Felix Nicolau despre TORRENT in Catavencu

sau alt critic care nu stie sa citeasca. Zice:


Spaima nevestelor, moartea curcanilor!

Cine n-a auzit de SGB? Nu, nu BGS, dle! Eu zic de Stoian G. Bogdan, avocat, publicist şi cel mai important poet din Comăneşti. Da, el! Beatnikul nostru, urmaş direct al americanilor care se drogau şi hălăduiau de-a lungul şi de-a latul ţării. Până îşi împuşcau nevestele sau deveneau homosexuali.
Torrent (Editura Herg Benet) este un superpoem, adică are un schelet pe copertă. Dacă ne gândim, totuşi, cartea asta e mai mişto decât multlăudata Chipurile. Pentru că experimentează mai abitir şi pentru că este într-adevăr paranoică, nu doar cocalaristă.
În linii mari, este vorba despre o gaşcă de drogangii care ar face orice pentru o doză. Unul dintre ei, Superstrălucitorul, are două mari probleme în viaţă: „oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai şmecher poet din ţară?” şi „ştoul de agăţat tipese”. Tot aşteptând să-i bage „dumnezeu mâna-n chiloţi”, poetul grupului o ia razna, nenică! Se mută „pe Stoian G. Bogdan,...,colţ cu Nemuririi”. Cum n-are bani de chirie, se declară Ştefan cel Mare: „SGB e un soi de cafenea-bar-club-univers în care se adună toată lumea./SGB e infinit aproape”. După care, de la găleţile de heroină, îşi imaginează că agaţă tipe mişto. Când colo, ăla micu, dolofanu’, era...tac-su, bă!
Sgb scrie chiar şi romane. Geniale şi ele!

Cum deschizi usa inimii unei femei/ Camera emotionala

"Camera emotionala" este un pattern verbal cu o larga aplicabilitate cand vine vorba de femei. Creaza o metafora pentru raspunsul sexual al femeii si acestea sunt componentele ei:

pasul 1. Creaza o usa sau o deschizatura prin care o emotie poate fi introdusa

pasul 2. Creaza descrieri kinestezice ale emotiei utilizand cuvinte ca: electric, cald, furnicator... bla bla

pasul 3. Amplifica senzatia, sentimentul, pana la apogeu.

pasul 4. Apogeul asta mizeaza pe o gama diferita de sentimente care sunt aduse in discutie, astfel incat ciclul sa reinceapa

Asta a fost teoria. Dar exemplul va lumina:

"Cand ca femeie descoperi ca esti interesata de un barbat (arati subtil spre tine), se intampla des sa te opresti si sa creezi o deschizatura, ca o intrare, si sa introduci inauntru un sentiment de curiozitate. Acum, in timp ce introduci inauntru acea furnicatoare curiozitate, ea poate incepe sa crasca si sa tot creasca, pana cand, in cele din urma, isi are apogeul intr-un sentiment de sincer interes. Si cum esti bine primita in acest sentiment de interes, el coboara adanc, foarte adanc, si interesul preia dintr-o data acest cald si primitor sentiment care creste puternic, puternic, puternic, pana cand explodeaza inauntrul acestui sentiment de dorinta... si esti bine primita inauntrul acestei electrizante dorinte, si dorinta incepe sa devina tot mai intensa si tot mai intensa si tot mai intensa.. pana cand devine atat de puternica incat... la final... la final realizezi ca acest barbat (arati spre tine) e al tau... si-l vei obtine!"

:D Cartea Puterii

Cu placere!

Poate o poezie frumosa

Pictează-ți asta


ne văd dansând în mintea mea
în roșu îmbrăcată plutești peste podea flacără vie
te urmez biet fluture neîndemânatic ce sînt # cu privirea de purpură
învârtindu-mă neajutorat către nenorocire
învârtindu-mă

prin muzica care se schimbă brusc
te apropii de mine
și mă retrag din calea pasiunii tale
sau poate-acum flacăra care îmi ești
se vede-atrasă înspre fluture inexplicabil

poate că flacăra arde dorindu-și fluturele
la fel cum fluturele plutește atras în flacără
ambii purtați de adierile destinului
până în clipa desăvârșirii
când flacăra și fluturele devin
un
o

și mă gândesc la tine și mă întreb
în acest mereu acum
doar cum ne vezi tu pe noi împreună
în acel loc special din mintea ta

