Imi trebuie un milion de $ de € sau de £

Cica "cere si ti se va da" zice Dumnezeu dar nu se refera neaparat la bani ci mai mult la intelepciune. Cat sunt eu de destept intamplarea face sa am nevoie de un milion si sa nu stiu sa-i fac acum. Ca atare o sa-i cer, conform dictonului: cere luna de pe cer si ti se va da, cere nimicuri si vei primi nimic. E drept ca exista oameni pentru care un milion e nimic sau, e la fel cum e pentru mine un leu. Ca atare, dati sfara-n lume ca-mi trebuie un milion urgent. Vreau sa stiu si eu cum ma simt cu un milion in buzunar.. sau hai, in cont, desi nu-mi place sa lucrez cu bancile.. si vreau sa stiu ce senzatie am cu un milion cat mai curand. Din pacate nu am momentan nicio perspectiva sa fac un milion repede. As avea totusi una, gen sa public cartea Tehnici Secrete de Seductie si sa vand vreo 5O de mii de exemplare la pretul de 99 lei pentru elevi si studenti si 180 lei pentru toata lumea, doar ca n-am nici bani de tipar, imi trebuie vreo mie de euro ca sa scot cinci supte de exempare in conditii grafice excelente, si-n plus, imi ia ceva timp sa vand vreo 5O de mii de exemplare, si chiar daca le vand, ceea ce se intampla binainteles, avand in vedere cat de tare e cartea, tot n-o sa fac un milion odata :D Ca atare tre sa mi-i ofere cineva. Could someone give me one milion $,  € or £, pls? Imi trebuie aceasta suma si ca vreau sa vad niste tari, gen Egipt, India, Indonezia, China, Japonia, Thailanda, Brazilia, Columbia, Cuba, Panama, Rusia, Polonia, Cehia, Portugalia, SUA, Mexic, Canada samd samd samd. Am un vis de ceva vreme, vreau sa ma-nvart pe glob ca coiu-n galeata ha ha si nu mi-l pot implini din lipsa de resurse financiare sau din lipsa de destula intelepciune: inca nu mi-am activat superputerile, ca inca nu m-am regenerat intrutotul, am fost foarte degenerat ca am ejaculat mult in viata, am mancat carne ca spartu si oricum m-am nascut cu ADN-ul futut. Asadar sa-mi ofere vreun destept sau vreo desteapta un milion, zic destept sau desteapta pentru ca un prost sau o proasta nu are nici simtul estetic intr-atat de dezvoltat incat sa poata un astfel de gest si nici sufletul intr-atat de bun incat sa poata un astfel de gest. Apropo, am observat ca majoritatea oamenilor cu bani sunt prosti gramada, chiar daca ei par destepti pentru cei saraci, ba si mai rau, sunt sclavi ai banilor pe care-i au, fac in mare aceleasi lucruri ca si cei fara bani, ba mai rau, continua sa munceasca, ceea ce denota ca sunt saraci, caci asa cum spunea cineva, averea e cate zile poti trai fara sa muncesti, si multi dintre ei mor fara sa se fi bucurat prea mult de viata, fara sa-i fi simtit nectarul, cu milioane-n conturi. Aoleu. Pai cum sa ai stiu eu, cateva milioane, si sa te mai agiti, sa mai muncesti, sa te mai zbati sa faci altele? E nebunie. Cum sa nu investesti in creierul tau, sa te destepti, sa te elevezi spiritual, sa te luminezi? De aia zic ca majoritatea oamenilor cu bani sunt prosti. De aia zicea si Coco Chanel ca exista oameni cu bani si oameni bogati. Ei, si nu doar ca as calatori in tarile astea si-n altele, dar as mai si studia. As studia muzica, ma si vad compunand o opera muzicala extraordinara. In astrograma imi zice ca am talent pentru muzica, ceea ce simteam oricum. Si-mi mai zice si ca dupa ideile mele, atentie, ha ha, se va inrozi viitorul, se va schimba in bine lumea :D Ceea ce stiam dinainte sa-mi fac astrograma si sa citesc interpretarea. Asadar, sigur exista cineva care poate sa-mi dea un milion, ca atare trebuie sa i se aduca la cunostinta aceluia sau aceleia ca-mi trebuie mie un milion ca sa mi-l poata da si/sau trebuie sa devina constient/a de asta :D

