Poate ca pentru ca.. sau pentru ca
Vibrez atat de mult cu felul tau de-a fi
Si-ti simt privirea un arcus pe inima.....
Cu tine-mi place sa fiu zi de zi
Ma simt de parca-n mine-ai rasari
Mereu in fiecare noapte sideral
Si chipul tau ma doare criminal
Tu aprinzi clipele de vis regal
Si-ar trebui sa te invit la dans
Ca sa-mi arati sublimul tau balans
Dar mai bine te strang in brate
Si purpuriul buzelor ti-l gust
Toata aceasta-nfierbantata frumusete..
S-avem pardon
Doar ce m-am simtit indignat observand ca majoritatea scriitorilor mei romani preferati au trait in conditii subcivilizate, indecente si au murit adesea in mizerie.
Cele mai incendiare minti ale poporului roman, cei mai minunati tesatori de fenomene lingvistic-artistice, destupatorii de creiere, geniile neamului, bijutierii limbii romane - nu s-au bucurat de respectul si remuneratiile cuvenite pentru contributia lor inestimabila la progresul spiritual si social... al poporului roman nici in timpul vietiilor lor, iar in timpul mortii, nici-atat.
Si asta pentru ca, la fel ca de obicei, acestia s-au confruntat cu intunecimea spiritelor cazute, tarate si imbacsite-n retard, cu porcii de stat care impopotoneaza inutil scaunele puterii in Romania, inclusiv pe cele estropiate ale Culturii.
Cum de-acum zice vorba asta, porcii au mancat si artistii s-au uitat si la propriu si la figurat, cum de altfel se intampla si-n prezent.
Pai e frumos asa?
Ma simt legat prin nedreptatire de acesti luminatori ai spiritului, caci evident sunt la randu-mi unul dintre cei mai orbitori si nedreptatiti, si ma-ntreb, de ce aceia care sunt potriviti sa fie slugi si ucenici administreaza insititutiile menite sa promoveze si respecte drepturile noastre, si-o fac execrabil si in detrimentul nostru,
in timp ce noi ajungem personaje de biografii romantate indeajuns de mult incat posteritatea sa nu simta prea fierbinte apasarea saraciei pe care am suferit-o de-a lungul vietilor?
Cum este oare posibil ca, eu, care practic posed geniul cel mai naucitor si contagios al momentului,
care cand vorbesc germineaza neuronii celor care ma asculta,
care practic radiez intelepciune si cand merg pe drum, fara sa fac cel mai mic efort in acest sens,
care am capacitatea nervoasa sa fac romanii fericiti prin masuri politice simple, reale, eficiente si la indemana,
sa locuiesc cu chirie in timp ce de la Cotroceni tocmai pleaca un prost, da hot, ca sa-i faca loc altui prost, da' mai hot?
Ma, nu-i posibil asa ceva.. pai ce tara-i asta? Da', bine, lasand la o parte dimensiunea politica a personalitatii mele si raportandu-ne strict la cea literara, tot merit o vila cu parc, o pensie de cinspe mii pe luna, plus un capitol larg in Manualul de Limba si Literatura Romana de-a doispea,
pisa-m-as pe voi..
ha ha ha
toata viata am fost foarte prost..
pana acum n-am realizat ca nu sinceritatea este chieia unei prietenii sau colaborari frumoase
ci...
intr-adevar
flateria si flateria si flateria
Mereu in fiecare noapte sideral
Si chipul tau ma doare criminal
Tu aprinzi clipele de vis regal
Si-ar trebui sa te invit la dans
Ca sa-mi arati sublimul tau balans
Dar mai bine te strang in brate
Si purpuriul buzelor ti-l gust
Toata aceasta-nfierbantata frumusete..
S-avem pardon
Doar ce m-am simtit indignat observand ca majoritatea scriitorilor mei romani preferati au trait in conditii subcivilizate, indecente si au murit adesea in mizerie.
Cele mai incendiare minti ale poporului roman, cei mai minunati tesatori de fenomene lingvistic-artistice, destupatorii de creiere, geniile neamului, bijutierii limbii romane - nu s-au bucurat de respectul si remuneratiile cuvenite pentru contributia lor inestimabila la progresul spiritual si social... al poporului roman nici in timpul vietiilor lor, iar in timpul mortii, nici-atat.
Si asta pentru ca, la fel ca de obicei, acestia s-au confruntat cu intunecimea spiritelor cazute, tarate si imbacsite-n retard, cu porcii de stat care impopotoneaza inutil scaunele puterii in Romania, inclusiv pe cele estropiate ale Culturii.
Cum de-acum zice vorba asta, porcii au mancat si artistii s-au uitat si la propriu si la figurat, cum de altfel se intampla si-n prezent.
Pai e frumos asa?
