un Politician este un Artist (videopoem)

Artiștii plastici versus Scriitorii

Mă întâlnesc zilele trecute într-o stație de autobuz cu artistul poporului Mihai Zgondoiu. Vorbim noi una alta și vine autobuzul. Ne-am urcat. Am mai vorbit, mi-a spus că el merge la atelier și că dacă vreau pot să urc și eu. Nu mă grăbeam așa că am zis să merg. Atelierul era situat vis a vis de Parcul Izvor, într-o clădire veche. Am intrat. Mihai mi-a spus că e unul dintre blocurile cu ateliere pentru artiști plastici pe care le pune la dispoziție Uniunea Artiștilor Plastici. I-auzi! am gândit. Am urcat niscai scări și-am intrat în atelier, o încăpere de vreo douăj de metri pătrați, cu fereastră spre stradă, cu sobă, birou, dulapuri... și câteva lucrări foarte mișto, adică vreo 3 tablouri pe pereți, semnul pacifist ca o coroană de spini îmbrăcat în lână colorată etc. M-am așezat. Mihai m-a servit cu un păhărel de vin și mi-a arătat niște cataloage cu lucrările lui. Auzisem o grămadă de bârfe despre el șamd așa că eram sigur că e un creator excelent întrucât ăștia vorbiți de rău sunt întotdeauna excelenți, știu din proprie experiență, iar ce-am văzut în cataloagele alea mi-a confirmat asta. Într-unul am văzut o hârtie care avea pe față sau pe verso o fotografie din timpul așa zisei Revoluții din '89 pe care o prelucrase el și pe față sau pe verso un poem de Bogdan O. Popescu, un autor pe care nu l-am prea citit, care m-a impresionat. Am reținut un vers: "se spărgeau geamurile virginității tale". Hârtia făcea parte dintr-un proiect cu 10 poeți care au participat la Revoluție. Am mai văzut ce-am mai văzut, am mai vorbit ce-am mai vorbit, apoi mi-am luat rămas bun și-am plecat. Pe drum mi-am adus aminte că fac parte din Uniunea Scriitorilor din România și că nouă, scriitorilor, această Uniune nu ne pune la dispoziție un atelier de creație, ba nici măcar o tabără de creație, și că această instituție avea în patrimoniul ei și ea niște blocuri, niște vile, niște hoteluri șamd la așa zis-a Revoluție, care ar putea fi puse la dispoziția scriitorilor într-un fel sau în altul. Menționez că sunt mulți scriitori de o importanță incontestabilă care trăiesc în mizerie și pe care USR nu dă doi bani, în sensul că nu face nimic, dacă e să mă gândesc numai la Radu Aldulescu, în timp ce pentru o grămadă de nulități absolute, de guguloi literari care fac parte din conducere, și-aici nu mă refer în special la critici, care nu produc nimic și sunt incontestabil mai puțin importanți decât scriitorii, face pe bani destui. Apropo, dacă iau scriitorii și criticii din conducerea USR și-i scutur puțin umplu podeaua cu nulitatea, ipocrizia, siliconul, perucile, dinții falși, ochelarii, gradele și incompetența și rămân în mână doar cu costumele. De altfel, când mai fac ei chindii literare și își citesc creațiile e comă: în timpul lecturilor toți casc, ba unii chiar sforăie și ulterilor se complimentează: Mon șer, excelent poemul, ce versuri, ce sensibilitate...
Dar ce să facă USR pentru scriitori, de unde vile, blocuri, hoteluri șamd dacă după '90 ele au dispărut ca prin vis cu tot cu arhiva USR care conținea documentele care atestau existența lor? A fost jaf peste tot după '90, jaf sub ochii poporului adormit care nu putea să-și dea seama, cum nu poate nici acum, că de fapt, el este cel jefuit; și a fost jaf și la USR, în prezent această instituție este o fosilă după chipul și asemănarea conducerii ei, iar acest jaf s-a petrecut chiar sub ochii scriitorilor adormiți care nu puteau să-și dea seama, cum nu pot nici acum, ca de fapt, ei sunt cei jefuiți. Noroc că m-am trezit eu, că dacă nu mă trezeam, adevărul rămânea departe. Ca atare eu, dar și alți scriitori tineri, nu mă pot bucura de un atelier de creație, de vreo tabără de creație, de ceva, orice, din partea USR, cum se bucură tânărul artist al poporului Mihai Zgondoiu din partea Uniunii Artiștilor, pentru că...

Alienarea politică a națiunii române

Zilele trecute mă uitam printr-o Mică enciclopedie de politologie și-am găsit acolo un concept care se potrivește perfect situației națiunii române în România contemporană: Alienarea Politică. 

Alienarea politică a unei națiuni survine atunci când conducătorii națiunii respective se transformă din slujitori ai națiunii în stăpâni ai națiunii, constituindu-se într-un grup rupt de națiune și suprapus acesteia. 

Puterea națiunii, se separă astfel, ca putere politică, de națiune, dominând-o ca forță străină, reificată, și rămânând doar expresia ei oficială. 

Însă, ceea ce se întâmplă în România este cu mult, mult mai grav, pentru că stăpânii reali ai națiunii române nu sunt paiațele care apar la televizor, al de Președinte, Premier, Miniștri, Prefecți etc., ei înșiși fiind niște supuși  ai adevăraților stăpâni, care nu locuiesc în România. 

În aceste condiții, evidente, relațiile, normele și instituțiile politice se manifestă ca forțe străine și ostile care domină oamenii, strivindu-le personalitatea și amenințându-le - prin forța de care dispun - existența și securitatea. 