shantih

Am primit prin posta numarul din martie al revistei Cronica veche in care apare un text, facut din doua texte care-mi apartin, al carui titlu este Savante, si nu-mi apartine, semnat cu Bogdan D. Stoian, care iar nu-mi apartine, dar pe care, avand in vedere situatia, mi-l insusesc, na.. Multumesc. Imi amintesc ca mi-a cerut o doamna/domnisoara un text ca raspuns la o ancheta al carei subiect era: Tabu, si ca i-am zis sa ia ce text vrea de pe blogul meu chipurile.blogspot.com. Ma asteptam sa-l semneze cu numele meu de autor: Stoian G. Bogdan. Se pare ca au preferat sa-mi scorneasca ei, ghidusi si scamatori cum sunt, un pseudonim, care nu e tocmai rau, e chiar princiar asa ha ha. Bogdan D. Stoian, auzi tu. Textul facut din cele doua texte ale mele este chiar excelent, titlul e cam ih, da na... Adevarul e ca am cel mai destept blog de scriitor din tara asta si din multe altele.. Ce-am scris pe blogul ala e smecherie cu fusta de blugi si fara chilotei, cum spunem in TORRENT emoticon grin Acolo am dezvaluit si calea pentru nemurire si cate altele.. E drept ca primul lucru pe care tre sa-l faci ca sa fi nemuritor este sa crezi ca esti nemuritor. Eu, mai acu vreo patru ani, cand nu stiam calea pentru nemurire, mi-am zis ca sunt nemuritor chiar daca nu stiu inca cum sa fac ca sa fiu nemuritor. La nici un an dupa, am aflat. Vezi daca sunt destept? E drept ca toti suntem nemurotori, doar ca nu toti avem trupurile nemuritoare emoticon grin Ca le degeneram cu o asiduitate de necrezut. Adevatul e ca singura ocupatie rela a miliardelor de indivizi ai speciei este degenerarea trupurilor lor, noua noua, noua noua noua % din ce fac ei are ca rezultat degenerarea trupurilor.. Biete primate inconstiente.......



cum sfasie apropierea mortii celor dragi
si ce cumplit este sa-i vezi sfarsind
te-ndoaie lacrimile pe care in prezenta lor le-nghiti
cand ii vezi slabi si tot mai slabi inspre pamant
te consoleaza gandul ca-s batrani
bolnavi si ca-si cer moartea fara teama
dar gandul ca n-o sa-i mai vezi si-asculti si simti
e-aproape-un vierme necrofor
chiar daca stii ca inteleptii nu plang nici vii nici mortii




Exista doua vorbe de la care natiunea romana nu poate face exceptie. Prima e: "cei din urma vor fi cei dintai". A doua e: "cacatu se mananca cu randu". Mult am fost noi si-n continuare suntem "cei din urma". Mult cacat am mancat noi si continuam sa mancam. Fortati. Doar ca se apropie si vremea noastra. Insusi pamantul de sub picioarele noastre inalta in noi o putere extraordinara, si insusi cerul de peste capetele noastre coboara in noi o putere si mai extraordinara. Ca doua maini intr-o rugaciune cele doua puteri se unesc in piept si se amesteca formand curentul care incet si sigur ne transforma din "cei din urma" in "cei dintai". Dar pe unul dintre noi, pe acela pe care tzarana si limba romana l-au plamadit demn sa primeasca, cerul il inalta nu doar pentru romani, ci pentru intreaga omenire: Stralucitor. Acesta va invia atat mortii vii cat si mortii morti 





Doar ce am terminat de vazut filmul Idiotul dupa romanul cu acelasi nume al lui Dostoievski. Ce film... Ce poveste... Ce actori... Am remarcat jocul lor perfect si mi-a parut rau ca actorii din filmele rusesti nu primesc Oscar, caci actorii aia cu siguranta meritau premiul asta, care nu-i decat un shto, in fond, dar totusi...



Nenumarati oameni nu ating niciodata maturitatea. Or se degenereaza in drumul spre maturitate, or mor, or nu se regenereaza, caci unii se nasc degenerati - motivele sunt nenumarate. Cert este ca omul matur e perfect emoticon grin Nenumarati oameni sunt imaturi, dar si mai multi sunt degenerati, iar cei mai multi dintre ei n-au niciun habar despre asta, iar cei mai multi dintre cei care au habar despre asta, nu fac nimic ca sa-si depaseasca conditia.. ba unii chiar se degenereaza cu o asiduitate extraordinara, constienti de asta. Celor care vor sa atinga maturitatea cei perfecti le-au oferit religia emoticon grin Religia inseamna Uniune cu Dumnezeu. A te uni cu Dumnezeu inseamna a te indrumnezei. Dumnezeu e tot ce este, tot ce nu este, tot ce este si nu este, tot si nimic, spiritul luminii, absolutul.. nu poate fi exprimat in cuvinte. A te indumnezei inseamna a te maturiza, a fi omniscient, omnipotent, omniprezent. Nu te poti indumnezei citind carti, poti doar afla cum sa te indumnezeiesti emoticon grin Cea mai simpla tehnica intru indumnezeire este sa stai in genunchi relaxat/a si sa nu te gandesti la nimic emoticon grin Drept e ca pentru unii e greu sa stea relaxati in genunchi, pentru unii e greu sa nu se gandeasca la nimic, iar pentru cei mai multi e greu sa faca amblele emoticon grin Asta nu demonstreaza decat ca sunt extraordinari de imaturi, caci ce om matur nu-si poate controla propria minte si propriul corp? ha ha



ei, fi antena
egoul, adica ce crezi tu ca esti
cine crezi tu ca esti
cum crezi tu ca esti
cum crezi tu ca nu esti
numele tau si toate ideile despre tine
nu esti tu
tu e doar o iluzie
o proiectie a mintii
un shto
tu din mintea ta asadar nu existi
tu esti in spatele mintii
: absolutul




ce primavara dureroasa si placuta ca o deflorare
din coiul drept imi urca un poem
si imi cresc aripi cand ma uit la soare
si-n jurul meu totu-i asa boem
de-mi vine sa-ti ling stelele din cerul gurii
frumoaso fascinat de shtoul tau
pe care mi-l presari falindu-ti nurii
in aerul care se face hău
ce primavara dureroasa si placuta ca o deflorare
 



Sunt cu duiumul in tara si pe tot globul poeti, prozatori si dramaturgi, si tot cu duiumul sunt cei ale caror creatii [texte] sunt lipsite de valoare sau de valoare scazuta. Ceea ce pentru mine reprezinta in prezent literatura de mare valoare este acea literatura care are puterea sa destepte, intelepteasca, aprinda neuroni, deschida inimi, slefuiasca suflete, inalte suflete, faca cunostinta cu Adevarul despre care Iisus spunea ca, atunci cand il vei cunoaste te va elibera... Orice text este un duh si extrem de putine duhuri sunt "sfinte", ca sa zic asa, extrem de putine iti pot rafina si alchimiza samd duhul pana la elixir emoticon grin caci duhul din orice carte citita rafineaza sau bahleste duhul cititorului, cu sau de cele mai multe ori fara voia acestuia. Si multe duhuri din carti sunt proaste, rele si cu mare putere de a bahli duhurile cititorilor, de a le prosti, inrai etc. Insa intre miliardele de duhuri care exista in carti exista unele angelice care pot angeliza chiar si cele mai bahlite, turtite si schimonosite duhuri. Din pacate in literatura romana prea putine duhuri de maxima valoare sunt, iar cele mai cele sunt cele ale basmelor populare, pentru ca acelea sunt duhuri de zburatori, de smecheri din aia... In rest, literatura scrisa de autorii de limba romana e slaba de la un punct incolo, cu cateva exceptii, fiind scrisa in special de muritori de rand, iar literatura contemporana romana.. aoleu.. numai duhuri bahlite, numai flegma si muci si noroi si kkt si intunecime si frici si depresii si dusmanii si frustrari si... bleah, cu minuscule exceptii..

