Ave Eminescu!

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Emp%C4%83rat_%C8%99i_proletar

"Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață -
Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânșii - ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie brațe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Și trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Și flotele puternice ș-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Și-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânșii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Ați mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți...
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.

Minciuni și fraze-i totul ce statele susține,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin;
Averea să le aperi, mărirea ș-a lor bine,
Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine,
Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.

De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi?
De ce boala și moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăția cea splendidă și vastă
Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri?"

Citeam adineauri poemul Împărat și proletar. Mi-am dat seama că atunci când spuneam despre Eminescu că e un prost pentru că mi se părea mie că e șovin și xenofob eram eu prost. Dacă era șovin și xenofob era pentru că străinii ăștia au făcut în toată istoria în așa fel încât să le fim sclavi, și-n toată istoria au cam resușit asta. Eminescu este chiar un imens poet pe care dacă l-ar citi atent și l-ar înțelege, nu națiunea, ci așa zis-a intelectualitate, destinul nostru ar fi altul. Dar împotriva lui s-a desfășurat o campanie menită să-l eludeze din conștiința și din inima națiunii pentru ca cei care ne vor sclavi și ne-au făcut sclavi să își poată face numărul fără ca noi să ne gândim sau să simțim că vrem și trebuie să ne împotrivim. Așa ziși intelectuali de pe la reviste culturale, cumpărați cum cumperi curvele pe trotuar,  au început maxima manipulare a conștiinței naționale împotriva lui Eminescu, manipulare care continuă fără doar și poate. Îmi amintesc că la liceu am învățat un semestru despre Eminescu - zilele trecute uitându-mă prin manualul de limba și literatura română n-am văzut decât o ciornă. Copiii noștri nu mai învață Împărat și proletar, ca să nu aibă idei, ci învață Poema chiuvetei de Cărtărescu. Copiii noștri nu mai învață poeme care să le edifice o cultură, o putere, o conștiință, un sentiment de fraternitate națională, ci dejecțiile tuturor onaniștilor și turtiților spiritual. Pentru că cei care fac manualele, corupți cu un colț de pâine, le fac ca să distrugă conștiința națională complet, ca să ne transforme într-o populație oarbă, fără identitate, incapabilă să-și ia destinul în propriile mâini. Ei sunt urmașii Romei, niște răi și niște fameni, căci noi, românii, nu suntem, iar acel semn de întrebare din Scrisoarea III după Voi sunteți urmașii Romei a fost făcut dintr-un semn de exclamare scris de Eminescu. Căci nu ne tragem din macaronarii ăia niciodată. 
Se mai întâmplă nu fenomen: oamnenii de cultură care aduc aminte despre acest poet, sau despre sentimentul de unitate, fraternitate națională, despre deromânizarea națiunii române, sunt calomniați la maximum de grupul așa zișilor cărturari ai neamului proptiți bine pe la revistele culturale, prin academii și uniuni, pe care forțe străine îi au în buzunare ca pe căței. Nu vă e rușine, domnilor? Manolescu, nu ți-e rușine? Pleșu, nu ți-e rușine? Djuvara, nu ți-e rușine? Patapievici, nu ți-e rușine? Liiceanu, nu ți-e rușine? Etc. Etc. Etc.