Marile mele scuze la activ

Am gresit fata de multi oameni dea lungul vietii datorita conduitei dezechilibrate si inconstientei debordante, spun datorita pentru ca iata, acum am privilegiul sa imi prezint marile scuze, si sa-mi las marturile eternitatii aceasta noapte cand zic eu ca m-am mai echilibrat si trezit din inconstienta. Am gresit fata de Dumnezeu gresind fata de oameni, fata de oameni si totodata fata de mine, caci totul e UNU. Am ars-o prost, fiind prost, am interpretat gresit, am criticat deseori intr-o maniera inestetica chiar usor vindicativa, cu aroganta, am judecat si mai ca am si condamnat oamenii, i-am tratat cu superioritate, fix ca prostu care si-a dat seama ca s-a desteptat, i-am etichetat cu tot felul de adjective, personificari si insulte, cumva sa ma dau eu mare cat sunt de destept c-am aflat eu marile secrete ale creatiei si alte cunostinte esoterice, ca mi-am deschis eu nu stiu ce ceakre samd, ca ia uite, am gandit o filosofie politica vizionara superioara care pusa in aplicare poate crea pe pamant Paradisul, m-am dat mare cu geniul meu fara nicio smerenie, am injurat lumea, politicienii, regii, preotii, magistratii, istoricii, literatii, misticii, finantistii, bancherii, poporul, prietenii, iubitele, parintii, pana si pe Dumnezeu l-am injurat, in asa halat de prostie am subzistat. Si-n seara asta mi-am dat seama cat am gresit pentru ca am luat actiunile acestor oameni personal, incalcandu-mi propriile legi, i-am judecat dupa dreptul meu, nu dupa dreptul lor, injust, netinand seama ca inferiorul se supune superiorului, ca ceea ce se intampla se intampla pentru ca asa trebuia sa se intample, am plans si vii si mortii ca un nebun, desi eu ma pretindeam intelept, eram pe modul visator si-acum sunt pe modul autocritic, ma autojudec, dar n-o sa ma condamn pentru ca faptul ca ma autocritic public si ca-mi prezint marile scuze este deja o condamnare, caci scopul oricarei condamnari trebuie sa fie pozitiv, sa-i aduca beneficii intelectuale si spirituale condamnatului, pentru a-l indrepta si a-i extinde orizonturile si perfecta conduita. Nimeni nu are dreptul sa omoare nimic. Si ce poate sa aduca beneficii intelectuale si spirituale daca nu o autocritica si-o autojudecata si nite sincere scuze alaturi de adanci pareri de rau si regrete? Am fost complet lipsit de diplomatie, am luat valoare ca unul fara valoare, am creat karma proasta si prin aceasta intentie pozitiva o sting, caci pozitivul neutralizeaza negativul. Ba am fost lipsit de umor ca un natarau, caci am luat in serios divina comedie, realitatea. Inteleptul pulii, smecher ieftin ca braga. Aoleu. Cat de dulce e prostia si cat de dureroasa constientizarea ei, desteptarea, constientizarea greselii. Am produs dizarmonie fix ca un disc zgariat si-n noaptea asta magica cu luna plina mi-am dat seama cu ce, cand, cum, unde, am vazut imaginea de ansamblu si-am simtit nevoia si datoria imediata sa-mi cer miliardele de scuze in fata intregii lumi, despre care gresit am crezut ca are vreo datorie sau vreo conduita vis a vis de mine sau de ea insasi, deci, toturor care stiti ca am gresit fata de voi va sunt dator cu aceste: SCUZE. Am fost mai prost pana mai devreme. Imi pare rau. Iertare. Multumesc