Patriotică
de doomiicinşpe
Aş
vrea un laudaţio să îţi înalţ, o, Ţară,
cum
înainte-ţi înălţau alţi mari poeţi.
Doar
că un laudaţio astăzi e apă chioară,
iar
tu cu apă chioară n-ai cum să te-mbeţi.
Pentru
că mangă eşti deja de apa chioară
pe
care-o trag şi trag domnii aleşi.. dar, de fapt, puşi
peste
poporul sărăcit şi îndobitocit şi rupt de viaţ-amară
care
te face să pari teatru de păpuşi.
Aş
vrea un laudaţio să îţi înalţ, o, Ţară,
doar
că prezentul nu-mi inspiră laude să-ţi fac.
Trecutul?
Nici el n-a fost roz: Tot sărăcit şi îndobitocit şi rupt de
viaţ-amară
era
poporul. Viitorul? Sper să-i vi de hac.
Aş
lăuda, pe bune, bunăstarea
românilor...
dar bunăstare n-au decât puţini.
Aş
lăuda, pe bune,-nţelepciunea
românilor...
da-nţelepciune au tot mai puţini.
De
ce? Căci cineva profită
de
aceast jaf-raclaj istoric pe care îl găzduieşti.
Pe
lume sunt şi porci umani pentru care eşti vită
de
muls şi de mâncat până înţepeneşti.
De-aceea
îţi doresc pentru al tău popor Înţelepciune
şi
iar Înţelepciune.. ca, dintr-un tăciune,
prin
flacăra Înţelepciunii să reînfloreşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu