joi, 1 septembrie 2011

Recenzie d Paul Cernat in 22

aici

4 comentarii:

  1. e o prostie nu e o cronica. cernat nu surprinde esenta ideatica a cartii. el vorbeste pe suprafata, pe detalii, precum in dictonul acela: prostii retin detaliile si desteptii esenta. esenta cartii e de factura filosofica,se vorbeste despre conditia omului intr-o lume desenata de niste indivizi cu idei depasite, o lume falsa in care omul e controlat mental din fasa pentru a li se supune. toata istoria e povestea unui grup mic care parguieste restul grupului, il manevreaza catre ignoranta. chiar si in Biblie scrie, si scrie cu virgula pe care o pun eu unde o pun eu: fericiti cei saraci, cu duhul ei vor mosteni imparatia cerurilor. - ceea ce-i evident o prostie, dar rezulta ca, ignoranta nu e o conditie pentru a mosteni imparatia cerurilor, ci e o conditie pentru a fi sclav. uuu.
    cartea e cu substraturi adanci ca niste operatii pe cord deschis dar criticul vorbeste despre hane de firma, despre tobe de esapament, despre paie, criticul...

    568

    RăspundețiȘtergere
  2. mie mi-a placut duma aia cu autodistrugerea autorului. e cu multe taisuri. desi toate incapabile sa-i murdareasca costumul poezeului.
    am citit cartea. super

    RăspundețiȘtergere
  3. n-am citit romanu, dar am citit ambele volume de poezie si-s valoare

    nu-i vb ca sgb ar fi cel mai bun poet din generatia lui, dar citesti poezie cum asculti muzica, pe stari si stari, si poezia ii ceva foarte personal de la autor la autor, de la om la om, ca sa faci comparatii. daca un poet e bun, e bun si atit! sau e foarte bun. sau prost. ori sgb e cu siguranta un poet pur-singe. nu stiu de roman, cum ziceam, n-am citit

    RăspundețiȘtergere