despre super

Inainte sa mi public romanul Nu-stiu-cate-zile eram cam cel mai in voga poet prin volumul Chipurile care a aparut la ed. Cartea romaneasca,(editura cu care, app, mi-a expirat contractul de editare asa ca o sa vand drepturile pt Chipurile in alta parte, intrucat, ca autor, nu am niciun respect pentru nimic din ce inseamna Polirom, Polirim fiind editura care tine-n brate ed. Cartea romaneasca, din doua motive foarte simple: 1. Mi-au razuit din contractul de editare procentul care inseamna drepturile mele de autor din vanzari dupa ce, in prealabil am convenit procentul reprezinta 10% din vanzri; 2. Nu declara tirajele cartilor vandute, in sensul ca daca tu vinzi 100 de carti ei iti spun ca au vadut 10- marlani de 5 lei legatura. Dar marlanii astia s-au impanzit ca o caracatita in Romaniatza noastra si au in buzunare o serie de insi care se vor critici literari respectabili, cand ei nu numai ca nu stiu sa povesteasca o carte, dar nu stiu nici cate urechi au). In fine, ziceam ca eram bla bla prin volumul Chipurile. De ce s-a intamplat asta? pentru ca aceasta editura in care aruncam cu rahat pe buna dreptate mai sus functioneaza ca o caracatita, in sensul ca are oameni peste tot, si pe la revistele literare, si prin juriile care dau premii, si prin universitati si prin institutii private sau de stat si peste tot- cand a aparut cartea asta a mea Chipurile, tot aparatul lor de promovare, dat fiind si ca volumul e cel mai bun din ultimii 20 de ani dupa TORRET care-i cel mai bun volum ever, s-a pus in functiune. Pai premiul USR, daca stai sa te uiti, din 2005 si pana acum este primit cu mici exceptii cand e vorba de Mircea Carcarescu de carti Polirom/Cartearomaneasca. De ce? Pai daca presedintele USR e si el cu funtie prin Polirom si vicepresedintele USR are carte publicata la Polirom... Si s-a vazut ce-a fost, vuiau revistele, cadeam pe jos sub greutatea premiilor, etc. Unul dintre motivele care au stat la baza acestui fapt a fost cel ca cartea nu avea nimic politic. Ca orice tanar cu sange albastru prin vene, m-am comportat cu eleganta care a fost confundata cu aroganta iar maimutoii invidiosi din literatura romana m-au urit pana de moarte. Mai ales tinerii care au plasmuit o serie de calomnii de toata frumusetea. Apoi am publicat la editura Trei superRomanul Nu-stiu-cate-zile, si-aici trebuie sa spun ca editura Trei este cea mai eleganta, serioasa si mai rasata editura cu care am lucrat pana acum, probabil singura indeajuns de rasata incat sa stie sa trateze un autor in mod civilizat, nu ca maimutoii Polirom. Cand s-a auzit prin lumea lit ca am luat lovelele pe care le-am luat avans pt Nu-stiu-cate-zile, ura a inflorit ca un cactus. Si-a inceput o campanie anti-sgb. Poliromul si-a folosit aparatul pe care si-l folosise sa ma promoveze sa ma depromoveze. Si-au pus criticii-maimuta sa-mi muste de cur cartea etc etc etc. Referitor la superRomanul Nu stiu cate zile trebuie sa spun ca am citit toate comentariile la adresa lui si pot spune ca cei care le-au scris sunt ba in buzunarul Polirom, ba prosti gramada. Unii dintre ei nici n-au fost in stare sa povesteasca ca lumea actiunea cartii. Ceea ce e interesant la acest superRoman e latura lui politica. Din el afli niste idei care iti schimba perceptia asupra realitatii in general si a realitatii romanesti in special. PLus ca e o fresca sociala de toate frumusetea scrisa in limbajul romanilor care in prezent se chircesc de foame pe strada. Plus ca te invata o atitudine care n-are cum sa nu te ajute intr-o lume ca asta. Plus ca povestea aia pe care n-au reusit maimutoii literari s-o povesteasca e foarte misto si foarte inspirata din realitate +++ Singurul defect al cartii este ca, prin faptul ca-ti demonstreaza cat de preost esti, iti creeaza un sentiment nasol. Dar citind-o e logic ca nu mai esti prost. Dupa superRoman am scos superpoemul TORRENT LA ed. Harg Benet. Si editura aceasta stie sa trateze cu eleganta un autor spre deosebire de maimutica Polirom. Cand l-am vazut pe Paul Cernat ce cacat de recenzie a scris despre TORRENT, Cernat fiind unul dintre criticii din buzunarul Polirom care la Chipurile, care-i o carte care nu se compara cu TORRENT, m-a pupat in cur pana m-am cufurit intr-o recenzie, m-a busit un ras colosal. Eu in TORRENT contest tot ce se poate contesta, ma pis pe dumnezeu pe iisus pe dracu pe tot si respectabilul critc scrie doua pagini unde nu vorbeste despre cartea mea ci despre ce a inteles si crede ca are voie sa vorbeasca despre cartea mea in asa maniera incat sa nu cumva sa nu i-a anul asta poetul Ioan Es. Pop premiul USR pentru cartea aceea slaba si plina de emotii maimutaresti. A mai luat pentru anul trecut premiul USR un securist care inca n-a fost descomspirat in persoana poetului Ion Muresan, anul asta sa mai ia altul, ca de... tara Poliromul samd sunt conduse de securisti. Dar eu ma pis pe premiile romanesti de azi inainte. Cum m-am pisat si inainte doar ca le-am luat ca aveam nevoie de bani. kiss