dezvoltarea civilizaţiilor care aveau o categorie de populaţie „neocupată”, în jurul anului 2000 î.e.n.

6. Circuitul neuroelectric sau de metaprogramare (mintea psionică electronică – mintea interfeţei grilei pământeşti)

Acest circuit se ocupă cu re-întipărirea şi re-programarea tuturor circuitelor anterioare şi cu relativitatea „realităţilor” percepute. Al şaselea circuit reprezintă sistemul nervos care devine conştient de el însuşi. Leary spune că acest circuit face posibilă comunicarea telepatică şi este activat de doze scăzute până la moderate de LSD (50-150 µg), doze moderate de peiotă şi ciuperci psilocibe. Leary identifică originile acestui circuit în 500 î.e.n. şi îl asociază cu Drumul Mătăsii.

7. Circuitul neurogenetic sau morfogenetic (mintea Buddha – mintea monadică)

Această parte are legătură cu conştiinţa evoluţionară (trecut şi viitor), cu circuite de feedback ADN-ARN-creier (ancestral, social şi ştiinţific). Primii indivizi care au realizat această mutaţie vorbeau despre „amintiri din vieţi anterioare”, „reîncarnare”, „nemurire” etc. Acest circuit este activat de doze obişnuite de LSD (200-500 µg), doze mai mari de peyote, doze mai mari de ciuperci psilocibe, Raja Yoga, ani de practică a meditaţiei în general. Circuitul a apărut pentru prima oară printre hinduşi, la începutul primului mileniu, iar ulterior a apărut din nou printre sectele sufite.

8. Circuitul psihoatomic sau circuitul cuantic non-local (supra-mintea)

Al optulea circuit are legătură cu conştiinţa cuantică, cu conştienţa non-locală (informaţii de dincolo de conştienţa spaţiu-timp obişnuită, care este limitată de viteza luminii), iluminare. Câteva dintre modurile în care se poate activa acest circuit sunt: trezirea kundalini, şocul, o experienţă în apropierea morţii etc. Acest circuit a fost chiar comparat cu conceptul budist de plasa lui Indra din Avatamsaka Sutra. Acest circuit este activat de DMT şi de doze mari de ketamină (75-125 mg IM; pentru referinţă, a se vedea şi „K-hole”).

Alţi autori despre cele opt circuite

Ideile lui Leary au influenţat profund munca lui Robert Anton Wilson. Cartea lui Wilson,Prometeus Rising, este o lucrare temeinică ce documentează modelul celor opt circuite ale conştiinţei elaborat de Leary. Wilson, la fel ca şi Leary, foloseşte un amalgam de abordări diferite, precum modelul celor opt circuite însuşi, mecanica cuantică, relativitatea, exerciţiile de auto-observare ale lui Gurdjieff, semantica generală a lui Alfred Korzybski etc. Scenariul publicat al lui Wilson, Reality Is What You Can Get Away With, foloseşte şi explică acest model.

Modelul este destul de proeminent şi în magia haosului, în care cele opt circuite sunt înţelese ca având legătură cu cele opt raze ale simbolului haosului. Acest concept a fost detaliat în ”Chaotopia!” de Dave Lee, membru de vârf al societăţii magice “Iluminaţii din Thanateros”. Deşi atât Leary, cât şi Wilson au fost membri ai acestui grup către sfârşitul vieţii lor, este clar că modelul circuitelor precedă această organizaţie.

O altă carte, Angel Tech, de Antero Alli, este şi ea structurată în jurul modelului cu opt circuite. Cartea include o serie de colaje ale autorului, pentru a ilustra diferite idei. În carte, primele patru circuite sunt asociate cu aspectele robotice („tech”) ale omenirii, iar ultimele patru au legătură cu natura „angelică”. Cuprinde şi o serie de activităţi sugerate, precum meditaţii şi construcţii de colaje din cărţi de tarot asociate cu fiecare circuit.

Rolf Von Eckartsberg pare şi el să fi fost influenţat de acest model.

Modelul circuitelor elaborat de Leary şi de Wilson a fost corelat de Bruce Scofield cu astrologia. Se sugerează că rezonanţele între ciclurile planetare şi data de naştere sunt nişte declanşatoare care deschid ferestre temporare de vulnerabilitate la întipărire. Luna este corelată cu perioada supravieţuirii biologice, Marte cu stadiul emoţional-teritorial, Mercur cu mintea raţională, iar Venus cu stadiul socio-sexual. Acestea sunt iniţiate, respectiv, la naştere, la a doua zi de naştere, la vârsta de 3,5 ani şi la vârsta de 8 ani, când Luna, Marte, Mercur şi Venus revin la poziţiile lor natale sau sunt în fază cu acestea. Celelalte patru circuite sunt considerate a fi octave ale primelor patru.

(tradus şi adaptat după Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Eight-circuit_model_of_consciousness)