Alienarea politică exprimă astfel restrângerea, sau chiar anularea, libertății individuale și colective la nivelul superior al conducerii sociale prin instrumente speciale, instituționalizate, de constrângere, prin forța violenței organizate și/sau a persuasiunii. 

Din această situație decurge și alienarea politică spirituală, prin reflectarea iluzorie, falsă, denaturată a relațiilor politice în diferitele nivele ale conștiinței politice și în componentele acesteia; în prezent conștiința politică a românilor este alterată. 

Forma cea mai acută a alienării politice se manifestă ca lipsă de putere politică pentru majoritatea populației, expresie a unei rupturi sociale grave între guvernanți și guvernați, a scindării societății într-o majoritate lipsită de orice posibilitate de a influența deciziile și acțiunile luate în numele ei (națiunea) și într-o minoritate care exercită în mod discreționar și abuziv prerogativele puterii (guvernanții).

Carl Marx spunea că "Libertatea constă în transformarea statului dintr-un organ situat deasupra societății într-unul cu totul subordonat ei.", dar Marx era un extraordinar de mare manipulator, agent al unor forțe responsabile pentru toate neajunsurile, suferința și ignoranța umanității, toată filosofia lui fiind nocivă, atât dacă vorbim despre Capitalism cât și despre Comunism; în realitate, Libertatea constă în transformarea statului dintr-un organ situat deasupra societății într-unul cu totul subordonat omului concret.

 

  

Mass-media din România

la fel ca Mass-media din toată lumea este în prezent, cu mici, infime excepții, nu un organ de informare, de deșteptare a oamenilor, cum e normal să fie, ci un organ de manipulare, de îndobitocire a lor, la fel ca întotdeauna.
Mass-media, când vine vorba de politică, așa cum spun mai mulți oameni de pe mapamond care se opun îndobitocirii, sărăcirii, îmbolnăvirii, însclăvirii oamenilor, este un organ de propagandă al diferitelor organizații politice, nu o putere liberă și independentă.
Acest fapt este vizibil când deschizi televizorul, ziarul, revista etc., dacă gândești cât de cât.
În România, la fel ca peste tot, toată mass-media e împărțită pentru manipularea maselor, inclusiv cea așa zis culturală, înspre simpatizarea anumitor partidele politice, care sunt în prezent niște unelte pentru îndobitocirea, sărăcirea, îmbolnăvirea, însclăvirea acelor mase.
Partidele politice sunt susținute de oameni cu bani, grupuri de interese, corporații, fonduri de învestiții, bănci și alți cămătari ocrotiți de lege, (normal, dacă ei fac legile!), care nu au interesul să trăiască toată lumea excelent, de fapt nici nu concep așa ceva, ci să-și facă prin intermediul partidelor politice care ajung la guvernarea unei țări, în speță prin intermediul oamenilor politici ajunși în funții, care sunt evident niște paiațe, și mai mulți bani, și mai multă influență, și mai multă putere, ba chiar să-și supună state întregi, indiferent pe câte cadavre calcă.
În România, aceste lucruri se întâmplă pe față, probabil de aia nici nu se vede, iar poporul, dar mai rău, majoritatea intelectualilor lui, consimt prin tăcere, inacțiune, această nenorocire.
Noi suntem sfâșiați când îi vedem atât de pasivi, și ne întrebăm dacă nu cumva și ei, la fel ca și paiațele-politicieni-funcționari publici nu sunt controlate prin aparate de controlul minții.
Care aparate de controlul minții trimit unde electromagnetice, gânduri prin capetele oamenilor, și oamenii iau respectivele gânduri ca fiind ale lor, iar dacă li se opun, tot respectivele aparate de controlul minții creează în ei emoții ca frică, durere, depresie etc.
Aceste aparate, pentru cei care abia acum află despre existența lor, există de vreo 50 de ani și-ți dai seama că marile puteri le folosesc tot de atunci, de-aceea funcționarii publici ai unui Stat trebuie să fie foarte foarte șmecheri, în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru a putea reziste atacurilor de orice fel, inclusiv lăcomiei.
Așadar, și-aducem în sprijinul ideilor anterioare și criminalul CodexAlimentar implementat prin hotărâre guvernamentală și ulterilor prin lege în 2009 de către Parlament, România este o cușcă pentru un popor de cobai, iar noi, care ne-am trezit de ceva vreme, când vedem asta simțim o compasiune care de îndoaie piepturile, dar și o indignare care ne încleștează pumnii și ne ascute mintea.
Ca să ni-i descleștăm mai scriem una alta, deși cunoaștem că e infim ce facem, și poate și inutil, și că trebuie să facem mai mult, mai ales că știm și ce anume să facem.
Totuși, infimele excepții,  care confirmă regula că mass-media este un instrument de manipulare și îndobitocire al omului, pot deveni lucruri însemnate, în acest sens propunem spre lectură o revistă care, prin câteva articole ne-a dumirit că mai există în această țară oameni cu coloană vertebrală.

http://www.art-emis.ro/ 

Prostia de la România literară

Scriam mai de mult despre apucăturile lui Nicolae Manolescu, printre multe altele și directorul revistei România literară, revistă pentru care din mai multe motive avem o mare slăbiciune, subliniind că genul dumnealui de sinecuri este tot mai necesar să se retragă în azile, deși n-am zis chiar așa și acum glumim evident în privința aceasta, întrucât cei 45 de ani de așa zis comunism pe care i-au trăit i-au pervertit în mod total și irevocabil, și de aceea, domniile lor, în mod inconștient, au conduite dobitoace. Spre exemplu, directorul României literare, liberal fiind, iar liberalismul se opune clar cenzurii, a refuzat recent să se publice în revista pe care o patronează un articol semnat Alex Ștefănescu prin care acesta critica aspru abuzurile Guvernului vis a vis de cultura română pentru că era campanie electorală și partidul din care dumnealui face parte era în combinație cu PSD și PC la guvernare și continuă să fie. De unde putem deduce ușor că pe Nicolae Manolescu îl doare-n pix de cultura română și-l doare mai mult în altă parte de cei care o distrug, dorind probabil, ca un sinecur respectabil, să-și păstreze gradele care îi conferă efemerul statut și să și le înmulțească. Mulți oameni, printre altele scriitori și critici literari, văd un model în acest personaj, dovadă că conduita dobitoacă este preferabilă conduitei ortodoxe. Iar mai tinerii cronicari ai revistei, nu văd doar un model, ci un zeu, ca atare îi imită și conduita lumească și cea retorică. Spre exemplu, într-un număr recent, referitor la ancheta Cui nu-i e frică de critici literari a revistei Steaua la care am răspuns și noi prin articolul Criza criticii literare românești/ Etic-estetismul, cel care se semnează Cronicar zice: "În opinia lui Stoian G. Bogdan, „criticii literari români, bătrâni, tineri etc. dorm pe ei cu graţie, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social (sic!) al omului”. Lăsând la o parte faptul că Stoian G. Bogdan este el însuşi un „produs” al criticii congenere, să vedem ce „cred eu”, adică, el, că „ar trebui să se înţeleagă prin idee estetică” şi anume „o idee în lumina căreia artistul creează opere de artă care pledează pentru materializarea unei lumi sau materializează o parte din lumea estetă în care fiecare fiinţă umană se bucură de toate prerogativele sale naturale, viaţă, libertate, plăcere etc. după buna sa voinţă într-o conştienţă (sic!) deplină în lumina faptului că fiecare fiinţă umnă este proprietara fiinţei sale umane etc.” (acest din urmă etc. ne aparţine, fraza lui Stoian G. Bogdan continuând încă preţ de multe vorbe goale de orice sens). "  Tânărul Cronicar, tinereța lui e oglindită de mentalitatea, ca să nu zic prostia care stă în spatele textului aceluia, spune că noi suntem un "produs" al criticii congenere. Cumva că criticii generației noastre n-au creat. Îi reamintim tânărului cronicar că nu ne-au scris și publicat criticii generației cărțile, ci doar au avut plăcerea și privilegiul să scrie despre ele. Dacă au scris în termeni elogioși, nu este decât o consecință a geniului nostru, nu a altor factori. Apoi spune că fraza noastră continuă preț de încă multe vorbe goale de orice sens după acel "etc." de la el Cumva că și anterioarele ar fi goale de orice sens. Îi reamintim că fiecare ființă umană este în mod natural proprietara ființei sale umane, respectiv că el este printre altele proprietarul său și nu Statul sau cei care administrează în mod defectuos Statul, nici alte organizații cu caracter asemănător, și că, în fapt, în realitate, de fapt Statul sau cei care administrează Statul, sau alte organizații cu caracter asemănător, sunt proprietarul ființei sale umane, fapt confirmat prin faptul că el, cronicarul lu' pește, este obligat să dea, să facă și să nu facă  ce vrea Statul chiar de către Stat, adică de cei care administrează Statul, la fel cum este în prezent obligată cam toată umanitatea, mai puțin cei care se comportă ca proprietarii ei. Îi reamintesc și că în aceste condiții ființa umană nu se bucură nici de viață, nici de libertate, nici de plăcere după buna sa voință. Îi reamintesc și că dacă umanitatea are proprietari înseamnă că umanitatea, în speță aproape fiecare ființă umană, nu este pe deplin conștientă nici de ea, nici de potențialul ei, nici de lumea în care trăiește, nici de univers și poate nici de câte urechi are. Îi reamintesc și că dacă umanitatea acceptă să aibă proprietari înseamnă că umanitatea, în speță aproape fiecare ființă umană, nu este conștientă nici că ea și numai ea este proprietara ființei sale umane, asupra căreia are atributele de posesie, folosință și dispoziție, atribute pe care le poate exercita în mod exclusiv, absolut și perpetuu, nici că are liber arbitru, nici că este capabilă să facă lucruri care acum par de domeniul paranormalului. Oare astea sunt vorbe goale? Oare dacă tânărul cronicar ar fi pe deplin conștient ar mai cataloga aceste vorbe, pe care orice bucată de hârtie ar fi mai mult decât onorată să le susțină, ca fiind goale? Oare n-avem noi dreptate când spunem că criticii literari dorm pe ei cu grație, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social al omului? Oare dacă tânărul cronicar ar fi pe deplin conștient ar mai bate câmpii spunând că noi, Stoian G. Bogdan, suntem "produsul" criticii literare congenere? Oare cel care nu e pe deplin conștient nu este prost? Ba daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, strigă corul, ba daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Și-atunci, dacă revista România literară publică astfel de vorbe goale care dovedesc prostia cronicarului respectiv, nu este o revistă proastă? Ba daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, strigă corul, ba daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Și dacă revista e proastă oare noi, care avem o slăbiciune pentru ea, n-am putea să îi deșteptăm directorul, redactorii, colaboratorii etc., care nu sunt deloc vinovați pentru propria-le prostie ? Ba da, ne spune conștiința, de-aceea am și scris aceste rânduri. În încheiere îi recomandăm tânărului cronicar să propună la următoarea ședință a revistei ca în ședințele revistei să se dezbată începând cu acest articol, articolele pe care le scriem pe acest blog, sau în alte părți, ca astfel să obțină uneltele necesare pentru nimicirea zidului chinezesc de prostie care le îngreunează capetele. Și dacă tot nu reușesc, să ne contacteze, putem veni în ședință cu două trei picamăre să-i ajutăm.

