I auzi ce zice

Lectura mea din Lejer.

Maine, adica miercuri la ora 21

in club Legere din Piata Rosetti nr 5 in cadrul evenimentului NOI NU! organizat de poetul Leonard Ancuta voi citi alaturi de scriitorii Dana Banu, Cosmin Perta si Adrian Parvu niste poezii. Evenimentul va fi transmis live pe fdl.ro daca nu uita Potra sa vina :D
Ce-nseamna NOI NU! asta?
Inseamna multe, printre altele faptul ca pe noi nu ne sustine nicio institutie publica din niciun punct de vedere, nici ca scriitori, nici ca cetateni ai acestei tari si nici nu avem nevoie. Eu unu, voi desfiinta toate institutiile astea incompetente gen USR, gen ICR etc. si voi crea altele, pentru ca prima se vrea un sindicat al scriitorilor dar nu vace nimic pentru scriitori, decat poate pentru cei din mafia lui Niky Manolescu care app e un administrator de 2 lei, in prezent USR nu are bani nici sa plateasca salariile paznicilor, mi se plangeau oamenii zilele trecute - iar pe a doua, ICR, avand in vedere ca nu a facut nimic pentru mine este evident ca este o institutie proasta care toaca banii contribuabililor inutil, promoveaza numai nulitati, trimite in afara tarii numai nulitati, indivizi care fac o arta care s-a demonetizat de mult in alte tari si nu poate crea nicio valva, dar mai presus de toate filosofu si poetu pulii care o conduce, sunt mai filosof mai poet si mai roman ca el de 1000 de ori asa ca imi permit sa-i spun asa, Patapievici, nu-i decat un agent al unor forte antiRomania despre care o sa vorbesc la timpul potrivit.
A, hai ca m-am aprins... Ca sa supui o tara cum e Romania trebuie sa slabesti pana la schelet sistemul educational, trebuie sa promovezi o cultura proasta, in primul rand, pentru ca daca omul e needucat si incult poate fi condus la fel de usor ca un cal. Ca nu-l duce capu sa se impotriveasca. Notele de la bac de anul trecut confirma ca sistemul educational e varza. Iar audientele maxime pe care le au emisiuni precum Capatos si alte cacaturi care nu fac decat sa promoveze o cultura proasta, la fel. Oamenii se uita la prosti si la proaste, rad de ei/ele ca sa-si confirme ca ei nu sunt prosti, dar in realitate nu fac decat sa rada inconstient de ei insisi. A, neurologii japonezi spun ca cu cat razi mai mult cu-atat esti mai prost pt. ca atunci cand razi, razi de ceva ce n-ai mai vazut, n-ai mai auzit, n ai mai etc. deci esti prost. Apoi, dupa ce faci o natie de inculti, o indatorezi, o saracesti, ii cumperi pamanturile si-o faci sclava ta. Asta se intampla acum in Romania si milioanele de prosti care o ocupa nici nu-si dau seama. Sau credeti ca dupa 2000 de ani in care am fost sub ocupatii si ocupatii si am sclavit alte natii acum nu mai facem asta ca scrie nu stiu unde ca suntem suverani si independenti? Sanchi! Cand ai datorie externa nu esti independent si noi avem de ragaim. In fine
Asadar, cei care doriti sa auziti niste poezii asa cum n-ati mai auzit, veniti. Cei care nu vreti sa auziti, nu e decat pierderea voastra. Pe mine, de altfel, ma puteti auzi pana la 30 de ani, adica inca vreun an jumate, ca dupa o sa uit cu totul ca am scris vreo carte vreodata si-mi voi trata literatura ca pe un obiect strain.

Ia uite ce incaltari mi-am tras

Zilele trecute m-a invitat poetul Paul Vinicius la o discutie filmata. Era o ocazie buna pentru a-mi etala noile incaltari. Asa ca va redau dreptul sa comentati. (despre ele;)

Pe asta o stiai?

