Cele mai frumoase poeme din 2011

Este titlul unei antologii care a apărut anul acesta la ed. Tracus Arte. Din câte am văzut, numai poeți români sunt în respectiva antologie, ceea ce înseamnă că cele mai frumoase poeme din 2011 au fost scrise de români... bravo nouă! Într-o țărișoară vasală, pârlită, în care IQ-ul mediu este sub mediu, să se scrie „cele mai frumoase poeme din 2011” nu-i din drum... a, și s-au scris și cele din 2010... excelent! au apărut la aceeași editură anul trecut! Băăăăăăăăăă...

Cei doi antologatori, Claudiu Komartin și Radu Vancu, observ că au un tupeu extraordinar când numesc astfel astfel de cărți, în care apar și poeme frumoase, nu contest, dar cele mai frumoase... De la Claudiu mă așteptam, dar de la Radu, cel numit „Cap Teoretic”, chiar deloc, sau poate capul său e mai mult “teoretic” și mai puțin “practic”… Menționez că Prostia celor doi reiese din 4 motive: în primul rând pentru că au numit cărțulia astfel; în al doilea rând pentru că au tupeul să sugereze că ar fi ei în stare să antologheze cele mai frumoase poeme din 2011; în al treilea rând pentru că afirmă că le-au și antologat; și-n al patrulea rând pentru că au crezut că vor scăpa basma curată după aceste gesturi.

Oamenii ăștia nu mai au deloc simțul ridicolului, mă jur! Iar poeții care au permis să li se publice textele într-o astfel de antologie, nici atât. Nu știu de ce mi-a venit în minte un vers a lui Sișu: „sunteți cristale false care când le-atingi se sparg”

Eu unu, când văd astfel de titluri, devin foarte reticent, pentru că brusc îmi miroase a înșelăciune: Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

În încheiere iată un poem pe care l-am  publicat în superPoemul TORRENT în 2011:

Poem pentru pian şi-o altă seară

Fuma cu sete

fuma ca şi cum

fiecare fum o ducea mai departe de mine

o-mbălsăma ca pe o nefertiti a localurilor roşii

în care se dansa tango

Fuma lângă mine şi-o simţeam

în alt loc

în alt timp

sau în altă viaţă

undeva în braţele unui amant

ale unui părinte

sau la o altă masă dintr-un alt local

 

Purta o rochie de cenuşă, părul în coc, cercei

şi decolteul larg ca un zâmbet amar

Avea sânii rotunzi, bărbia înaltă

puţină noapte pe pometele stâng

şi ochi fără capăt

Ce trist e şi tangoul ăsta... Să dansăm

mi-a zis

strivind ţigara

Te rog

am şoptit

luându-i mâna rece ca şi seara

în care îi scriam

ce-o să fac oare când o să ne întâlnim şi

bătăile inimii tale or să-mi spargă faţa?

o să cad? sau o să-ţi spun

bună

cu gura plină de sânge?

Ne-am întâlnit târziu

şi peste golul lăsat de-atâtea absenţe

a început să-mi crească o crustă

şi lumea aceea cu seri mărunte

tangouri uitate atingeri sfârşite în ...

Atunci a spart un craniu în asfalt

un craniu de copil vopsit în culorile apusului

a păşit peste el şi m-a sărutat

Nu simt niciun gust de sânge 

mi-a zis

cu vorbele rujate ca în altă seară

când într-o baltă de sânge-am dansat. Oraşul

devenise o mâzgâlitură

o pisică mi-a fugit din umbră şi

din galop a oprit doi cai

în smoala blănii ei. doi cai cu scheletele prelungite într-o caleaşcă

în care ne-am urcat surâzând

şi-am coborât

acolo

în acea seară

când am luat-o de mână şi-am aruncat-o-n tango

Rochia i-a lăsat în aer o dâră

sânii îi păreau mai rotunzi, pielea mai rece

şi gândurile cumva mai aproape

de buzunarul meu de la piept

Știi... după tangoul ăsta n-o să mai dansăm niciodată

mi-a zis

şi mi-am retras genunchiul dintre coapsele ei

Te sinucizi

am întrebat forţând

distanţa ce încremenise între noi

Nu.

Punem .

param

                pam

pam

E ultima seară

clavirul – a murit. Şi vioara?

cu-n țipăt scurt  culorile s-au şters

şi seara

nu a mai mers

n-a mai fost ca-n tangoul albastru

mov violet – când chiar eu

începusem s-o stărut pe sub piele

pe sub noaptea ce creștea pe obrazul ei stâng

pe –

nu era dragoste. era poezie

de parcă între noi era poemul

pentru pian

şi-o altă seară

A fost frumos cu tine

i-am murmurat

fiindcă a

   f o

        s

      

         t

          .

pe trotuar, sub o lumină roşie de felinar

Să scrii ceva despre noi, într-o seară

mi-a zis

şi s-a făcut noapte