Pledez pentru eliberarea Umanității
Vorbesc obuze și-arunc în aer minciuna, ignoranța, inumanitatea, suferința,
sărăcia
Ca un mareșal în război dărâm lumea asta gunoi, compasiv,
Până rămâne numai Libertate, disuasiv
, în vorbele mele meditează Dumnez
Eu, pocnesc din degetele de la mâini fac o nouă Umanitate după asemănarea
și după chipul meu acum
Se face liniște și se face fum și din fum o senzație curge-n piept bum
E senzația că filmul ăsta se termină cu actorii arzânu-l și ierând producătorul
regizorul scenaristul bla bla bla
E Libertatea îndreptând coloana fără de sfârșit până la yoga
E Iubirea ca un foc de artificii pe-ntreg cerul iluminând
E Conștiința și în ea Supraconștiința germinând
Energia cretoare care calcă-n picioare toată sclavia din lume galopând
Ca un unicorn în extaz subțiind fiecare obraz vindecând
Egoismul, Frica, Tristețea, Durerea, Mânia, Disprețul, Dezgustul,
Nesiguranța cântând
O Umanitate cu mâinile curate nemaculate de propriul ei sânge dansând
O Umanitate fraternă fraternă fraternă vibrând
La unison cu întreg universul eliberată prin versul decan
Ce răsună etern subsemnat cu-n surâs de
Stoian George-Bogdan
Stoian George-Bogdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu