Mai acu 2 ani publicam cea mai șmecheră carte din literatura română: superpoemul TORRENT. Dacă eram într-o țară civilizată cartea făcea valuri pe care puteam surfa pe o placă de culoarea curcubeului, dar sunt în lumea a treia... așa că abia dacă s-a scris despre această carte. Obtuzitatea criticii literare românești nu mai este un secret, cel puțin pentru mine. Cred că am fost primul autor care a semnalat-o, însă, din păcate, asta nu a făcut critica literară mai puțin obtuză, ba din contră. Orice parazit are un sistem de apărare. Dar ce e critica literară din România? E un căcat, în realitate, un căcat care nici nu miroase bine, nici nu arată bine, nici nu aduce noroc. Iar criticii, în marea lor majoritate, sunt niște onaniști, atât fizic cât și lingvistic, căci ei nu scriu despre cărțile cu adevărat importante care apar în țara asta, ci despre cărțile care apar la unele edituri cu care au contract publicațiile în care scriu sau au ei șamd, cert e că arareori scriu despre cărțile cu adevărat importante care apar, iar pe cele neimportante, proaste de-a dreptu, uneori le mai și laudă. E drept că nu prea apar cărți importante în țara asta, iar asta e o consecință a faptului că acum, în țara noastră, ceea ce în epocile în care omul este pe culmile inteligenței este lipsit de valoare, este valoros. La noi se vinde mâncare cu 7 otrăvuri prin ea în prezent! Prostia strălucește ca aurul și este promovată ca valoare. Nu vezi că toți inculții, mârlanii și parașutele apar la tv și maculează politica românească? Așa că despre superpoemul meu TORRENT nu se puteau face prea mari valuri, pentru că el te face să vezi realitatea fără ochelarii de cal pe care ți-i proptește pe ochi societatea încă din copilărie. Iar asta nu se dorește. Prost ești profitabil, deștept ești periculos, atenție!
Cartea a fost încadrată ca să fie discreditată din start ca fiind o carte despre droguri - nimic mai prost, mai greșit, căci cartea nu este despre droguri și nici nu pledează în favoarea lor, cum la fel de prost s-a spus. Oare nu zic eu într-însa că : Lumea n-are nevoie de traficanți de iarbă și cocaină și.../ Lumea are nevoie de TORRENT - Care TORRENT este, un drog de vorbe cu efect subliminal, după cum am scris pe clapeta interioară a cărții, deci nu e un drog chimic, nu e nici măcar un drog, drog e o metaforă. Dar cum țara e plină de proști...
Dacă eram critic literar aveam ce scrie despre carte, nu așa... scriam altă carte despre cartea asta. Mă gândesc, ce-or zice criticii ăia de peste 30 de ani, să zicem, despre criticii prezentului: Bă da proști mai erau... cu referire la TORRENT și la mine. Despre carte nu prea s-a scris și din cauză că eu nu sunt în relații de prietenie cu formatorii de opinie ai lumii literare românești, pe care îi privesc compasiv, ca un samurai un mucos care îl amenință cu o vargă. Da, există și astfel de personaje, ele le spun ce să spună despre cărți pe care le-au citit sau mai mult nu le-au citit pulifricilor poeți prozatori dramaturgi critici etc. Și pulifricii vorbesc despre cărți pe care nu le-au citit vorbele unora care sunt rău intenționați ca și când ar fi citit nu o dată cartea, ci de cel puțin 3 ori. E plină lumea literară de formatori din ăștia, dar și mai plină de urechiști și de plimbăvorba. Nu dau nume că se știu ei și se simt. Căci cum e rivalitatea asta stupidă pentru locu 1 între scriitori și invidia pentru pseudosuccesul vreunuia, căci în România nu poți vorbi despre succes literar, normal că toată lumea bârfește pe toată lumea. În lumea literară e ca în șatrele de țigani și nu exagerez.
Dau ieri peste această recenzie care e ok, doar că duma din final: În fine, cartea îţi dă fiori, o explozie de cuvinte şi talent este ,,Torrent”-ul lui Stoian G. Bogdan. După ea, poezia junkiştilor va arăta altfel. - asta cu poezia junkiștilor, de parcă eu aș fi vreun junkist, m-a deranjat ușor. Așa că întreb și eu:
Domnule C. Constantin, dacă tot îmi faceți felație, de ce nu înghițiți la final?
http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=59722
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu