Ardoare

Ardoare

Femei din alte vremuri plutesc în tine dalbe

Surâsului tău dându-i luciri care orbesc

Femei din sânge nobil în tine se-mpletesc

Vărsându-se-nafara-ți comori ca să învoalbe

Ca un ciclon de aur lichid râzând drăcesc

Pe-oricine îți privește obrazul nelumesc

Femei nemărginite în frumusețe ești

Pășești și zgâlțâni lumea, dar nu atingi pământul

Și cad din ceruri îngeri în cercuri când cuvântul

Ți-l spui cu glas de raze întocmai să vrăjești

Pe-oricine te aude, și toți te-aud căci vântul

Ca pe-un parfum îl poartă.. și-și sfâșie veșmântul

De-ardoare toate-odată ființele-omenești

Căci tu ești epilogul feminității; Iată

Trezești în mine versuri prin care curge-amor

Și urlu, căci să urlu îmi vine până mor

Învăluit în mreaja ta dulce dantelată

Pe care-o-ntinzi în dansul vin tandru răpitor

Și ca prin vis m-apropii lent de-al tău dormitor