dragoste Dragoste DRAGOSTE

dragoste Dragoste DRAGOSTE este una dintre cărțile pe care le am la sertar în așteptarea unor vremuri mai bune pentru scriitori din punct de vedere editorial. Este un volum de poezii pe care l-am finalizat ultima oară zilele astea. Cuprinde texte care pot aprinde soarele dragostei pe cerul femeilor, ca să zic așa, dacă sunt spuse cu stil și grație. Era să fac greșeala s-o public la Paralela 45 la sfârșitul anului trecut, noroc că am avut inspirație și am făcut în așa fel încât să n-o mai public. Faza e că nu mi se mai pare nicio combinație să public cărți în această țară în condițiile editoriale actuale. Editurile nu știu să vândă cărți și motivează că nu se vând cărțile, în consecință publică tiraje mici, nu plătesc drepturi de autor, tratează autorii ca pe niște sclavi de plantație, cu atitudinea că le fac un serviciu publicându-i, nu-i promovează, nu se zbat deloc pentru ei, nu fac mai nimic. E drept că sunt și prea mulți scriitori... totuși, asta nu scuză comportamentul editurilor, cum nici faptul că suntem prea mulți oameni pe planetă, oficial, nu scuză genocidul mondial care a fost demarat odată cu implementarea Codexului Alimentar în țara noastră. Totodată nu mi se pare combinație nici să mai scriu, pentru că, plm, apar milioane de cărți anual, e inflație de scriitori, de cărți, de litere. Și mă apropii și de vârsta la care am spus că mă las de copilăria asta numită literatură: 30. Am scris în acești ani cărți cât pentru toată viața, am: Chipurile, Nu-știu-câte-zile, TORRENT, dragoste Dragoste DRAGOSTE, Tehnici Interzise de Seducție, Escort, Istoria Penisului Meu, TU=EU și cea mai tare carte după apariția căreia lumea chiar va intra în altă dimensiune: SUBVERSIV. Pentru cartea asta ar trebui să iau Nobelul... dar nici Nobelul nu mai e ce-a fost, dacă a fost vreodată ce-a fost. Și cum nu-i nicio combinație să publici cărți în țara asta mă gândesc să fac aroganța să-mi scot și să-mi vând singur cărțile, și mă gândesc să le vând nesimțit de scump... spre exemplu, pentru  dragoste Dragoste DRAGOSTE o să primesc nu mai puțin de 1000 lei/exemplar. Cine vrea să mă citească plătește, cine nu: pierde.

Iată noua prefață a acestei cărți:

Pretext

Seducția începe cu caracterul tău, cu abilitatea de a radia o calitate care atrage oamenii și de a stârni în ei emoții într-un fel aflat deasupra controlului lor. Pentru că oamenii sunt generoși cu oamenii pe care-i plac. Hipnotizați de caracterul tău seducător, așa zisele victime, nu vor putea să-ți reziste. Există nouă caractere care seduc pe lumea asta și le poți privi ca pe nouă costume pe care poți să le porți și să le schimbi între ele oricând pentru că îți vor da puteri nelimitate.

Unul dintre acele caractere este așa numitul Băiat Rău. Băiatul Rău este una dintre fanteziile cele mai puternice ale femeilor pentru că reușește să-și facă victima atracției să simtă că ar duce-o până la capătul lumii și tot până la capătul lumii s-ar duce după ea. Poate fi infidel, neonest, amoral, dar aceste trăsături nu fac decât să contribuie la șarmecul lui irezistibil. Spre deosebire de bărbatul normal și precaut, Băiatul Rău este un fermecător neînfrânat, un vasal al iubirii pe care i-o poartă femeii. Iată și ispita reputației sale: trebuie să existe un motiv pentru care atâtea femei i-au căzut în plasă. Cuvintele sunt slăbiciunea femeilor și Băiatul Rău este un magician al limbajului seducției. El îi stârnește femeii poftele reprimate radiind o dorință care incendiază și seduce. Este extrem, incontrolabil, periculos, dar haloul care îl înconjoară îl face foarte des dorit cu ardoare.

Aceasta este o carte de poezie scrisă din perspectiva unui astfel de caracter și, atenție, n-aș vrea să fie privită ca un avans de către persoanele cărora le-o ofer. Totuși, valoarea  textelor care o edifică este subliniată de puterea lor de-a aprinde soarele dragostei pe cerul femeilor... dacă sunt spuse cu stil și grație. În +, valoarea aceasta este amplificată de faptul că toate textele sunt secvențe într-o poveste unică și universală de dragoste, cu început cuprins și încheiere, dintre un bărbat și, într-un fel, toate femeile din lume.

Și două poeme dintr-însa
1.
2.

Stimați apărători ai drepturilor omului

Mai acu' o vreme mă sună un prieten aflat în Penitenciarul Bacău să-l ajut într-o problemă. Să-i dau adresa de mail ca să-mi trimită un draft de cerere pe care s-o rescriu și s-o depun în mai multe locuri. I-am dat adresa și am primit următorul text din care o să șterg numele celor 25 de semnatari pentru a păstra confidențialitatea identității lor.

"                          Stimati aparatori ai drepturilor omului,

Subsemnatii : ..............................    arestati preventiv si detinuti in PNT Bacau va  descriem cateva aspecte din calvarul pe care il  traim aici iar dumneavoastra ve-ti avea sarcina de a  opri aceste ororii si  a gasii vinovatii. Avem increderea ca  ve-ti stopa acest „GENOCID’’.

