Caduceul lui Hermes

Cu toții am văzut pe geamurile farmaciilor acea figurină compusă dintr-un stâlp de la baza căruia pornesc doi șerpi care se încolăcesc în juru-i până sus unde stâlpul se termină cu o bilă și din bilă pleacă două aripi. Respectiva figurină este cunoscută ca și Caduceul lui Hermes, ca simbolul comerțului. Puțini știu însă ce reprezintă cu adevărat simbolul respectiv. Caduceul lui Hermes este coloana vertebrală. Bila din vârf este glanda pineală. Baza este osul numit sacrum în care sălășluiește o energie cunoscută sub numele de Șarpele Kundalini. Cei doi șerpi sunt energiile Yin și Yang, adică magnetismul și electricitatea. Aripile simbolizează omul desăvârșit, iluminat, christ, zeu.

x

Mi-am dat seama de ceva vreme că nu pot fi liber și independent cu-adevărat în această lume în care fiecare e condamnat dinainte de naștere la sclavie, decât dacă am puteri supranaturale. Având puteri supranaturale te poți împotrivi celor care creează, mențin și beneficiază de pe urma sclaviei umanității sau îi poți ignora, le poți ignora sistemele, regulile, tot, fără a aduce atingere libertății sau integrității cuiva. Nu-ți mai stau în cale nici soldații, nici armele lor, nici ei. Neavând puteri supranaturale, ești forțat să fi un sclav. Se știe de când e lumea că există niște tehnici pentru a-ți eleva conștiința până la nivelul la care să poți manifesta puterile astea. Și aceste tehnici sunt disponibile oricui. Mulți le știu, puțini le folosesc și și mai puțini obțin rezultatele.

pis pe poezia ta

E 3 fara 7 minute  si-ti dictez poezia asta si ma enervez cat de incet o scrii, Ioana

Dar acu’ca ai auzit versul precedent ti-ai mai revenit

 Incepi sa-ti misti degetele pe tastatura mai bine ca si cand fiecare litera ar fi un sunet la pian

Stralucind ca o chii tai in lumina pixelilor

Ma enervez iar ca te poticnesti si inspiratia ma gadila ca si cand as fi clitorisul tau

Te-ai strambat cand ai auzit asta

Si acum zambesti

Razi

Imi spui “stai ma-n pula mea! Ce naspa-I poezia ta”

 iti spun… atat de naspa ca te indragostesti de ea

si apesi literele pe taste una cate una, una cate una, una cate una pana la capat

si-mi spui hai sa mergem,

vrei sa iesim, sa ne pierdem in noapte unul in altul

te scarpini la nas si astepti un final demential pentru poemul asta despre carre tu crezi ca e incredibil de prost, proasto!

m-am certat cu tine ca sa scrii cuvantul  “proasto”, proasto !

si acum esti o fetita desteapta..scrii frumos, scrii frumos

vin langa tine si-mi spui tare mai esti nesimtit

te sarut pe obraz imi zici ma saruti in cur

razi imi zici sa plecam eu m-am spart de la jointul asta

si parca ma topesc in jazz, in jazz-ul care tasneste din laptop ca sampania pe care o vum ciocni inainte sa te fut

altadata. Acuma vino sa te-mbr

Despre Antologia Miniaturas de tiempos venideros

Am fost plăcut surprins să primesc pe la sfârșitul anului trecut două exemplare din Antologia Miniaturas de tiempos venideros apărută la editura Vaso Roto din Spania, pentru că apar într-însa. Pe când încă mă aflam în grațiile mai marilor lumii literare &co și nu aveam puse bețe-n roate peste tot, bețe pe care tot mai marii lumii literare mi le-au înfipt în roate și diferiți prieteni și scriitori cuprinși de invidii, căci întotdeauna când apare un geniu se creează în jurul său o conjurație a imbecililor, am primit un telefon de la domnul Dinu Flămând care mi-a propus să trimit 10 texte pentru această antologie bilingvă. N-am refuzat oportunitatea și iată că, după trei ani, privesc coperta din spate a cărții, care e o cărămidă de peste 600 pagini cu o grafică și o hârtie de calitate, pentru a eticheta aici poeții în compania cărora mă aflu: Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Șerban, Dan Sociup. Cartea se încheie cu poemul meu Vând BMW 318, iar traducerea în limba spaniolă îi aparține doamnei Cătălina Iliescu Gheorghiu.
Menționez că este primul gest frumos făcut pentru mine de către Institutul Cultural Român, care a contribuit la apariția cărții și, probabil, și ultimul - cum nu sunt nici băiat de securist, nici fost turnător, nici nu mai sunt prieten cu fii de securiști cu influență în lumea literară, cum subliniez incompetența multor indivizi care ocupă scaune cu responsabilitate publică și cum, nu în ultimul rând, scriu lucruri deștepte, se înțelege de ce. În țara asta guvernată de capete seci care își discriminează non-stop și uneori chiar își omoară valorile pentru ca masele de primate să rămână cu orizonturile înguste, capetele plecate și coloana strâmbă între picioare, nici nu mă aștept la vreun tratament mai ales. Printre altele, de aia m-am și lăsat de scris literatură - oricum am scris cele mai deștepte lucruri din literatura română, cine îmi citește cărțile cu mintea deschisă n-are cum să nu își crească IQul peste limita normală.
Pe lângă multe poeme frumoase am remarcat unul de Adrain Popescu care se cheamă Pisicile din Torcello. Iar cele mai proaste poeme pe care le-am remarcat aparțin poeților: Ana Blandiana, Ion Pop, care e amuzant pe alocuri, și Nicolae Prelipceanu, care Nicolae Prelipceanu împreună cu Ana Blandiana scriu cel mai.. cum să zic? că parcă n-aș zice varză... din antologie.

Astăzi mi-a spus un poet

că sunt egoist dacă nu mă reapuc de scris.

M-am simțit flatat.