"Contribuții la estetica umbrei"

Vineri 23 noiembrie în cadrul Târgului Gaudeamus am asistat la lansarea cărții care dă titlul acestui text și chiar înainte să înceapă lansarea distinsul domn poet Adrian Alui Gheorghe m-a încântat oferindu-mi-o. Am deschis-o astă seară și-am citit textul PĂLĂRIILE VORBITOARE, care îmi inspiră acest text. PĂLĂRIILE VORBITOARE este un text trist care printre altele confirmă și afirmă căderea liberă în care este scriitorul român braț la braț cu cultura română în prezent. După o frumoasă paralelă între scriitorul român și-un clovn dintr-un circ fără spectatori, în partea a doua a textului autorul zice: "Scriitorul român a ieșit din comunism cu un oarecare prestigiu. Și asta datorită faptului că într-o perioadă concentraționară, de dictatură, părea să poată simula destul de convingător libertatea. Pentru că o simulare a fost și nu libertate!"
Am tresărit la lectura acestor vorbe. Asta pentru că sunt unul dintre puținii oameni, nu doar din România ci de pe Pământ, care conștientizează că în toată istoria oficială, știută, omului i s-a dictat. Deci că a fost dictatură și că și-n continuare tot dictatură este. În unele perioade dictatura a fost mai aspră, în altele mai blândă, dar tot dictatură a fost. Cum așa?
Simplu: FIECARE OM ESTE TITULARUL DREPTULUI DE PROPRIETATE DE SINE. SUNT ALE SALE, AȘADAR, ATRIBUTELE DE POSESIE, UTILITATE, DISPOZIȚIE ASUPRA SA ȘI NUMAI ASUPRA SA. Asta în drept căci în fapt lucrurile stau altfel. Și cum stau?
Simplu: Din vremuri imemoriale anumiți oameni sau grupuri de oameni au împărțit Pământul între ei, s-au făcut după voința lor stăpâni pe bucăți de pământ și-au impus reguli pe bucata "lor" de pământ. Dar în realitate Pământul nu aparține nimănui, iar dacă aparține, ne aparține tuturor în devălmășie, căci dacă împărțim acum tot Pământul între noi, cum au făcut antecesorii noștri, cei care se nasc după noi, neparticipând la împărțeala noastră, nu beneficiază de nicio bucățică de Pământ, nu? Cel care nu le respecta regulile era pedepsit, dar niciodată cel care le făcea, familia sau apropiații lui, pentru că acela era deasupra regulilor. La fel cum este și acum: Guvernanții beneficiază de imunitate parlamentara, ceea ce-nseamnă că sunt deasupra legii, că nu pot fi trași la răspundere pentru faptele lor, ba mai mult, că noi, ceilalți, suntem discriminați, nu? Omul, deși are dreptul de proprietate de sine, este forțat de niște convenții la care nu a participat, care au creat împrejurările actuale, să se supună regulilor pe care le creează și le impun forțat alți oameni, iar dacă nu respectă regulile respective, omul este judecat, sancționat, forțat să dea, să facă și să nu facă, pedepsit, privat de libertate, încarcerat ca un animal șamd. Așadar dictatură este pe lume de când e lumea și continuă să fie pentru că marea mare mare majoritate a oamenilor nu-și cunosc drepturile și habar n-au pe ce lume trăiesc, și pentru că sunt mai mult animale decât oameni. Statele, care sunt organizații care își desfășoară activitatea într-un teritoriu dat, care sunt practic niște ficțiuni băgate în mințile maselor, niște poezii, sunt practic niște oameni care le impun majorității oamenilor din teritoriul respectiv o conduită: să dea, să facă și să nu facă sub sancțiune. Statul își face regulile, te obligă să-i respecți regulile, te obligă să-i plătești taxe și impozite, te obligă să-ți iei licență de la el ca să faci cutare, te obligă să nu faci cutare că dacă faci te poate aresta, judeca, transforma în deținut, practic statul, adică oamenii care îl administrează, este stăpânul tău, el îți dictează. Mai mult, ești proprietatea statului, ești capitalizat, ești capital uman, ai CNP. Așadar, omul, de milenii, nu este decât o vită într-o fermă care se cheamă țară, stat. Și n-are unde să fugă pentru că peste tot, în jur, sunt alte ferme, fiecare cu regulile ei obligatorii. Ba mai mult, unele ferme sunt inaccesibile pentru vitele din anumite ferme. Pentru că o simulare este și nu libertate! Ceea ce pe mine mă îngrozește este că vitele iubesc să trăiască precum vitele, ba mai și mor pentru asta! Iar fermierii sunt papi, regi și regine, bancheri, președinți, șeici, iluminați, masoni, patriarhi bla bla bla. Deși mă gândesc că poate și ei sunt vite și-n spatele lor e adevăratul fermier: dracu...
Apoi, autorul zice că artiștii, deci și scriitorii, sunt responsabili pentru carențele și defectele României. Idee cu care sunt de acord: Artiștii, deci și scriitorii, dorm pe ei cu grație, sunt cele mai vite vite și habar n-au de asta. Iar când le spun asta, și le-o demonstrez cu argumente clare, se uită la mine ca ciorile la sperietori, atât sunt de vite. Mai mult, ei văd cum arta lor este privată din ce în ce mai clar de valoare, cum sunt tratați ca niște bișnițari de maidan, cum arta lor este tratată ca o marfă oarecare, asta pentru cei norocoși, când în realitate arta este poate singura contribuție la progresul spiritual și social al omului, este manifestarea înălâlțimii infinite a spiritului, este o labă în prezent, căci și artiștii sunt niște labe, și ei dorm pe ei ca vitele. Nu contribuie cu nimic la progresul spiritual și social al omului pentru că sunt niște inculți, nici nu-și cunosc drepturile, iar dacă și le cunosc, sunt cu-atât mai inculți căci nu fac nimic să li se recunoască, respecte! Nimic, pentru că în realitate nu există artiști, cu excepția subsemnatului, ci... vite cu mințile jugănite!
În final, autorul propune o grevă a scriitorilor, adică să nu mai se publice nimic de către scriitori timp de o lună, idee care mi se pare bună dar imposibil de realizat. Este exact ca și cu convențiile la care nu am luat parte și pe care suntem forțați să le respectăm: se trezește pulică rândunică din floceni într-o noapte și scrie o carte și întâmplător are un prieten editor care îi scote cartea în cea de-a doua săptămână a grevei noastre după ce în prima a publicat un ciclu de poezii în ziarul lui fra su.
Ceea ce este posibil de realizat însă, este ca scriitorii și artiștii și intelectualii și românii în general să militeze pentru REVOLUȚIE timp de o lună, dacă nu chiar mai mult, adică până când are loc revoluția, și-n timp ce militează pentru revoluție să militeze și pentru punerea mea în fruntea țării, după ce se arestează și se internează în ospicii toate elementele nocive, pentru că întâmplător, deși nu chiar, eu sunt singurul om, nu din țară ci din lume, care, cu o echipă elevată și cu sprijinul oamenilor, poate edifica pe lumea asta, având ca bază dreptul de proprietate de sine al omului, o societate de oameni liberi, prosperi, eleveți spiritual, prima de acest gen, și nu o altă fermă. Până când nu se va întâmpla asta, dezastrul, genocidul națunii va continua, dictatura asupra oamenilor la fel, iar libertatea va fi o utopie, cu complicitatea noastră evidentă, doamnelor, domnișoarelor și domnilor