Cartea Puterii

Tocmai ma intorc de la un proces penal unde am obtinut pentru clientul meu o pedeapsa cu suspendare si ma simt bine. Atat de bine incat tocmai vorbesc despre noul meu proiect. Este vorba despre o carte cum nu a mai fost scrisa in Romania pe care o voi intitula Cartea Puterii. Cartea Puterii se vrea a fi un manual pentru pregatirea celor care isi doresc si intentioneaza sa obtina de la viata mai mult decat ii programeaza Societatea sa-si doreasca. In cuprinsul ei sunt explicate Legi, Strategii si Tehnici secrete pentru obtinerea Puterii, atat asupra propriei tale persoane cat si asupra celorlalte persoane. Cum in ultimii doi ani am studiat mai multe carti scrise de o serie de autori americani in domeniile dezvoltarii personale, persuasiunii, seductiei etc. voi furniza prin intermediul acestei Carti cunostintele pe care le-am acumulat tuturor care doresc sa le posede. Fac asta pentru a emancipa cetateanul roman si penru a-l elibera din ignoranta la care a fost condamnat fara nicio vina de catre cei care detin si doresc sa detina in continuare controlul asupra lui.

Voi structura cartea pe capitole, cam in felul urmator:

Argument

Legile Puterii

Strategiile Puterii

Tehnicile Puterii

Seductie

Concluzie

Bibliografie


Voi publica pe cont propriu aceasta carte intr-un tiraj de 101 exemplare pe care le voi vinde cu un pret mai mult decat satifacator, avand in vedere tehnologia de ultima ora pe care o furnizez. Pretul unui exemplar va fi, deci, de 500 lei.

Cred ca daca muzele-mi vor ingenunchia sub prohab cum mi-au dat de-nteles, intr-o luna doua o termin de scris. Nu-mi ura succes pentru ca Succes e numele meu de botez :))

Andrei Ruse: Dilăr pentru cretini

Întâmplarea face ca azi să am chef să-i mai fac puțină reclamă amicului Andrei Ruse și să scriu câteva rânduri despre romanul lui, Dilăr pentru o zi, apărut la celebra editură Polirom pe 1 aprilie 2011. Încă din start țin să menționez că așa un roman gogonat n-am citit în viața mea. Nu știu ce referenzi are Poliromul, dar mai mult ca sigur domniile lor sunt proști sau foarte proști când e vorba de colecția Ego Proză, unde, apropo, nu au apărut decât 5 romane mișto până în prezent. Restu’, maculatură! Și când mă gândesc că sunt tăiate păduri întregi pentru a se imprima elucubrațiile unor guguloi stângaci pe hârtie ecologistul din mine transpiră cu unghii în gât. Dar de ce-i spun roman gogonat acestui Dilăr pentru o zi? Pentru că are o poveste, nu trasă de păr, ci smulsă de-a dreptu și pentru că ’filosofiile’ autorului sunt de un ridicol siderant, dovadă că nici prea evoluat intelectual nu e. Și-aici trebuie să subliniez următoarea idee. Lumea e extrem de proastă, fiecare trăiește după un scenariu prestabilit, într-un decor prestabilit, pentru un scop prestabilit și-o face-n consecință prost. Individul e forțat de scenariu să-și cheltuiască clipele pentru a-și câștiga o existență retardă pentru a satisface nevoia de a deține puterea, controlul, altora, să nu trăiască cu plăcere ca să nu trăiască cu plăcere. Invidia, ura, egoismul, banii, gelozia, proprietatea, spiritul de turmă, posesivitatea, naționalitatea, răzbunarea, religia, filosofia de gară sau, într-un cuvânt, ignoranța crează nebuni, la propriu nebuni, primitivi ca Andrei Ruse, ca 99% din populația globului, și vorbesc la modul