Produsul Intern Brut pe anul 2012 este de 120 de miliarde de euro. Daca imparti 120 miliarde de euro la 20 si ceva de milioane de locuitori iti da vreo 60 de mii de euro pe cap de locuitor. Daca imparti 60 de mii de euro la 12 luni cat are un an iti da vreo 4 mii si ceva de euro pe luna. Sa zicem ca din 4 mii si ceva astia ia statul 3000 e euro: raman vreo mie si ceva pe cap de locuitor. Rezulta ca cineva fura in stil barbar.
Ghici cine!

Facem perfect

Am fost azi la targul de poezie si-am ascultat in mare aiureli, cred ca singurele lecturi, dintre cele la care am asistat, care mi-au placut au fost, culmea, facute de femei, se scrie din ce in ce mai prost, numai aiureli, tara arde si poetii se piaptana, toti scriu ce-au mai facut, ce mai cred ei si cred prost o fac pe desteptii dar mai nu rag de prosti, habar n-au pe ce lume traiesc, ologi mintali, impotenti intelectual, dorm pe ei, app cat trebuie sa dormi ca sa te trezesti? poeme inutile, parintele urmanov imi dau seama acum ca nu era prost deloc cu utilitarismul lui, ma pis pe poezia inutila, poezia bibelou, pe biografisme de cacat care-mi umplu posteriorul de lacrimi, pe una dintre femei o chema Violeta, parca, a recitat in rotonda de la muzeu literaturii niste texte erotice asa, cu o voce delicata si poetii prezenti nu prea au aplaudat-o, prostanaci cum sunt ei, dar am aplaudat-o eu pentru ca eu am simtit-o, iar cealalta lectura a fost la uniune, in sala oglinzilor, am stat doar la abaluta care m-a plictisit enorm si la distinsa doamna dana banu, care a citit din samovarele ei niste cantece in felul ei aparte, a, si tot la rotonda mi-a mai placut un poet al carui nume mi scapa, venise cu profesorul angelescu care e un simpatic, ne-am cunoscut putin, apoi am fost cu pisica mea ioana la un concert de jazz la conservator, cantau elevii conservatorului, printre care si a g wineberger (sau cum l-o chema) care e in anu 1 la cons, oricum, nu mi-a placut ce-a cantat, populara aia americaneasca, dar ceilalti studenti au fost excelenti, cantau niste piese standard care se studiaza la materia jazz, n-am stat decat pana la jumate si-am plecat in groapa de la muzeu, la lectura mea, unde nu prea era lume, soviany si draghici n-au venit, a citit galatanu, dan iancu si dupa mine, eterna clara margineanu, iar eu am citit, dar inainte poeta cornelia maria savu m-a prezentat drept presedintele poeziei, niste situatii poetice de agatat (l-am auzit pe a g zicand situatii muzicale in loc de piese sau melodii asa ca de-acum nu mai zic poezii, poeme, texte de agatat;) printre care si asta care mi-a venit aseara, il pun la final, simteam cum se topesc femeile, am inceput cu trandafir, asta e un poem foarte special, as zice genial, atat de genial incat nu-mi vine sa-l bag in Dragoste sa suceasca minti cu el toti scamatorii, am continuat cu (poate, asta incepe asa: poate barbatul tau nu stie sa te ia, poate stie doar sa te duca, cu vorbe pe care te-a dresat sa le crezi, cu vrajeala, dar eu nu sunt barbatul tau, eu stiu sa te iau... si continua, in fine si altele, asa senzual, cu pauze (pauzele creeaza un efect hipnotic, baga la cap!) si-am incheiat cu poemul care fute-n gura politicianul roman, pe care l-am recitat intr-un fel care mi-a placut si mie, amenintator asa, plin de testosteron, de-a iesit la final si bucatareasa sa ma aplaude, ma pupau aia pe-acolo, in fine, a se observa ce rol are ambiguitatea in aceasta situatie poetica pe care o recomand citita cu voce tare cum de altfel se citeau cartile pana acu vreo doua sute de ani