Poeme de Radu Gyr

Doar ce am dat peste aceste poeme de inalta forta ale marelui Radu Gyr in numarul 1 din ianuarie  1941 al revistei Gandirea, numar pe care il recomand spre lectura pentru a lua contact cu expresia unei gandiri de  mare inaltime.

C Â N T E C

Din toate drumurile ce pornesc să ‘nfrunte,
iubesc granitul cărăruilor de munte.
Urcuşul lor cu ghiare căţărate
e numai piatră şi singurătate.

Ah, liniştea potecii ‘nvingătoare
când tâmplele îşi reazimă de soare !
Viaţa mea, tu cunoşti aceste poteci ?
De-atâtea ori, cu ele-ai vrut să pleci.

Din toate cântecele ce străbat pământul,
mi-e drag doar geamătul pe care-l cântă vântul.
E larg şi singur şi înalt şi geme,
precum un strâmbă – lemne peste vreme.

Rupând fâşii din mări, din stânci, din noi,
aleargă geamătul văsduhului vâlvoi.
Tristeţea mea, amarul cântec ştii să-l spui ?
De-atâtea ori te-ai despletit în goana lui.

Din toate stelele ce pâlpâe pe cer,
mi-s dragi acelea care cad şi pier.
E-atâta aur în căderea lină
şi moartea lor e jerbă de lumină.

Zăpezile din moartea lor mi-s dragi,
când se desfac peste păduri de fagi.
Inimă, le cunoşti ? Fiecare stea
Te ‘nchide şi pe tine în ea.



S A L C I A

Dragostea ţi-o despleteşti, curată,
peste liniştile mele reci şi grave,
ca o salcie de vis cutremurată
peste-un iaz cu apele bolnave.

Mladele palpită ca o undă
sărutând, sfioase, somnul verde
Balta vrea c’un cearcăn să răspundă,
ci sub lintiţă inelul ei se pierde.

Salcia se pleacă, dar senină
apa ‘ncremeneşte fără viaţă.
In lichida-i putredă lumină
tresărirea frunzelor înghiaţă.


Numai purpura adie lin un scâncet,
când din fundul somnului acvatic
duhul nuferilor morţi se urcă lânced
ca un fum subţire şi molatic…



E P I L O G

N ' a m  să m a i  c h e m ,  î n a l t e  şi  s u b ţ i r i ,
la  d a n s  d i u r n ,  p ă d u r i l e  v i r g i n e .
Amară, 'tamburina lunii pline
n ' a m  s'o  mai  z o r n a i  l â n g ă  v e c h i  i u b i r i .

N i c i  a p e l e  n ' a m  să  le  m a i  d e s p o i
d e  l i n p e d e  a  lor  r o c h i e  d e  m i r e a s ă ,
şi piersicii   c u  u m b r ă  s o m n o r o a s ă
n ' a m să-i  m a i  s c u t u r ,  p r i e t e n i  p e s t e  voi.

N ' a m  să  m a i  f u r  c o m e t e , nici ereţi...
P l e c a ţ i , z ă p e z i , n u  v ă  m a i  ceri  h e r m i n a .
M a u  obosit  şi  t r â n t a  c u  l u m i n a
şi  u m b l e t u l  d e s c u l ţ  p r i n t r e  tristeţi.

