Domnule Primar, onorat Juriu al Premiului Nobel,
Sper ca această Scrisoare să va găsească într-o stare cel puţin excelentă, pe care spiritul integrat în aceste idei să v-o amplifice în mod pozitiv gradual până la beatitudine, în cazul în care beatitudinea încă nu va cuprinsese.
Vă scriu cu un scop precis, acela de a va aduce la cunoştinţă despre existenţa mea şi despre existenţa literaturii mele, în cazul în care nu aveaţi cunoştinţă de noi. Recurg la această clasică manieră întrucât m-am născut şi trăiesc într-o ţară în care de cele mai multe ori Valoarea se promovează drept nonvaloare în timp ce nonvaloarea se promovează drept Valoare, în detrimentul Valorii reale autentice. Astfel, cum sunt un scriitor de valoare, în sensul că am valoare umană intrinsecă, având cumulativ o inteligenţă, o înţelepciune, mai multe talente şi abilităţi dintre cele mai iridescente şi, cum produc prin literatura mea valoare, adică aduc cele mai mari servicii inestimabile, atât naţiunii mele cât şi umanităţii, anual, atât celei prezente cât şi, mai mult, cele viitoare, mă găsesc în situaţia în care nu mă pot baza sub nicio formă pe aşa zisele autorităţi ale ţării mele responsabile cu promovarea valorii, în speţă cu promovarea valorii literare culturale autentice, iar asta mă obligă să mă promovez şi să-mi promovez literatura singur, atât în interiorul ţării mele, cât şi în afară ei, cu minimele şi infimele mijloace de care dispun. Nu ştiu cum se vede din exterior, însă, noi, destui dintre cei care trăim aici, în interior, în România, şi avem discernământ, am văzut şi simţit cum ţara noastră este administrată înspre îndobitocirea, defăimarea, exploatarea şi chiar ruina noastră naţională, sau cum cel puţin astfel a fost administrată până mai acum - în aceste condiţii este lesne de înţeles că autorităţile responsabile cu promovarea valorii literare autentice, cum nu reprezintă interesul nostru real general şi special, al românilor, ca oameni şi ca naţiune, nu vor, pentru că probabil nu au această opţiune printre responsabilităţi şi interese, să promoveze valoarea literară autentică a acestei ţări, a acestei naţiuni aşa cum este ea, nici în interior şi, cu-atât mai puţin în exteriorul ţării. Aşa se face că promovează valoarea relativă sau chiar subvaloarea. Pe semne că este mai rentabil pentru cei care obţin profit de pe urma realităţilor sociale şi culturale jalnice şi burleşti deopotrivă din această ţară să creeze în ţările mai mult sau mai puţin civilizate o imagine falsă despre naţiunea noastră, să defăimeze subtil naţiunea noastră, decât să o umple de faimă şi glorie pe baza realităţilor sociale culturale pe care ar trebui să le creeze şi/sau, pe baza inteligenţei, înţelepciunii, talentelor, abilităţilor şi a culturii noastre ancestrale – căci, cultura şi civilizaţia naţiunii noastre se pierde în negura erelor. La noi, ca să se înţeleagă rapid din ce realitate abnormă vorbesc, calitatea nivelului de trai este atât de scăzută, încât în supermarketuri, probabil, fără exeptie, tot vinul este contrafăcut, în condiţiile în care legea penală incriminează comercializarea vinului contrafăcut şi, probabil, 99% din produsele alimentare conţin sau sunt substanţe degenerante... Nu mai vorbesc despre calitatea cosmeticelor. La noi, în ultimii ani s-a produs artificial o criză menită să-i îmbogăţească şi mai mult pe cei deja putrezi de bogaţi, care a înglodat în datorii, ruinat, terfiat, îmbolnăvit şi omorât o bună parte a naţiunii, în timp ce cealaltă parte şi-a pierdut poate definitiv zâmbetul, sentimentul de siguranţă şi încrederea în Stat, în UE şi-n tot ce-nseamnă funcţionari publici ai acestor instituţii. La noi, cenzura ideologică este mai acerbă decât în