obiectiv, cu tristețe, fără să-mi convină deloc situația că trăiesc printre maimuțoi. Cred că, cumva, mințile ar trebui dezapretate, deparazitate, eliberate, reșapate, deșteptate, omul scos din lesă, dezdresat, iluminat până la strălucire, până la extaz, scos din fals, prost, eronat, rău - și maimuțică ăsta, Andrei Ruse, sub pretextul că e, vezi doamne, și el care-ce povestaș, se trezește să mai umple câmpul ideatic al publicului, și-așa needucat și cu iq-ul sub 100, din România, cu un cacat în proză.
După cum remarca scriitorul la fel de primitiv numai că mai talentat, Dan Sociup, pe un site dărăpănat și criticul literar Mihai Iovanel în revista Cultura, Andrei Ruse scrie tot ce vede la televizor, la cinematograf, pe internet, în showrile de stand up comedy, în reviste, în cărțile altora, pe vederi, pe garduri etc. întocmai glume și povești etc. mult etc.
Povestea e simplă și proastă, după cum am lăsat de-nțeles, chiar dacă felul cum o voi povesti eu acum o face să para mai mișto: Polițai de la antidrog, 40 de ani, viață mediocră, își dorește o captură grasă ca să-și crească salariul și gradul, colegul lui îi face legătura cu frate-su (sic!) un traficant simpatic numit Nebunul iar ăsta se bagă pe lângă traficant sub pretextul că e pictor, cu toate că orice ins cu o inteligență medie și-ar fi dat seama că polițistul ăla nu putea fi altceva decât polițist... Nebunul îl ia pe lângă el, îl invită să testeze droguri și îl poatră gratuit printr-un București... să-i zicem ascuns, care n-are nicio treabă cu Bucureștiul ascuns al zilelor noastre ci cu un fel de oraș xeroxat prost din romalele lui Henry Miller colț cu Chuck Palahniuk, populat cu indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu românașii simpatici ai zilelor noastre, indivizi plini de teoriile conspirației pe care le-am auzit tot auzit în ultimii ani și care m-au plictisit până la lehamite. Se mai întâmplă niște povești peste care mărturisesc că am mai sărit și la final polițistul nu-l mai arestează pe Nebun pentru că plimbarea lor prin Bucureștiul american made in china se dovedește foarte emoționantă, astfel că preferă să fumeze un gioint cu fiică-sa ca să fie Happy end. Trebuie să menționez că pe parcursul cărții autorul încearcă să pledeze pentru legalizarea anumitor așa zise droguri, cum ar fi marijuana, și bine face, doar că pledoaria lui este lipsită de temei, în sensul că el nu pornește de la dreptul omului nerecunoscut încă de niciun stat din lume de a dispune de propria-și persoană așa cum își dorește ci, de la faptul că maijuana nu e nocivă :D
I-am oferit după lectură romanul unui client care s-a lăsat de droguri după o lungă cură la dezintoxicare și după ce l-a citit mi-a reproșat că-l iau la mișto cu cărți din astea și a glumit că romanul s-ar fi putut numi mai bine Dilăr pentru cretini. Păi de ce zici asta? zisei. ’Fiindcă se văd cusăturile cu ață albă în cartea asta... chirpiciul... petele de vopsea pe trotuare... trucajele... Și filosofiile alea gen: nu viața-i de căcat, oamenii sunt... Și teoriile alea cu ăia care conduc lumea... Frate... Ăsta nici la al de puștii ca frati-miu nu vinde gogoși...’
Verdict:
Într-o țară în care lumea trăiește de căcat pentru că gândește de căcat Andrei Ruse reușește să își confirme statutul de scriitor de căcat cu un roman de căcat :))