  Suntem in  acest loc preventiv ca  instanta a  hotarat ca suntem  un  pericol  social iar penitenciarul este un  loc destinat reeducarii si reintegrarii?....Spun magistrati ca dupa un timp cu  serviciile de reeducare si sociale  pe care  statul le plateste noi suntem redati societatii ‚,vindecati’’ de viciile care ne-au adus aici.EROARE....

    De curand vedem in Suedia ca  detinuti o duc mai bine decat bolnavii din spitale pentru  ca se aloco 2400 lei lunar in contextul in care salariul minimului pe economie este in jur de 1000 lei. Probabil din acte si dumneavoastra vedeti la fel dar a-ti vizitat vreodata un penitenciar? Noi va dam un unic detaliu suntem 25 de persoane intr-o camera cu un singur dus cu 4 ore apa  calda pe saptamana. Legislatia europeana prevede ca spatiile de cazare trebuie sa respecte demnitatea  umana si  standardele minime sanitare si de igiena. Masa o servim in patul in care dormim intr-o pozitie incovenienta, daca avem  norocul sa o putem  manca pentru ca de cele mai multe ori este aceeasi si mai mult de atat nu se poate consuma. Legislatia prevede ca trebuie sa beneficiem de un regim alimentar care sa  tina cont de stare de sanatate, continutul evergetic si proteic. Ori hrana noastra este formata si bazata numai  pe paste, cartofi si varza dar amestecate. O, alta  problema o constituie plimbarea si exercitiu  fizic. Plimbarea este de doua ore zilnic intr-un spatiu mic. Legea prevede ca detinuti trebuie sa aiba  oportunitatea de a afectua cel putin o  ora pe zi de exercitii fizice iar penitenciarul sa faciliteze acest tip de activitate prin  furnizarea aparaturii si echipamentelor adecvate.

   In concluzie traim intr-un spatiu cu plosnite, supraaglomerat,

Nemancati si totusi am  supravetui daca nu ar mai fi si stresul si pericolul care ne paste la  orice colt, VIOLENTA. Vedem de cateva ori pe zi taiati, batuti si violati, seara se aud tipete de groaza si dimineata auzim si vedem tineri desfigurati si violati care nu au cui sa se planga pentru ca aici s-a instituit legea  tacerii, o lege nescrisa dar respectata cu strictete si pedepsita crunt daca o incalci.

          Cui sa se planga acel tanar stiind ce va pati apoi? Ce fac angajati in aceste cazuri? Va spunem tot noi MUSAMALIZEAZA si ignora viata acestor tineri tinuti aici la REEDUCARE.

      Domnilor aparatori ai legii : Rugam a lua masuri urgente si a supune unor expertize medicale toti minorii si tineri din acest penitenciar si ve-ti vedea ce tip de reeducare se aplica in acest sistem, si ce tip de oameni reda societatii acest sistem numit penitenciar. Rugam respectos a salva acesti copii si a sanctiona vinovatii. Nu criza financiara e de vina ci criza morala. Rugam de altfel sa verificati si motivul evadarilor din ultimile luni si motivul celor care sau spanzurat in ultimile lunii, dar vrem cel oficial si adevarul pe care noi  il  cunoastem. Nu lasa-ti acest  S.O.S fara  raspuns.

   Cu  restect..."

Când am citit această scrisoare sentimente și gânduri ciudate m-au năpădit. Am simțit durere, compasiune, neputință și multe altele. Suferința oamenilor îmi provoacă rău fizic. Nedreptatea îmi provoacă rău fizic. Prostia îmi provoacă rău fizic. Răutatea îmi provoacă rău fizic. Ipocrizia îmi provoacă rău fizic. Complicitatea prin tăcere și inacțiune îmi provoacă rău fizic. Animalitatea îmi provoacă rău fizic. În ce căcat de țară m-am născut? În ce popor mârlan și retardat m-am născut? Oare nu mai există oameni în țara asta, oare toți am devenit gorile? M-am dus la baie și-am vomitat. 

Omul are în mod natural dreptul de proprietate de sine care îi conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra ființei sale, atribute care pot fi exercitate în mod exclusiv, absolut și perpetuu. Deci dacă X nu consimte să fie reținut, arestat, judecat, condamnat, incarcerat, deținut, nimeni nu are dreptul să-i facă asta. Că dacă Y, Z, Q îi zic lui X că trebuie reținut, arestat, judecat, condamnat, încarcerat, deținut, el poate să zică: Nu, domnilor Y, Z, Q, eu am dreptul de proprietate de sine și atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra ființei mele și numai eu am aceste drepturi-atribute, iar voi, dacă considerați că eu trebuie să fiu reținut, arestat, judecat, condamnat, încarcerat, deținut consider că sunteți puțin retardați și că trebuie să vă cunoașteți vouă drepturile pentru a mi le recunoaște și mie. Căci dacă voi nu îmi recunoașteți drepturile înseamnă că ori nu știți că aveți și voi aceleași drepturi, ori le încălcați pe-ale mele în mod flagrant, și încălcându-mi-le mie, de fapt vi le încălcați și vouă. Faptul că sunteți 3 iar eu sunt 1 și fiind mai mulți mă puteți reține, aresta, judeca, condamna, încarcera, deține cu forța, nu înseamnă că e normal, uman, inteligent, just etc. să faceți asta. Când faceți asta, de fapt, afirmați că voi aveți mai multe "drepturi" ca mine pentru că aveți mai multă putere fizică decât mine și că vă exercitați aceste "drepturi" prin forță. Iar eu știu că îmi încălcați astfel drepturile prin forță, ba mai mult, încălcați astfel drepturile întregii omeniri, inclusiv drepturile voastre, și consider că sunt în legitimă apărare dacă mă opun în mod decent și diplomat unui astfel de tratament inuman. Omul, așa cum spunea JFK, este predestinat să fie liber și independent. Omul, așa cum spun eu, este sacru, inviolabil, suveran. Iar omul, deși are toate drepturile și toate atributele pe care vrea și spune că le are, nu are în fapt niciun drept. Este tratat ca un animal. Iar conduita animală prin care este trata confirmă că cei care o adoptă nu se deosebesc prea mult de animale. Că umanitatea le lipsește cu desăvârșire. Și dacă le lipsește această trăsătură esențială le lipsește pentru că nu i-a învățat nimeni ce-i asta, ci mai degrabă opusul umanității, inumanitatea, animalitatea. 

Dacă un om comite o faptă care este considerată infracțiune, o comite din două motive: 1 Pentru că este ignorant. 2 Pentru că își dorește o existență normală după standardele sale.

Dacă omul este ignorant, cine e de vină?

Statul este de vină, pentru că nu a fost în stare să-l învețe pe om umanitatea și virtuțile aferente ei prin sistemul de învățământ.

Dacă omul nu are o existență normală după standardele sale, căci nu poți impune standarde oamenilor, și oricum oamenii își doresc cam ce au avut sau au alți oameni, cine este de vine?

Statul este de vină, pentru că nu e în stare să creeze ecosistemul necesar ca fiecare individ să aibă o existență normală după standardele sale. 

Ca atare, ce face Statul Român Actual? Nu e în stare să-și învețe cetățenii umanitatea, nu e în stare nici să creeze contextul necesar ca fiecare individ să aibă o existență normală, dar reține, arestează, judecă, condamnă, încarcerează, deține oamenii care din ignoranță sau pentru a-și îmbunătăți existența comit fapte pe care tot el le clasifică ca fiind infracțiuni - și după ce că îi încalcă astfel omului drepturile naturale fundamentale, îl mai și ține cu forța închis ca pe un animal în pușcăriile sale fără să-i asigure nici acolo o existență normală, umană. Dar Statul, nu este decât o iluzie în mințile oamenilor, în realitate Statul este niște oameni care își bat în stil barbar joc de oameni, confirmându-și astfel animalitatea și nu umanitatea. 