Ma simt legat prin nedreptatire de acesti luminatori ai spiritului, caci evident sunt la randu-mi unul dintre cei mai orbitori si nedreptatiti, si ma-ntreb, de ce aceia care sunt potriviti sa fie slugi si ucenici administreaza insititutiile menite sa promoveze si respecte drepturile noastre, si-o fac execrabil si in detrimentul nostru,
in timp ce noi ajungem personaje de biografii romantate indeajuns de mult incat posteritatea sa nu simta prea fierbinte apasarea saraciei pe care am suferit-o de-a lungul vietilor?
Cum este oare posibil ca, eu, care practic posed geniul cel mai naucitor si contagios al momentului,
care cand vorbesc germineaza neuronii celor care ma asculta,
care practic radiez intelepciune si cand merg pe drum, fara sa fac cel mai mic efort in acest sens,
care am capacitatea nervoasa sa fac romanii fericiti prin masuri politice simple, reale, eficiente si la indemana,
sa locuiesc cu chirie in timp ce de la Cotroceni tocmai pleaca un prost, da hot, ca sa-i faca loc altui prost, da' mai hot?
Ma, nu-i posibil asa ceva.. pai ce tara-i asta? Da', bine, lasand la o parte dimensiunea politica a personalitatii mele si raportandu-ne strict la cea literara, tot merit o vila cu parc, o pensie de cinspe mii pe luna, plus un capitol larg in Manualul de Limba si Literatura Romana de-a doispea,
pisa-m-as pe voi..
ha ha ha
toata viata am fost foarte prost..
pana acum n-am realizat ca nu sinceritatea este chieia unei prietenii sau colaborari frumoase
ci...
intr-adevar
flateria si flateria si flateria
cum sa-ti manifesti prietenia, iubirea fata de acestia daca nu printr-o
desantata expresivitate potrivita special sa incante pana si adormitii
dintr-un cimitir milenar
caci daca prietenul ti se pare slab imputernicit cu frumuseste si-i remarci contrariul flamboaiant
acesta va gusta si aprecia cu o mai mare larghete dulceata unei minciuni despoaiate decat spirtul sfruntat al adevarului
..la asta m-am gandit fix cand voiam sa remarc verbal arhitectura megalitica a nasului lui Swish
ૐ ☯
Hello, I'm the first poem in English written by Stoian G. Bogdan
I come in colors everywhere ...
You hear my blare
I'm a magic rainbow
waving in ur mind
So as u
Think of this u can now spout me loud
Make me shine in ur voice
Take this energy feel it
I have all the resources I need
to have all the resources I need
to have all the resources I need
to be
the best ever me
always
I'm a part of everything
I'm the best part
Because every part is the whole
So the whole has no part
Now u see me lifting
from this page
to dance
Take my close in your chest
let' s have sweet romance
U can feel inside the desire to hug
And to kiss
and to hold
and to feel
Cause I'm energy
I'm a feeling of love waving trough u
everywhere
like rain over rosebuds
Ce-i in prezent nu-i si-n viitor, nici in trecut, ci doar in prezent. Oamenii obisnuiti mereu uita asta si te vad in prezent dupa cum erai in trecut sau te vad in viitor dupa cum esti in prezent... De fapt ei nu te vad niciodata pe tine, ci vad ce pot percepe ei din tine.. De asta nu-i bine sa-i iei niciodata in serios cand se exprima despre tine, pentru ca nu se exprima despre tine, ci despre cel/cea care pot ei percepe ca esti Oamenii obisnuiti dorm cu ochii deschisi.
caci daca prietenul ti se pare slab imputernicit cu frumuseste si-i remarci contrariul flamboaiant
acesta va gusta si aprecia cu o mai mare larghete dulceata unei minciuni despoaiate decat spirtul sfruntat al adevarului
..la asta m-am gandit fix cand voiam sa remarc verbal arhitectura megalitica a nasului lui Swish
ૐ ☯
Hello, I'm the first poem in English written by Stoian G. Bogdan
I come in colors everywhere ...
You hear my blare
I'm a magic rainbow
waving in ur mind
So as u
Think of this u can now spout me loud
Make me shine in ur voice
Take this energy feel it
I have all the resources I need
to have all the resources I need
to have all the resources I need
to be
the best ever me
always
I'm a part of everything
I'm the best part
Because every part is the whole
So the whole has no part
Now u see me lifting
from this page
to dance
Take my close in your chest
let' s have sweet romance
U can feel inside the desire to hug
And to kiss
and to hold
and to feel
Cause I'm energy
I'm a feeling of love waving trough u
everywhere
like rain over rosebuds
Ce-i in prezent nu-i si-n viitor, nici in trecut, ci doar in prezent. Oamenii obisnuiti mereu uita asta si te vad in prezent dupa cum erai in trecut sau te vad in viitor dupa cum esti in prezent... De fapt ei nu te vad niciodata pe tine, ci vad ce pot percepe ei din tine.. De asta nu-i bine sa-i iei niciodata in serios cand se exprima despre tine, pentru ca nu se exprima despre tine, ci despre cel/cea care pot ei percepe ca esti Oamenii obisnuiti dorm cu ochii deschisi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu