Cât de prost pot fi

Uneori, cum este acum, îmi dau seama și pot să recunosc cât de prost pot fi uneori. În ultimele câteva posturi de pe acest blog, am fost foarte neobrăzat cu națiunea din care cu mândrie, chiar dacă situația ei e cum e, fac parte, cu românii în general, cu scriitorii români și cu criticii literari români. Am urlat la ei ca un nesimțit, depășind orice limită a bunului simț, acuzându-i de pasivitate, de prostie, de masochism, de complacere, în ceea ce privește situația disperată a țării și a noastră ca români în lume. I-am găsit vinovați acolo unde vina chiar nu este a lor.
Oare ce vină are vânzătoarea de ardei din Obor că țara merge mai prost de 23  de ani decât până acum 23 de ani? Sau scriiorul X care își manifestă literar trăirile, gândurile și ideile? Sau criticul literar X când îl laudă pe scriitorul X având ca criteriu gustul personal? Sau chiar prcurorul corupt, judecătorul, deputatul, senatorul, caraliul, într-o țară în care toți sunt corupți și unde deci, nimeni nu e corupt, vorba lui I.P. Culianu? Sau chiar miniștrii, președintele etc.? Bieții de ei ce putere pot avea, cum pot ei refuza în micimea lor ordinele venite din partea unor organizații, gen FMI, Banca Mondială, ONU, NATO, UE, sau a celor de deasupra acestor organizații, oameni cu sânge albastru care din tată-n fiu manevrează masele de mii de ani? Ce cuvânt pot înălța ei înaintea acelor așa numiți oameni, pe care de multe ori nici nu ajung să-i cunoască, când ei sunt tipi de gașcă, români de-ai noștri, născuți, crescuți și educați în România, educați să respecte autoritatea, indiferent a cui o fi ea, și dornici, ca tot omu', să se vadă și ei în foncție,  să-i știe țara de președinți, miniștri, deputați, senatori bla bla bla, să-și umfle și ei buzunarele pe spinarea supușilor, să-și asigure femiliile și să-și exercite și ei autoritatea ca să se simtă și ei puternici? Ce vină au ei, săracii, că pe lume sunt oameni care vând și cumpără țări cu tot cu oameni sau că le cuceresc subtil prin diplomație sau prin violență și că ei nu cunosc arta de a guverna ci numai arta pupincurismului, a obedienței? Sau ce vină ai tu, cititorule că țara merge prost, că suntem țara cu cei mai mulți copii bolnavi de SIDA din lume, că majoritea românilor se târăște de pe-o zi pe alta, că impozitele pe care le plătești se duc se transformă în tribut plătit de România altor țări, că justiția e praf, că-n țara ta nu Constituția țării tale este legea supremă ci alte legi despre care nici habar n-ai sau că cine știe mai ce? Sau ce vină ai că nici nu-ți pasă de asta? Dar oare ce vină am eu că am mai umblat prin lume și-am mai văzut țări mai evoluate și popoare mai interesate de soarta lor și că mă aștept ca și poporul meu, avându-și în vedere situația disperată să facă ceva în acest sens pentru a-și ameliora și schimba situația?
De la președinte până la aurolacul din canalul din parcul din fața Gării de Nord toți suntem nevinovați, și eu, prost cum sunt, am avut nesimțirea să dau vina, în posturile anterioare, pe semenii mei români, să-i acuz că sunt pasivi ca pidosnicii, proști ca noaptea-n tufișuri, masochiști ca masochiștii și că se complac în starea de sclavi în care se află, ba să-i mai și numesc sclavi... Îmi cer scuze. Chiar nu e vina noastră. E vina naturii.