Lumea e proectată ca tu să eșuezi

Citeam într-o carte zilele trecute această afirmație spusă în engleză și pot spune că este cea mai adevărată afirmație pe care am auzit-o în ultima vreme. Lumea e proiectată ca fiecare dintre noi să eșueze. Merg pe străzi și mă uit atent la oameni: arată din ce în ce mai puțin a oameni, sunt tot mai zombi în sclavia lor inconștientă, sunt proprii lor dușmani pentru că lumea este proiectată ca fiecare dintre noi să eșueze, iar ei sunt bineînțeles, așa cum sunt îndoctrinați din toate părțile, în rând cu lumea. Iar România prezentului e proiectată ca fiecare dintre noi să moară curând, dacă e să ne gândim numai la faptul că toate produsele de pe piață sunt făcute conform Codex Alimentarius. Sunt sigur că una dintre rațiunile pentru care demnitarii noștri marionetă au ratificat legea prin care ni se impune să mâncăm conform Codexului Alimentar este ca să nu mai ajungem la pensie. De ce? Ca Statul să încaseze impozitul destinat pentru pensie de la cetățean și să nu mai aibă cui să-i plătească pensia. Bă tu mă-nebunești! Zici? Păi stai puțin și analizează: TOATE produsele alimentare din România, prin decizia Parlamentului român și fără niciun demers împotrivă din partea niciunei instituții a Statului, dar nici din partea societății civile, conțin obligatoriu 7 substanțe otrăvitoare care tulbură funcționarea normală a organismului românilor, sau altfel spus, care tâmpesc, îmbătrânesc înainte de vreme, îmbolnăvesc și omoară românii. Cu o astfel de alimentație cine va prinde 60 de ani în România va fi demn de respectat. Iar până în 2014 vârsta legală pentru pensionare va fi de 60 de ani pentru femei și 65 pentru bărbați. În general, în România, din cauza condițiilor abnorme de trai, pe la 40 de ani românul era posesorul unei boli. Ulcer, ciroză, osteoporoză, tuberculoză, reumatism etc. Dacă nu era la 40, la 50 era sigur. Asta în condițiile în care mâncarea nu se făcea conform Codexului. Sunt curios câți tineri vor fi bolnavi în următorii ani, căci în România, la 40 de ani, ești deja bătrân, căci arăți îmbătrânit din cauza greutăților, dacă nu ești bolnav. Dacă stai și analizezi, plătești vreo 40 de ani impozit ca să ai pensie și când să ieși la pensie, după ce te-ai chinuit vreo douăj de ani cu cine știe ce boală, mori. Și Statul câștigă. Iar dacă nu mori chiar atunci, să zicem că mai trăiești 3-4 ani, primești o pensie de căcat. Căci Statul în prezent nu mai este un instrument care să-i creeze cetățeanului o existență mai ușoară, probabil că nici nu a fost vreodată așa ceva, deși rațiunea oficială a existenței sale asta este, ci Statul Român este cel mai mare Dușman al cetățeanului român. Iar funcționarii publici români de la Președinte și Premier până la jandarm, gardian public, sunt organele care creează și susțin această dușmănie. Ține minte ce-ți spun și spune-o tuturor căci argumentele sunt evidente: Statul Român actual este cel mai mare Dușman al tău și-al familiei tale, române!
Există o carte, pe care dacă o citești și aplici ce scrie acolo poți să te menții cât de cât. Se cheamă Ghidul tinereții fără bătrânețe, e scrisă de John Thomas și se găsește pe scribd. E o carte foarte bună care te va învăța foarte multe, printre altele cum să te menții tânăr, sau cum să întinerești. Beleaua e că în România, pentru că și legumele și fructele sunt infestate conform Codexului, și pentru că apa potabilă nu mai e de mult potabilă, e mult mai greu să faci asta. Sper că nu imposibil.
Și dacă tot vorbeam de dușmani, zilele astea mă gândeam la Varujan Vosganian. Care e iar ministru. Deși, dumnealui, nu se poate lăuda cu nimic real creat de către dumnealui în această țară pentru români în toată cariera lui politică de până acum. Carieră care cuprinde mandate de senator și de ministru. Dar dacă-l auzi vorbind, zici că așa un om, cu așa o cultură, nu poate decât să creeze bunăstare, nivel de trai înalt, fericirea poporului român. Sanchi! Dumnealui are un singur discurs pe care îl manglește de fiecare dată când ia cuvântul. Eu unul l-am auzit live de cel puțin 5 ori. Este vorba despre acel discurs în care dumnealui spune că politicianul trebuie să fie cult, căci dacă ne uităm în manualele de limba și literatura română și-n manualele de istorie identificăm aceleași personalități, și că politica înseamnă cultură. Dar dumnealui, este cult numai în vorbă, căci în faptă nu e deloc, în faptă de de-a dreptul ignorant. Singurul lucru cu care se poate lăuda este că în timpul mandatului lui de ministru a crescut economia cu 3-4%, lucru care, atenție, nu înseamnă că a crescut nivelul de trai al românilor cu 3-4%, ceea ce oricum ar fi puțin. O, și dacă era cult în faptă, oare nu lua o inițiativă publică împotriva ratificării legii privind Codexului Alimentar? Lege pe care au votat-o aproape toți parlamentarii în 2009 când dumnealui era senator și probabil și dumnealui? Dar dumnealui mai este și vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România, și pentru această instituție, și-n general pentru scriitorul român, dumnealui, care vorbește atât de bine despre cultură, nu a făcut nimic. Scriitorul român, așa cum afirma Adrian Alui Gheorghe, un liberal care a avut demnitate și s-a retras din PNL când păcăliciul Crin l-a combinat cu PSD și cu PC, este în prezent un saltimbanc, iar Uniunea Scriitorilor din România este o ruină, o rușine, o afacere a celor care o administrează. Mie, în calitate de membru stagiar al acestei instituții, îmi este tot mai rușine să fac parte din ea. Dar meseria politicienilor din România ultimilor 23 de ani este de manglitori publici și nimic mai mult. Pardon, și de autori ai Genocidului Națiunii Române. Iar domnul Varujan Vosganian, este unul dintre cei mai de marcă manglitori ai politicii românești. Cu așa lideri de partid îmi e rușine și că fac parte din Partidul Național Liberal, partid care a ajuns în ultimii ani, datorită genului acestuia de personaje: Păcăleala Național Liberală. Îi reamintesc domnului Varujan Vosganian și tuturor liberalilor care ocupă demnități publice în România că una dintre valorile liberalilor autentici este INTEGRITATEA CORPORALĂ care nu poate fi menținută cu legi care obligă crearea de produse alimentare modificate genetic care conțin substanțe otrăvitoare. Îi reamintesc domnului Varujan Vosganian și tuturor liberalilor care ocupă demnități publice că mulți liberali au fost mâncați de vii de pușcăriile comuniste pentru liberalismul eronat de care au dat dovadă și că istoria se repetă. Le reamintesc același lucru și celorlalți ocupanți de demnități publice din România.  

