Andrei Ruse

Arta rara diplomatia, spunea unchiul meu si putini scriitori romani contemporani poseda aceasta calitate. Cum se stie despre mine ca sunt rau de gura si ca atac asemeni unui rechin alb cand atac, se poate deduce ca imi si creez o gramada de inamici. Dar cu Andrei Ruse, chiar daca am scris despre el ca e un scriitor de cacat samd, nu m-am facut inamic, intrucat, atat eu cat si Andrei avem abilitatea sa nu luam lucrurile personal si sa fim diplomati. In plus, exista o gramada de experiente pe care le-am avut impreuna ce nu pot fi trecute cu vedere nici de mine nici de el. Asa ca la ultima noastra intalnire, cu ocazia lansarii romanului Pervertirea de Cristina Nemerovschi, am purtat o discutie in urma careia ne am strans mainile cu aceeasi prietenie cu care ni le-am strans de atatea ori anterior gestului meu atat de regretat. Spun atat de regretat pentru ca Andrei chiar nu merita acel pamflet malitios pe care l-am scris mai de mult pe acest blog.