D i n  t â m p l a  s t i n s ă  şi  d i n  ochii  seci
v o r  creşte  spini,  v o r  g â l g â i  ulcioare...
Voi  sta  s o l e m n  şi  t r i s t  c a  o  u i t a r e
p r i n  r a f t u r i  n e g r e  d e  biblioteci.

î n t r e  coperte  vinete  de  fum
mi-or  t r e m u r a  grădinile  bolnave.
A l ă t u r e a  d e  t o m u r i  m a r i  şi  g r a v e
voi  fi  u n  b i e t  şi  r ă t ă c i t  v o l u m .

B u r g h e z i  şi  d o m n i  v o r - t r e c e  p e  s u b  el,
dispreţuind  d e - a p u r u r e a  truverii,
şi  n u  v o r  şti  c ă ' n  r a f t ,  s u b  p r a f u l  serii,
u n  î n g e r  c â n t ă  d i n  violoncel.

D a r  c â n d  s u a v e  m â i n i  vor  scoate  din
b ă t r â n u l  raft volumul de poeme,
din paginile galbene de vreme
v a fâlfâi  u n  vis  ca un  suspin.

Şi-o  l a c r i m ă  v a  p â l p â i  î n c e t
Şi  ca o  stea  p l ă p â n d ă  se  v a  s b a t e
s u b  m â i n i l e  s u a v e  şi  m i r a t e
care-au  deschis  o  c a r t e  d e  poet.


D E S G U S T

Hai, huiduiţi poetul ce duce soarta voastră,

înalt ca o tristeţe, desculţ precum un sfânt.

Ştiu, limpedele-i cântec l-aţi spart ca pe-o fereastră
Şi inima lui arsă i-o spulberaţi în vânt...

A 'ngenunchiat grădina ca o rănită ciută,
şi fumegă năluca albaştrilor ani sterpi,
mai lâncedă ca balta de secetă băută

pe fund cu putrezite şi duhnitoare ierbi.

Prin pieţe vechi atârnă lungi ştreanguri pentru vise,
spânzurători la pândă să gâtue lumini.

Numai desgustul cântă călcând pe flori ucise

peste maidane, printre străini.

Şi sufletul grav trece pe străzile sonore :
acest sclivist fante cu ochi de porţelan,
o, ce burghez ridicul pentru tăioase ore
şi ce sperietoare şi ce comedian...

Vezi, la un colţ iubirea zâmbeşte după noi.
Haide, fetico tristă, arată-ne cangrena.
Dudui amare, sterpe mirese, rupeţi trena
de bal şi rochia albă svârliţi-o în noroi.

E prea târziu, prieteni, — prea multă beznă azi.
Cine 'n surâsul vostru de frate să mai creadă ?
Să strângem doar cenuşe în urne, camarazi, —
pe ochi, pe mâini, se lasă o galbenă zăpadă.

Domnul poet de-i tânăr, să ştie că apune
luceafărul în slavă, beat de otravă grea...
Ah, toată viaţa nu e decât putrezicime,
scuipaţi pe orice floare, călcaţi pe orice stea.

Soapte despre Cartea soaptelor de Varujan Vosganian

Coborasem de pe scena Teatrului din Botosani unde fusesem distins cu premiul Mihai Eminescu si-l vad printre scaune pe Varujan Vosganian. Il vazusem lansand mai devreme cu public larg Cartea soaptelor, asa ca m-am gandit sa i-o cer. Ma apropii si-i zic: Mama e o mare admiratoare a dumneavoastra si-as vrea sa va rog sa-mi oferiti un exemplar din Cartea soaptelor pentru ea. Imi raspunde afirmativ si o trimite pe asistenta lui sa aduca unul din masina. Cand s-a intors asistenta, Varujan Vosganian a deschis cartea cu o carioca in mana si m-a intrabat cum o cheama pe mama, ca sa scrie autograful. In realitete, asa cum s-a dedus, voiam exemplarul pentru mine, asa ca i-am zis sa-l scrie pentru mine. N-a admis si, cu o grimasa usor ofuscata de gandul ca-l manglisem, mi-a scris: "Pentru Mama lui Bogdan", si-a semnat. I-am multumit zambind.. Ulterior, in acelasi an, auzind de la poetii si criticii doomiisti pe care la ora aceea, fiind in adanca eroare, ii consideram destepti, ba, aoleu, poate pe unii chiar mai destepti decat mine, ca nu e cine stie ce scriere Cartea soaptelor si ca e misto pana la pagina cincizeci dupa care e varza, nu m-am sinchisit s-o citesc. Ba chiar i-am imprumutat-o prietenului meu Momentdat spre lectura si-n drum spre asta, pe metrou, am citit cele cincizeci de pagini [abis!] admisibile. Le-am gasit fermecatoare, pline de o poezie a care-i aroma m-a tusat. Am recuperat-o dupa vreo doi ani si-abia anul asta, prin martie, vazand-o in biblioteca mea de la Comanesti, am simtit in pelvis impulsul sa o citesc. Pelvisul, evident, nu m-a-nselat asa ca i-am promis drept rasplata sarutarile dulci ale unei printese cu sange albastru :D
Primele vreo suta cincizeci de pagini le-am citit cu voce tare, ca sa le aud de doua ori si sa-mi insusesc mai usor retorica [omu vorbeste si scrie incantator] iar pe parcursul unor pasaje, parte si pentru ca sunt un excelent recitator, m-am simtit de-a dreptul siderat. Pagini pe care autorul povesteste idilic savuros si melancolic copilaria si totodata familia-i, cu originile, obiceiurile si mentalitatea ei, remarcabila fiind intelepciunea unuia dintre bunicii acestuia, exprimata prin idei de-a dreptul memorabile. Apoi sunt pagini pe care faptele istorice privind genocidul armenilor, povestile eroilor acestui popor si aspectele privind cultura lui sunt redate cu o maiestrie remarcabila, intarita de o poeticitate seducatoare. Tulburatoare sunt povestile armenilor din Focsaniul copilariei naratorului, supravietuitori ai genocidului in fond, am retinut povestea jafului Bancii Imperiului Otoman si mesajul transmis lumii de catre "jefuitori", povestea fabricantui de zahar "expropriat" de comunisti, apovestea stramutarii din propria lor tara a peste un milion de armeni si multe altele pe care cititorul le va descoperi cu prilejul lecturii cartii, al lacturii pe care o recomand atat pentru stilul naratiunii, cat si pentru logosul cu care cititorul cu siguranta se va imbogati. Nu mai insist pe astea...
Ceea ce e mai mult decat important, dicolo de povestea in sine, de excelentul stil al autorului samd e ca, Cartea soaptelor este inca o proba in sprijinul ideii ca pe lume exista anumite entitati care, in ciuda pericolului social pe care il prezinta, ajung sa conduca oameni, de fapt popoare intregi, sa le mesmerizeze, sa le dezumanizeze, sa le indobitoceasca, sa le dreseze si sa le ridice, manate de lacomie, dusmanie, trufie, crunta si contondenta prostie, impotriva altor popoare spre a le jefui, agresa, umili, rade de pe fata pamantului si/sau supune pentru a fi mulse ca niste vite. Toate astea sub ochii indiferenti ai intregii umanitati, atentie! Aceste entitati au insangerat istoria de la inceputurile ei si, dovada ca oamenii nu au invatat nimic din sangele istoriei, chiar si in prezent o insangereaza. De aceea Cartea soaptelor este, in fond, un duh care imbogateste atat literatura romana cat si poporul pe care il incanta aceasta literatura. Chiar daca Varujan Vosganian nu este un politician cu prea multe sau prea mari merite in Romania contemporana, prin Cartea soaptelor se confirma a fi un spirit rafinat, demn, incantator si capabil de a se preschimba in capodopere :D caci nu exagerez mult daca subliniez ca Cartea soaptelor este o capodopera.