Cu picioarele pe pământ

M-am mutat de unde stăteam pe o străduță care pleacă de pe Calea Plevnei. Stau într-o casă. E plăcut să ai pământul sub picioare, nu cine știe câte apartamente puse unele peste altele. Acumulez mai ușor energia telurică când fac yoga. Căci am început să  fac yoga de câteva luni. Pot spune că a practica yoga este una dintre deciziile cele mai importante pe care le-am luat în viață. O recomand cu căldură. Când voi ajunge în fruntea țării, yoga se va preda în școli ca fiecare om să se poată bucura pe parcursul existenței sale de efectele ei superbenefice. Deși lumea  are o impresie extrem de eronată despre această știință. Căci yoga este o știință exactă. După părerea mea este una dintre științele care pot transforma omul în zeu. Când le-am spus unor cunoștințe de-ale mele că m-am apucat de yoga mi-au spus că am înnebunit :) Bine, multă lume zice că-s nebun la ce idei am, iar pe mine asta mă amuză foarte mult, deși mai mult mă întristează pentru că știu că vorbește ignoranța din ea. Printre altele practica yoga te învață autocontrolul total. Yoghinii avansați își pot opri bătăile inimii. Yoghinii avansați pot levita. Yoghinii avansați trăiesc practicând continența și 1000 de ani. Există mărturii scrise că au existat, nu că n-ar mai exista, oameni care au trăit sute de ani, ca atare este posibil așa ceva. Eu cred că sunt nemuritor, spre exemplu, căci dacă regula e că toți mor, excepția e că eu sunt nemuritor. Există și mărturii scrise că există nemuritori, și nu în orice cărțulie, ci în Codexuri rare rare rare și ținute departe de ochii profanilor. Ca atare este posibil și așa ceva. De fapt e posibil orice dacă ai credință, după cum spunea însuși Iisus Christos. Care a mai spus și un lucru esențial a cărui semnificație mi-a venit în cap în timp ce meditam mai acu o săptămână două, a spus: Fericiți cei săraci în duh căci a lor va fi împărăția cerurilor. Vorbă pe care dacă o coroborezi cu cea a lui Moise din Facere: Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ a făcut pe om și a suflat în nările lui duh de viață și s-a făcut omul ființă vie. - rezultă că, sunt fericiți cei care respiră puțin, căci când respiri puțin în meditație, aerul se duce prin nări prin sinusuri în cap, deci nu se mai duce în plămâni, în stomac, în vintre sau în altă parte, și-ți deschide al treilea ochi, după care coroana, care-i a 7 ceakra, situată deasupra fontanelei, iar acestei ceakra i se mai spune și împărăția cerurilor, chiar de către un apostol de-al lui Christos, Pavel, dacă nu mă înșel. Căci vezi tu, religia e știință, spunea Culianu, și ce știință ar putea fi religia dacă nu știința de a te face una cu Dumnezeu? Oare Iisus nu spunea că este Dumnezeu? Ce citești acum sper că îți dai seama că e informație de informație, informație ascunsă de mintea maselor cu mileniile, așa că fă bine și folosește-o dacă tot o primești de pomană. Când ți-ai deschis coroana, capeți aureolă, de aia vezi sfinții din icoane cu aureole căci a lor este împărăția cerurilor. Și-acum să revenim cu picioarele pe pământ. Ziceam că m-am mutat pe Plevnei, pe lângă  Consiliul Suprem al Magistraturii și Primăria Sectorului 6. Ei, ceea ce mi se pare stupefiant pe strada asta este că fix în fața Primăriei Sectorului 6 și fix în fața CSM, noaptea, nu puține prostituate își vând corpurile... iar asta demonstrează din nou că demnitarii românilor sunt niște... cum să le mai spun? pișa-m-aș în fontanelele lor să mă piș... niște maimuțoi nesimțiți  

Steaua sus răsare

Iată un articol pe care l-am publicat într-o formă upgradată, după ce l-am publicat în revista TIUK!, în revista clujeană Steaua. Marius Chivu zice în revista Dilema veche că-i un discurs electoral. E, printre altele, și un discurs electoral, dar e mult mai mult decât asta. E un strigăt pentru trezirea conștiinței naționale.

http://www.revisteaua.ro/core/numere/2012/Steaua%209-10%202012.pdf

Pericol: avertizare de programe malwere!

La mulți ani tovarăși! :D 

Iată ce se întâmplă mai nou dacă apeși pe adresa blogului ăstuia: îți apare avertismentul care dă titlul acestui post. Am fost surprins să văd asta și am cercetat să văd de ce anume se întâmplă asta. Ei bine, se întâmplă pentru că am în lista blogurilor pe care le citesc și pagina următoare http://www.dezvaluiri.go.ro/ . Nu știu din ce cauză această pagină are acest avertisment și implicit și cei care o promovează. Ba știu! Nu pentru că ar conține viruși care pot periclita calculatoarele celor care o accesează, ci pentru că articolele respective conțin idei contra orânduirii sociale diabolice din România și de pe întreg globul pământesc. Gen: argumentele că omenirea este o sclavă în ansamblul ei; informații despre planurile de viitor vis a vis de omenire ale stăpânirii; informații despre masonerie și alte asemenea organisme; și multe alte informații care aduc cititorul cu picioarele pe pământ la modul cel mai real. Căci cu adevăr spun  că omul habar n-are ce-i cu el și pe ce  lume trăiește. Se naște, este dresat, sclăvește, produce alți sclavi și moare. Asta la nivel grosier. La nivel subtil sufletul omului după moarte nu se înalță, fiind neiluminat, ci coboară și amplifică forțele răului, transformându-se în daymon rău, așa cum afirmă toți magii albi. În acest plan omul, în general, este cu totul inconștient de Sine și de potențialul său infinit. Este o baterie, așa cum filmul Matrix îl denumește. Este evident că stăpânirea nu are niciun interes ca sclavii să se trezească din somnul cel de moarte în care îi adâncesc, pentru că atunci când se vor trezi sclavii, și se vor trezi, pre mulți stapâni, ba chiar pe toți, îi vor popi, pentru că un sclav treaz devine instantaneu un războinic. Sigur, de la această regulă există și o excepție: atunci când sclavul treaz devine instantaneu, nu războinic, ci o curvă. Căci pe lume sunt cam 4: sclavi, curve, războinici și stăpâni. Sclavii și curvele sunt uneltele stăpânilor. Stăpânii sunt uneltele răului. Orice rege, sau persoană cu sânge albastru, având în vedere că se așează mai presus decât oamenii, nu este decât o unealtă a răului. Ba aș putea spune că este o materializare a răului. Căci cei cu sânge albastru nu sunt oameni, oamenii n-au sânge albastru ci roșu, nu? Cei cu sânge albastru, având în vedere că nu se combină decât între ei nu sunt oameni, sunt altă specie, o specie malefică care a înrobit mii de ani omenirea și continuă s-o înrobească. Căci numai răul vrea să înrobească. Ce-a vrut oare Lucifer? Să-l înrobească pe Dumnezeu. Războinicii sunt oamenii care luptă pentru viață-n libertate și independență acceptând posibilitatea morții, care oricum este inevitabilă și vine de obicei pe nv. Așadar, tu, care mă citești și începi să ști, ce alegi să fi? Stăpân, n-ai cum. Sclav ești deja pentru că nu ești liber. Războinic sau curvă?