marți, 12 februarie 2013

Toți mă cred nebun



Căci lupt să fiu liber și independent
Dar ei sunt nebuni, nu văd că sunt sclavi, sclavi permanent!
Și cum eu le spun, căci nu pot fi singur liber și independent,
Ei mă cred nebun, dar eu nu sunt decât disident.

Cum să mă complac în sclavie eu care sunt pui de Dumnezeu?
Cum să stau pe loc, sumisiv, obedient, lacheu?
Eu decid ce fac, când fac, cum fac, de ce fac!
Scoală-te din somn, o, Umanitate, ca să tac!



3 comentarii:

  1. Băi nene, scrii din ce în ce mai prost. Că ești diliu, asta este deja o evidență. Spune-mi, ai început deja să faci spume la gură?

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă scriu din ce în ce mai prost e problema mea. Dacă tu consideri că scriu din ce în ce mai prost e părerea ta. Nu e, neapărat, adevărul. Și te asigur că nu e adevărul. Spume de gură fac, dar numai la figurat, când ne văd cât de retardați suntem în țara asta și în lumea asta. Iar dacă tu nu vezi asta, înseamnă că ești și tu retardat, iar argumentul că ești retardat este chiar faptul că ți se pare poemul ăsta prost. Oamenii care nu sunt ca masele de xeroxați programați condiționați retardați, oamenii care văd realitatea din afara realității, oamenii care văd, care știu pe ce lume trăiesc, care nu își acceptă condiția de sclavi la care îi condamnă "societatea", oamenii sănătoși la cap, sunt considerați dilii de către sclavii retardați și cu-adevărat dilii ca tine. E exact ca-n mitul peșterii lui Platon. Tocmai de aia am și scris acest poem.

    RăspundețiȘtergere