Oamenii de cultură

Prostia a ucis orice boare de compasiune.
Soarele omeniei s-a topit și a curs în pământ.
Trăiesc era în care oameni creează în laboratoare oameni  cu scopul de a-i mutila și ucide pentru a însănătoși alți oameni.

Doamnelor și domnilor,
trăiesc era în care oamenii cultivă legal oameni pe care îi mutilează și ucid pentru a însănătoși alți oameni -
caut să mă detașez de sentimentul pe care mi-l creează, caut să nu fiu indignat,
caut să privesc realitatea cu sângele rece, să nu judec, să-mi fie indiferent.

Mă gândesc la acești oameni de cultură, oare ei nu au conștiință și nu simt durere?
Mă gândesc la acești oameni de cultură, oare sănătatea, integritatea și viețile lor valorează mai puțin decât sănătatea, integritatea și viețile oamenilor în beneficiul cărora sunt cultivați, mutilați și uciși?
Mă gândesc la acești oameni de cultură, unul dintre ei aș putea fi eu sau ai putea fi tu sau altu..

Oameni de prăsilă cultivați pe plantații. Oameni mutilați. Oameni privați de drepturi și libertate.
Victime incapabile să se apere, să ceară ajutor. Materia primă a ferocității altor oameni.
Mă simt legat de ei prin conștiință..

Prostia a ucis orice boare de compasiune.
Soarele omeniei s-a topit și a curs în pământ.
Și nu-mi vine să cred că progresul tehnologic este satâr în mâna unor criminali psihopați pentru care lumea e un simplu abator.
Și nu-mi vine să cred că există oameni cărora nu li se recunoaște condiția de oameni, drepturile și libertatea aferentă.
Și-mi este tot mai clar că trăiesc într-o civilizație primitivă de oameni robotizați fără discernământ la apogeul sălbăticiei în pragul autodistrugerii.