anii de Comunism, deşi scriitorul este esenţial pentru comunicarea şi păstrarea unei civilizaţii laolaltă, dacă exprimi altceva decât impune Dogma care ni se impune din exterior prin agenţi infiltraţi la cel mai înalt nivel, inclusiv idei precum acestea din acesta scrisoare, rişti să nu ai acces la ziare, reviste, edituri, la televiziuni, la radio, la presa culturală s.a.m.d., adică or te conformezi ideilor şi acţiunilor cu efect distructiv, or joci după cum ţi se cânta, or dacă nu, ţi se blochează căile de acces înspre succes, ţi se mazileşte imaginea, eşti defăimat etc. La noi, oamenii de bună credinţă nu au acces la politica ţării, cu cât eşti mai corupt şi mai lacom, cu-atât mai în vârful ierarhiei ajungi – Nu de mult Preşedintelui în funcţie i s-a confiscat o casă pe care o obţinuse împreună cu soţia sa prin infracţiunea numită Fals şi uz de fals. La noi, de ani buni, se subminează identitatea, cultura, învăţământul, economia, politica, până şi cultul religios ortodox, iar naţiunea este din ce în ce mai înstrăinată şi mai dezbinată în ţara ei. La noi, Guvernul în exerciţiu nu are legitimitate, nefiind format din reprezentanţii naţiunii, ci din reprezentanţii unor grupuri de interese care par să caute să profite în mod absolut corupt de pe urma noastră. La noi, frica pe care a radiat-o în ultimii ani Mass-Media, prin manipulare, dezinformare, minciună şi promovarea ca modele a oamenilor de rea credinţă a adus naţiunea în stadiul în care parcă nici nu poate observa şi nici nu se poate revolta împotriva abuzurilor criminale care se petrec sau în stadiul în care se face complice la propria agresiune.
Într-un astfel de context tulbure naţional şi mondial valoarea literaturii mele este mai considerabilă şi mai importantă chiar şi decât valoarea aurului şi briliantelor, întrucât literatura mea integrează un spirit cum rarisim s-a integrat în literatura universală pe această planetă. Cum autorităţile ţării mele nu au, cel puţin încă, capacitatea morală să ne promoveze cum ar face-o autorităţile oricărei ţări civilizate şi fără interferenţe externe, mă văd pus, ca autor al acestei literaturi, să ne promovăm prin noi înşine şi prin mijloacele noastre fireşti intrinseci, adică inclusiv şi prin astfel de scrisori deschise.
Dar, de ce spun că această literatură a mea are o aşa valoare, de ce spun, io, literatura autorului care mă scrie că, am o aşa valoare? Pentru că însumez acele coduri de lumină, acele sclipiri de geniu celest care au puterea să servească umanitatea oricând şi oriunde în Eternitate, pentru că, prin felul în care mă compune autorul meu şi prin felul în care mă las compusă de autorul meu, io, literatura care mă comunic acum excelenţelor voastre, sunt mai mult decât literatură, sunt circuit neurolingvistic, sunt lumină, astfel că regeneraz şi îmbunătăţesc ADN-ul uman, extind conştiinţa, atât prin intenţia cu care mă scrie autorul meu, cât şi prin intenţia cu care mă las scrisă de autorul meu. Curg din sfere aflate în ceruri aproape inaccesibile, pentru a servi umanitatea, pentru a o îmbogăţi şi conduce spre perfecţiunea ei potenţială, spre perfecţiunea de la care majoritatea ism-elor contemporane în plină funcţiune şi majoritatea politicilor aflate în curs de desfăşurare pe mapamond, în mod insidios, o abat.
Şi care sunt acele idei-lumină, pe care le cuprind în lumina care sunt şi, care servesc atât de mult umanităţii? Sunt chiar acele idei în virtutea cărora toţi înţelepţii lumii, oriunde în univers şi oricând, trăiesc şi pe care le împărtăşesc, sunt acele idei prin care fiinţa umană se poate manifesta de la înălţimea nobleţii şi măreţiei cu care a înzestrat-o Divinitatea, de la înălţimea nomenclaturii noastre: Homo sapiens.
