Anul ăsta

voi publica Chipurile în Germania. Am selectat din pachetul de recenzii scrise despre acest volum și am trimis editurilor într-o mapă de presă, următoarele fragmente:

Fara fite retorice, perfect lizibil si impresiv cu oricare dintre poemele sale, autentic social si golanesc prin tropi, inedit, interesant, dur si «greu» – daca ar fi predat liceenilor, SGB ar repera onoarea pierduta a poeziei.

Marius CHIVU, nr. 326, 2010, in Dilema Veche

mereu zen, capabil sa sufere pina la crucificare dar agnostic, dotat pentru viata dar plictisit de orizontalitatea ei, atractor de placere si spectator distant al suferintelor lumesti, poezia devine, pentru SGB, mai putin o cale de mintuire, mai putin o terapeutica a bilei negre provocate de perversitatea lumii, cit o curiozitate, un altfel de divertisment, un alt acces la lume, poate singurul inspre carnea ei, inspre profunzimi sau inalt, o forma de dandysm pe care si-o permite cel care, nascut si crescut in strada (...) Plin de energie si viziune, prin subtilitatea enuntarii si prin felul in care se inscrie, in raspar, in „traditia” poeticii doomiiste, cu duritatile ei de limbaj si catabaza pe care o inaugureaza, SGB e o voce de care trebuie sa se tina cont. Pe trunchiul poeziei romanesti contemporane iesite din beat-ul american, expresionismul german si suprarealismul francez, ramura Chipurilor se altoieste solid.

Alexandru MATEI, august 2009, in Dilemateca

Nu stiu sa spun care din trasaturile pe care le-am schitat contribuie mai substantial la farmecul Chipurilor. Nici daca nu cumva seria de detracati, femei usoare, utopici prabusiti, nebuni amabili si golani de cariera, nu sustine singura interesul provocator al acestui volum. Dar e sigur ca, dintre toate pacatele biblice, unul doar, si anume acela cu reverberatii estetice, nu se regaseste in debutul lui SGB. Al doilea. Povestea protagonistului se petrece in intervalul dintre douazeci si patru si doua zeci si cinci de ani, simultan cu multe alte povesti ale rudelor, prietenilor si rivalilor sai. Totul, chiar si inmormintarile, descinderile politienesti sau despartirile, pare un vadit spectacol aniversar. Nu se-mplinesc insa virste, ci destine.

Cosmin CIOTLOS, 4 septembrie 2009, la Radio Romania Cultural

Chipurile de Stoian G. Bogdan este o carte de poezie care se citeste ca un volum de proza, o carte legata de multe chipuri-personaje care o populeaza, multe pina la moarte. Chipurile lui Stoian G. Bogdan pare a fi o carte biografica, dar n-ai de unde sa stii cita realitate e acolo si cit e fictiune, daca nu-l cunosti pe scriitorul care zice-ntr-un poem ca nu e un poet, ci e poem, un poem care scrie pentru ca traieste. (...) Poezia lui Stoian G. Bogdan are personalitate, iar atitudinea ei imi aminteste de beatnicii americani. Un poet interesant care merita citit si urmarit in continuare.

Mihail VAKULOVSKI, revista Tiuk!

Prospetimea, naturaletea, autenticitatea textelor marcate SGB sunt imediat sesizabile. Aceasta constituie in sine o performanta, atat pentru lectorul blazat de cate revolutii si autenticisme artistice a consumat, cat si pentru autorul care poate – uite – sa genereze efecte deliteraturizate, insa reconvertibile literar. Siguranta acestui liric cu figura de brigand (ca sa nu spun „infractor” si sa se sesizeze, din oficiu, organele autoritatii) este, apoi, surprinzatoare. Fiindca e destul de dificil pentru un tanar scriitor sa patrunda, in forta, pe o piata a expresivitatilor contondente liberalizata complet.

Daniel CRISTEA-ENACHE, 31 mai 2010, pe www.cultura.ro

SGB scrie o poezie cu atitudine, o poezie constienta de propriile valente, care nu isi pune intrebari asupra valorii estetice, ci poate doar asupra valorilor existentiale, si aceasta fara a se transforma in poezie moralizatoare. Iar aceasta atitudine, desi de cele mai multe ori implicita, subsidiara, ne este indusa de focalizare, de perspectiva celui care priveste sau care ia parte fara sa actioneze propriu-zis. Pentru ca ochiul prin care avem acces la acest univers este unul static, imobil, captiv siesi. Si este si un ochi care capteaza chipurile, fara a inceta sa apartina, la rindul lui, unui alt chip. Mai departe, la un al treilea nivel, nu mai exista decit chipul cititorului care se confunda, la limita, cu toate celelalte chipuri. Un joc al conventiilor, al fictiunii care se suprapune intr-un mod imperfect, dar constant realitatii, substituindu-i-se si fiind inlocuita la nesfirsit.

Oana Catalina NINU, 24 septembrie 2009, in revista Observator cultural

Citita fara idei preconcepute, cartea – bulversanta – dezvaluie un poet capabil sa surprinda, ca-ntr-un album hiperrealist, episoade nebunesti si „chipuri” greu de uitat ale declasaţilor care i-au marcat existenţa, victime deloc inocente intr-o lume iesita din ţiţini. (…) una dintre principalele calitaţi ale poemelor lui SGB este caracterul cinematografic, de film verite.

Paul CERNAT, 24 septembrie 2009, in Observator cultural

Chiar daca pe coperta a treia scrie altceva, Chipurile („Cartea Romaneasca”, Bucuresti, 2009) nu este un debut propriu-zis, ci una dintre cele mai puternice carti de poezie din ultimii ani. Au mai fost volume remarcabile dupa 1989, dar parca niciunul nu avea atata relief. El impune un fel aparte de a scrie, un adevarat brand poetic: SGB-ul. Sau, daca vreti, SGB-imul. Care inseamna poza, virilitate, frustrare, umor rece si, poate surprinzator, sensibilitate. Multa sensibilitate. (...) SGB are lipici.

Adrian Jicu, 2010, in revista Ateneu

(…)un poet de viziune, cu un imaginar pregnant si original – mai degraba absent la scriitorii tineri de azi –, foarte capabil deja de a spune poezia verde-n fata.

Alex Goldis, 2010, in revista Vatra

Cinism si compasiune, unul de scriitura, celalalt de inima, fac la SGB o unitate de afect si comportament stilistic; o unitate in care cele doua se exaspereaza si se emuleaza reciproc. Nu-i vorba de o haina cinica sub care se ascunde o inima sentimentala, ci chiar de un cinic sentimental; pe cit de cinic, exact pe atit de sentimental.

Al. Cistelecan, 2010, inrevista Romania Literara

Lucrul cel mai surprinzator si cel mai paradoxal este ca la Stoian G. Bogdan acest spectacol cu mãsti lasa o senzatie deplina de autenticitate, poetul reuseste sa intre in pielea personajelor sale ca in propria-i piele…

Octavian Soviany, 2009, in revista Tribuna

El este cel dintai care se declara poet, ba mai mult, "poem", pentru ca - mai apoi - comentatorii sa intareasca spusele lui. Daca insa aceasta indrazneala de-a dreptul excentrica nu ar fi fost dublata de un talent pe masura de ascutit, daca luciditatea nu ar fi fost de partea lui, destinul i-ar fi zambit, cu siguranta, stirb.

Iulia Iarca, 2009, in Ziarul Financiar

Cartea a aparut in 2009 si are sansele sa bata multe carti de poezie ale multor poeti deja iesiti ca „maestri” in arena.

Gellu DORIAN, , in Convorbiri literare