Despre Politicieni si Policuri sau despre Statul Jepcar

Un mare înțelepoet contemporan spunea ca, Un politician este un artist, si mare dreptate avea. Un Politician este un om care in baza unui plan creeaza, fara sa agreseze, manipuleze, indobitoceasca, saraceasca, incalce libertatea sau drepturile omului, cooperand, o lume in care fiecare om poate trai si traieste decent si, poate evolua si chiar evolueaza spiritual si social. Asadar, Politicianul este acel gen de artist care actioneaza pentru a face lumea un loc in care orice om cu discernamant traieste decent si evolueaza pe plan spiritual si social, si-n care orice om fara discernamant poate evolua si evolueaza pe plan spritual si social. Contrar opiniei majoritatii, Politicianul este un om bun, omenos, gentil, responsabil, capabil, integru, de baza, inteligent, cult, nobil, elevat spiritual si demn de multe superlative.

Pe de alta parte, un Policur este acel gen de prost, escroc sau chiar psihopat care joaca rolul de Politician, dar care nu are nicio intentie, nicio tragere de inima si care NU actioneaza spre a creea, fara sa agreseze, manipuleze, indobitoceasca, saraceasca, incalce libertatea sau drepturile omului, cooperand, o lume in care fiecare om poate trai si traieste decent si, poate evolua si chiar evolueaza spiritual si social. Asadar, Policurul nu este un artist, este un prost sau un escroc sau un psihopat. Scopul sau este propria marire, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz este crearea unei utopii.

Daca istoria si lumea sunt pline de Policuri, rareori in istorie si in lume apar Politicienii. Un Politician era JFK, Gandhi, Akenaton.. Un Policur de cea mai joasa speta era Lenin, Stalin, Hitler, Mao..  Daca Politicienii ofera posibilitati si contribuie prin fapte nobile la elevarea sprituala si sociala a umanitatii,   Policurii restrang posibilitatile, agreseaza, manipuleaza, indobitocesc, saracesc, incalca libertatea si drepturile omului etc. Daca Politicienii ofera energie, Policurii se hranesc cu energia altora.

Din nefericire, noi, natiunea romana, in care includ si etniile vorbitoare de limba romana care traiesc pe teritoriul Romanaiei si pe teritoriile straine sau pe teritoriile romanilor luate abuziv de alte state, nu am prea avut si nu avem in prezent parte de Politicieni in Stat. Situatia actuala nasoala a natiunii imi confirma spusele din plin. Am avut si avem in schimb parte de nenumarati Policuri in Stat. Toti presedintii Romaniei de dupa Lovitura de Stat din optnoua au fost Policuri. Toti Prim-Ministri si Ministri au fost Policuri. Poate toti parlamentarii au fost Policuri. Etc. Asa se face ca Romania [ma refer la Stat nu la teritoriu] nu a fost si nici nu este in prezent Stat de Drept sau mult mai bine zis: Stat Etic-Estetic. Romania a fost si continua sa fie Stat Jepcar prin Policurii care il compun si administreaza. Este cel mai Jepcar stat din UE, atentie, insasi UE confirma asta. Cine sunt victimele acestui Stat? Marea Mare MARE MAJORITATE a oamenilor care formeaza Natiunea Romana.

Cine sunt vinovatii? Policurii din interior si, totodata, Policurii din exterior, caci aproape intreaga Umanitate este intr-o mai mica sau mai mare masura victima Policurilor. Dar nu Policurii sunt adevaratii vinovati, ci Umanitatea, care se automentine, prin indolenta majoritatii indivizilor care o compun, intr-un stadiu avansat de crunta prostie.