Apostol al verbului pe terasele de la parterul caminelor stuentesti
si pe-alei trist luminate-ntr-un noiembre-ndepartat
primavaratic si-nmiresmat aerul curat clar safir seara splendoare
constelatiile valsau pe cer in delir ca de mir acrisoare marindu-i aminitirea cu mreje de luciri vrajitoare
eu Kabir sa te miri pe la mese studente alese la filosofie si litere si orgii agitatie si alcooluri si pizza si
nu mai conteaza cu ce eram bine-mbracat nu conteaza nici daca eram cu-adevarat
acolo pe-alee aoleu o aluviune a perfectiunii o zeefemeie o scanteie un foc de delicii cu glezne subtiri
se zgaia si plutea se topea ca si cand insasi Frumusetea era ea
ca si cand, o.. la la
blonda ca dormita cu capul pe soare ma baga in visare ma umplea de ardoare
si cand m-am uitat mai bine cine era
aoleu, aoleu, mi-e rau, era
da... chiar ea... ea ea ea, zi tu care !
mama ce cur absolut si carnos si perfect rotund poseda
i l-am prins in palme chiar cand imediat ne-am tintit si vorbit si imbratisat si pupat nu m-am abtinut
ca de mult o visam eu pe ea, de mult ma taram in galopul dorintei torturat
de mult tindeam planuiam actionam sa ma bucur de ea la un moment dat
de mintea si trupul si sufletul si spiritul ce era
prin mailuri si mesaje si telefoane dar ea: stai c-o fi stai ca nu pot stai ca sti.. abureala
dar dadusem comanda speciala
in univers sa se miste lucrurile ca-ntr-o zi sa ma stranga-ntre petalele ei purpurii -
o agatasem de luni de zile chiar de langa unu intr-o seara de poezie
ochii ei m-au rapit m-au lovit fix in barbatie
mi-a dat numarul si-a ramas ca ne auzim si ne vedem si.. cine stie
si-acum in sfarsit alburie se aratase toata-naintea mea
am stat chiar atunci la ceva la o masa retrasa ne-am vrajit mai profund felul ei candid de-a fi felul ei do re mi
feminitatea si vocea si semantica ei de craiasa m-au
spart ce sa mai
si a se lua in calcul si ca femeile se fac mai frumoase cand vorbesc cu mine de zici ca le trec cu vrajeala prin rai
infloresc se sublimeaza capata tuse divine
si sa vezi cum vorbeam cu ea ce-mi plasmuia simtirea pe care mi-o flamboaia
aveam senzatia ca terasa de fapt ca toata tara are aripi si decoleaza
ca istoria e sub noi se masturbeaza oral ca
da'
de fapt de ce spun eu toata asta
toata Patricia. - Care Patricia ? asta
c-am nimerit intamplator adineauri pe blogul ei de mult parasit si-am citit niste poezii dulci de smechere vechi de-ale ei si mi-am amintit
despre cum a fost 'n-acele seri si nopti si dimineti zemoase
despre caldura ei despre cat o iubeam despre cum ma simteam atunci despre demult demult
cand eram tanar si poet si nebun delegat
si apostol al verbului pe terasele de la parterul caminelor studentesti care acum s-au daramat..
ah, Patricia.. oriunde ai fi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu