Adio, Literatură română!

Spuneam mai acu câțiva ani că de la 30 de ani nu voi mai scrie literatură. Iată că am împlinit 30 de ani și iată că prin acest text îmi dau demisia din calitatea de scriitor român: poet, prozator, dramaturg. Care va să zică am terminat cu scrisul de literatură română. Care sunt motivele acestei demisii? Unul dintre ele este că am scris cam tot ce se putea scrie mai bine în materie de poezie, proză și dramaturgie, adică forme cu fond profund și important, texte cu miză puternică, nicidecum nobile inutilități ca majoritatea contemporanilor mei. Alt motiv este că mi se pare o foarte mare pierdere de vreme să mai scriu, pentru că pierd mult timp scriind literatură, timp pe care îl pot utiliza altfel, iar fructele pe care le obțin în urma scrisului de literatură nu sunt nici pe departe direct proporționale cu timpul investit. Din păcate m-am născut și trăiesc într-o țară în care valoarea nu are valoare, ci, culmea, nonvaloarea are valoare - asta pentru că din păcate m-am născut și trăiesc într-o țară sclavă, iar stăpânii unei țări sclave nu au niciun interes să fie valoroase lucrurile valoroase, ci cele nule. Așadar, m-am lăsat. Sunt sigur că adversarii mei, ca să nu zic, dușmanii, scriitori se bucură de această veste - să fie sănătoși. Mi-a făcut plăcere să-i cunosc! Deși i-am bălăcărit în mai multe rânduri, n-am nimic cu ei și niciodată n-am avut, n-a fost nimic personal.
Țin să menționez că am câteva cărți terminate la sertar, pe care eventual, dacă voi avea chef, le voi publica. Cărți în care îmi confirm talentul și statutul de Poezeu. Câteva de poezie, vreo 4, câteva de proză, tot vreo 4. Pentru că nu sunt vremuri bune de publicat literatură și pentru că accesul la edituri importante îmi este obturat, din cauză că, pe de o parte am criticat pe bună dreptate și în scop constructiv o grămadă de lume literară importantă, iar pe de altă parte funcționarii publici ai statului pe care practic, l-am ras, cum spun criticii despre cărțile proaste pe care le desființează, nu cred că le voi publica prea curând, ceea ce evident că nu-i pierderea mea.
Deci, SGB a murit. Ta dammm