nu făceam decât

să-mi sărbătoresc cu un gioint TORRENTul
pe terasa muzeului literaturii române
când mi-a fost dat să-l aud printre zgomote pe bătrânul poet ion mureșan
spunându-le cu elocința domniei sale de alcoolic simpatic
unor poeți care scriau în mileniul trei ca pe vremea când era mamaia fată mare
că este un sacrilegiu să înjuri într-un poem –
și-am fost siderat și mi-am manifestat către prietenului meu
poet sorin despot
regretul că
unii oameni nu conștientizează că au libertatea să fie liberi măcar într-o poezie
și-am primit ca răspuns
dă-i în pula mea

despre super

Inainte sa mi public romanul Nu-stiu-cate-zile eram cam cel mai in voga poet prin volumul Chipurile care a aparut la ed. Cartea romaneasca,(editura cu care, app, mi-a expirat contractul de editare asa ca o sa vand drepturile pt Chipurile in alta parte, intrucat, ca autor, nu am niciun respect pentru nimic din ce inseamna Polirom, Polirim fiind editura care tine-n brate ed. Cartea romaneasca, din doua motive foarte simple: 1. Mi-au razuit din contractul de editare procentul care inseamna drepturile mele de autor din vanzari dupa ce, in prealabil am convenit procentul reprezinta 10% din vanzri; 2. Nu declara tirajele cartilor vandute, in sensul ca daca tu vinzi 100 de carti ei iti spun ca au vadut 10- marlani de 5 lei legatura. Dar marlanii astia s-au impanzit ca o caracatita in Romaniatza noastra si au in buzunare o serie de insi care se vor critici literari respectabili, cand ei nu numai ca nu stiu sa povesteasca o carte, dar nu stiu nici cate urechi au). In fine, ziceam ca eram bla bla prin volumul Chipurile. De ce s-a intamplat asta? pentru ca aceasta editura in care aruncam cu rahat pe buna dreptate mai sus functioneaza ca o caracatita, in sensul ca are oameni peste tot, si pe la revistele literare, si prin juriile care dau premii, si prin universitati si prin institutii private sau de stat si peste tot- cand a aparut cartea asta a mea Chipurile, tot aparatul lor de promovare, dat fiind si ca volumul e cel mai bun din ultimii 20 de ani dupa TORRET care-i cel mai bun volum ever, s-a pus in functiune. Pai premiul USR, daca stai sa te uiti, din 2005 si pana acum este primit cu mici exceptii cand e vorba de Mircea Carcarescu de carti Polirom/Cartearomaneasca. De ce? Pai daca presedintele USR e si el cu funtie prin Polirom si vicepresedintele USR are carte publicata la Polirom... Si s-a vazut ce-a fost, vuiau revistele, cadeam pe jos sub greutatea premiilor, etc. Unul dintre motivele care au stat la baza acestui fapt a fost cel ca cartea nu avea nimic politic. Ca orice tanar cu sange albastru prin vene, m-am comportat cu eleganta care a fost confundata cu aroganta iar maimutoii invidiosi din literatura romana m-au urit pana de moarte. Mai ales tinerii care au plasmuit o serie de calomnii de toata frumusetea. Apoi am publicat la editura Trei superRomanul Nu-stiu-cate-zile, si-aici trebuie sa spun ca editura Trei este cea mai eleganta, serioasa si mai rasata editura cu care am lucrat pana acum, probabil singura indeajuns de rasata incat sa stie sa trateze un autor in mod civilizat, nu ca maimutoii Polirom. Cand s-a auzit prin lumea lit ca am luat lovelele pe care le-am luat avans pt Nu-stiu-cate-zile, ura a inflorit ca un cactus. Si-a inceput o campanie anti-sgb. Poliromul si-a folosit aparatul pe care si-l folosise sa ma promoveze sa ma depromoveze. Si-au pus criticii-maimuta sa-mi muste de cur cartea etc etc etc. Referitor la superRomanul Nu stiu cate zile trebuie sa spun ca am citit toate comentariile la adresa lui si pot spune ca cei care le-au scris sunt ba in buzunarul Polirom, ba prosti gramada. Unii dintre ei nici n-au fost in stare sa povesteasca ca lumea actiunea cartii. Ceea ce e interesant la acest superRoman e latura lui politica. Din el afli niste idei care iti schimba perceptia asupra realitatii in general si a realitatii romanesti in special. PLus ca e o fresca sociala de toate frumusetea scrisa in limbajul romanilor care in prezent se chircesc de foame pe strada. Plus ca te invata o atitudine care n-are cum sa nu te ajute intr-o lume ca asta. Plus ca povestea aia pe care n-au reusit maimutoii literari s-o povesteasca e foarte misto si foarte inspirata din realitate +++ Singurul defect al cartii este ca, prin faptul ca-ti demonstreaza cat de preost esti, iti creeaza un sentiment nasol. Dar citind-o e logic ca nu mai esti prost. Dupa superRoman am scos superpoemul TORRENT LA ed. Harg Benet. Si editura aceasta stie sa trateze cu eleganta un autor spre deosebire de maimutica Polirom. Cand l-am vazut pe Paul Cernat ce cacat de recenzie a scris despre TORRENT, Cernat fiind unul dintre criticii din buzunarul Polirom care la Chipurile, care-i o carte care nu se compara cu TORRENT, m-a pupat in cur pana m-am cufurit intr-o recenzie, m-a busit un ras colosal. Eu in TORRENT contest tot ce se poate contesta, ma pis pe dumnezeu pe iisus pe dracu pe tot si respectabilul critc scrie doua pagini unde nu vorbeste despre cartea mea ci despre ce a inteles si crede ca are voie sa vorbeasca despre cartea mea in asa maniera incat sa nu cumva sa nu i-a anul asta poetul Ioan Es. Pop premiul USR pentru cartea aceea slaba si plina de emotii maimutaresti. A mai luat pentru anul trecut premiul USR un securist care inca n-a fost descomspirat in persoana poetului Ion Muresan, anul asta sa mai ia altul, ca de... tara Poliromul samd sunt conduse de securisti. Dar eu ma pis pe premiile romanesti de azi inainte. Cum m-am pisat si inainte doar ca le-am luat ca aveam nevoie de bani. kiss

bucale pline de mine

adica m-am intors in capitala adineauri m-am cazat la un hotel unde platesc 180 euro/luna si tocmai observ pe geam ca sunt langa un liceu asta inseamna ca trebuie sa indes in adancul fiintei pedofilul din mine caruia ii lucesc ochii ca diamantele. am stat vreo luna si, la coimanesti timp in care mi-am finalizat volumul de poezii de agatat STOP ex jazz as sgb si am studiat o chestie care m-a desteptat cu cateva minute fata de 99,99999% din populatia globului care se cheama mind control. ma gandesc sa incep sa postez niste articolase ca sa mai destept si cititorii acestui blog despre si cu ceea ce am studiat. nu stiu daca sa ma indur pentru ca cele cateva carti pe care le-am citit costa zece mii de euro bani pe care evident ca nu i am platit dar totusi... o sa incep zilele astea pana atunci chemati va cateii purceii parintii etcul bla bla

Recenzie d Paul Cernat in 22

aici