Facem perfect

Îmi plac picioarele tale

lungi lungi lungi

gemete de plăcere

Când mă încolăcesc tremurande și se

face tăcere

De parc-ai vrea să-mi destăinuie ceva

Ceva profund un secret fierbinte bine ascuns în pielea ta

Acolo unde nu pătrunde nicio rază de soare de

stea

Acolo unde poți să simți ca-ai vrea să luminez amețitor ca șampania

Îmi place tot ce mă lași să simt când te alint cu miile de petale din vocea mea

Picurându-ți pe gât și înfiorând atingându-te toată pielea

Și miliadele de pori strălucind briliant zimțând noaptea ziua

Pleoapele întredeschise pe iriși-nfumurați de dragostea

Pe care fără s-o conștientizezi acum o

 facem perfect

miercuri pe 16

la ora 20 voi citi niste poezii in groapa de la muzeul literaturii romane impreuna cu octavian soviany, mihai galatanu, clara margineanu, marian draghici si dan iancu. sa nu te prin pe acolo

Andrei Ruse

Arta rara diplomatia, spunea unchiul meu si putini scriitori romani contemporani poseda aceasta calitate. Cum se stie despre mine ca sunt rau de gura si ca atac asemeni unui rechin alb cand atac, se poate deduce ca imi si creez o gramada de inamici. Dar cu Andrei Ruse, chiar daca am scris despre el ca e un scriitor de cacat samd, nu m-am facut inamic, intrucat, atat eu cat si Andrei avem abilitatea sa nu luam lucrurile personal si sa fim diplomati. In plus, exista o gramada de experiente pe care le-am avut impreuna ce nu pot fi trecute cu vedere nici de mine nici de el. Asa ca la ultima noastra intalnire, cu ocazia lansarii romanului Pervertirea de Cristina Nemerovschi, am purtat o discutie in urma careia ne am strans mainile cu aceeasi prietenie cu care ni le-am strans de atatea ori anterior gestului meu atat de regretat. Spun atat de regretat pentru ca Andrei chiar nu merita acel pamflet malitios pe care l-am scris mai de mult pe acest blog.

Poetul de atitudine socială (PAS)

este acel poet care lupta cu toate mijloacele retorice si nu numai pentru realizarea unui obiectiv social-politic la nivel local sau global. Obiectivul poate fi oricare. Un PAS poate respecta sau nu regulile de conduita impuse de Statul intre granitele caruia se afla si indiferent de conduita pe care o adopta este intotdeauna exonerat de orice fel de raspundere. Un PAS nu poate fi cercetat, reținut, anchetat, torturat, arestat, judecat, condamnat, încarcerat, supus la muncă silnică, bătut, violat, omorât etc. întrucât orice PAS este protejat de aceeasi imunitate de care sunt protejați șefii de State. Un PAS stie ca dreptul oricarui Stat este o simpla conventie si din acest motiv un isi poate aroga dreptul sa respecte sau nu acest drept atat timp cat nerespectarea lui nu afecteaza in niciun fel viata, integritatea corporala, sanatatea si libertatea de miscare, de exprimare etc. niciunei persoane fizice. Pentru ca o persoana fizica sa fie PAS trebuie sa intruneasca cumulativ 3 conditii:

1. sa aiba un obiectiv social politic definit

2. sa aiba o atitudine omenoasă potrivita obiectivului 

3. sa se manifeste în special prin intermediul cuvintelor

Orice PAS are libertatea si noblețea sa mearga in sprijinul oricarui PAS aflat în stare de necesitate indiferent daca obiectivul acestuia este sau nu echivalent cu obiectivul său.    

Am inventat acest concept pentru ca am convingerea ca existenta Poetului de Atitudine Socială intr-o tara ca Romania, intr-o lume ca aceasta este un pas absolut necesar pentru eliberarea omului de sub stăpânirea omului, de sub sărăcie, de sub samd. 

Sunt un PAS pentru eliberare

am retorica cea mai tare 

fac din cuvant bici si din bici floare

sa miroase si nasu lu mata libertatea ;)       

Adio, momentan

Și-mi amintesc cum te iubeam, îmi amintesc,                                                                                        numai pe tine te iubeam, să-nnebunesc,                                                                                                  erai tot ce visam, ce-aveam, greșesc?                                                                                                   numai pe tine te iubeam, prostesc, 

                                                                                                                                                                                                                                                                           

Simțeam cu tine ce simțeam, trăiam,                                                                                                           cu tine ce trăiam, vedeam, de beam,                                                                                                               viața un mare bairam, eram                                                                                                                        în al nouălea cer să mor eu.

Dar vremea a trecut, cum trece ea, nebuna,                                                                                             nimic nu se-nvârte petrutotdeauna                                                                                                               nici morile dragostei nostre, din păcate,                                                                                                 adio, momentan, dă-mă la spate 

                                                                                                                            

Și o să te aștept, mă jur,                                                                                                                                      la nesfârșit ești fericirea mea,                                                                                                                         ori de câte ori te simt mă iubești, așa,                                                                                                curcubeul e o prelungire a sufletului tău                                                                                                                                   

casa dulce casa

dupa 3 saptamani m am intors din Franta alaltaieri. drum de aproape doua zile cu autocarul. am trait cea mai nasoala experienta din viata mea. calatoream cu vreo 30 de lumpeni care se intorceau din Spania langa o tigancusa careia i lipseau doi dinti din fata si i mirosea gura oribil. dar asta nu era nimic. desi era aer conditionat mirosurile de guri, transpirantz, flatulente, picioare, ragaieli, mancare etc erau la discretie. n am inchis un ochi tot drumul. m am uitat la filme, am conversat cu unii altii si am citit Apropierea lui Malaicu Hondrari. care mi s a parut a fi scenariul unui film de categoria B la care ma uitam in noptile adolescentei pe canalele nemtesti. nu mi a placut povestea deloc. prea simpla pt gusturile mele. nici personajele. prea sterse pt gusturile mele si destul de ridicole in atitudini si comportament. totusi, am remarcat ici colo cate o fraza misto. problema lui Malaicu e ca nu dezvolta, nu creeaza scene cinematografice desfasurate in slow motion pentru un plus de credibilitate si senzational (nu ca povestea nu ar fi credibila, ba din contra, e atat de banala incat e implicit si credibila), ci o povestioara comparabila cu tabloul unui impresionist de duzina. cartea e structurata pe capitole care poarta numele unora dintre personaje si care sunt scrise chiar de acestea. pe parcursul lecturii ai senzatia ca urmeaza ceva care te va rupe n gura dar ajungi la final si te vezi dezamagit. si culmea e ca auzisem numai lucruri bune despre. este a naispea oara cand aud despre o carte slaba ca e cine stie ce mare scofala. au fost voci care au comparat autorul cu autorii sudamericani. s avem pardon. cu toate astea din cate am inteles cartea va fi ecranizata. asta e excelent intrucat n am vazut inca filme despre realitatea muncitorilor romani plecati in Spania pt o viata mai buna. in fine. dupa aia am citit Intoarcerea huliganului de Norman Manea si am simtit diferenta. aia da carte. cand am ajuns la granita Ungariei cu Romania soferulu ne a recomandat sa punem cate 1 2 euro pentru a nu ne fi controlate bagajele de catre politistii de froniera. eu n am dat dar altii au dat si bagajele nu au fost controlate. puteai trece cu kile de droguri, arme etc. cand am ajuns in tara am observat ce nseamna drumurile romanesti. drumuri varza. si lipsa unei autostrazi, fute m as cu gurile mamelor celor care sunt responsabili pt acest rahat, iliesti constantinesti basesti si pacalicii din suitele lor. de la Arad pana la Deva mi a venit ideea unui roman despre zilele mele in franta caci am trait o gramada de povesti acolo. altfel i am luat un interviu poetului francez Serge Pey care mi a dat niste raspunsuri forte misto. acu sa vad unde l public ca vorbim si despre droguri in el. in fine. am ajuns la Bucuresti.