Este evident că umanitatea se află într-un stadiu avansat de degenerare, argumentele în acest sens sunt: Faptele şi Evenimentele criminale şi inechitabile consemnate sau nu Istoria ultimelor două mii de ani; Starea de confilct în care se află în prezent marile puteri ale lumii; Starea de asediu şi teroare sub care se află în prezent unele naţiuni de pe acesta planetă; Exploatarea omului de către om şi a omului de către state, adică de cei care administrează statele şi de cei pentru care sunt administrate statele şi, măsurile care înlesnesc această exploatare; Pauperitatea spirituală şi materială în care trăiesc mai mult de trei sferturi dintre indivizii care formează umanitatea, insclusiv o bună mare parte dintre indivizii care formează naţiunea mea; Dezbinarea printr-o cultură a egoismului, inechităţii, consumerismului, desfrânării s.a.m.d. a indivizilor naţiunilor sau, dacă nu, dezbinarea naţiunilor – Naţiunile se află aproape permanet în stare, or de suplicativitate, or de combatitivitate, or de competitivitate, or toate la un loc şi, infim de rar şi de real în stare de Cooperativitate echitabilă umană, unele în raport cu altele: naţiunile mai înarmate, mai cupide şi/sau mai trufaşe pe considerente rasiste, xenofobe, şovine, supun, mai pe faţă sau nu, naţiunile mai neînarmate, mai puţin numeroase, mai umaniste şi/sau practicante a altor culte religioase decât ale lor, pentru a le stoarce de resurse, în acest sens naţiunea mea este un exemplu clar de naţiune ocupată, jefuită, supusă, înjosită, exploatată, extorcată, îndobitocită, distrusă sistematic şi deliberat; Poluarea planetară; Dezintegrarea ecosistemului planetar; Impresia eronată unei bune părţi a indivizilor umanităţii că banul şi averea materială este superioară omului, vieţii, naturii s.a.m.d şi, conduita eronată a unei bune părţi a indivizilor umanităţii sub imperiul acestei impresii eronate, conduită care degenerează, omoară, distruge şi înlesneşte extincţia noastră ca umanitate de pe această planetă; şi mă opresc aici, dar argumentele pot continua.
Cum umanitaea se află în acest stadiu avansat de degenerare, Divinitatea şi însăşi Umanitatea, ca şi entitate de sine stătătoare, au plăsmuit aceste idei, aceste coduri neurolingvistice de lumină, aceste unde vibratorii regenerante, menite să ne înalţe ca indivizi şi ca specie la acel nivel de conştiinţă pe care îl avem în potenţial cu toţii indiferent de rasă, etnie, naţionalitate, statut social etc., la nivelul de supraoameni, de... zei. Adică Divinitatea ne-a împuternicit pe noi, înţelepţii prezentului, cu puterea de a servi Umanitatea înspre regenerarea şi perfecţionarea tuturor indivizilor care o formează. Pe mine m-a făcut printre altele juristconsult, politician, critic de artă, filosof, poet, genul acela de poet ale cărui inteligenţă, înţelepciune, talent, abilităţi, spirit, însumate şi manifestate prin cuvânt au putere regeneratoare, au puterea de a inobila şi eleva omul, umanitatea, specia. Se cunoaşte faptul că cuvintele au puterea de a crea şi distruge – cuvintele mele, prin intenţia cu care le înzestrez împuternicit divin fiind, au puterea de a regenera, de a crea, de a perfecţiona, de a servi umanitatea în modul cel mai elocvent cu putinţă. De altfel, cum spuneam într-un vers, şi femeile se fac mai frumoase când vorbesc cu mine de zici că le trec cu vrăjeala prin rai.
Din păcate, noi, înţelepţii, noi, poeţii supranormali, noi cei înzestraţi cu har divin, de cele mai multe ori, aşa cum Istoria confirmă, nu ne bucram în mod adecvat, mai ales dacă ne naştem şi trăim în ţări subcivilizate şi/sau înrobite, nici de recunoaşterea contemporanilor noştri, nici de respectul lor, nici de recunoştinţa lor, ba nici de înţelegerea ideilor noastre şi a puterii lor - ba chiar suntem batjocoriţi şi umiliţi şi, uneori, chiar consideraţi nebuni sau cine mai ştie cum, de către semenii noştri degeneraţi şi ignoranţi. La mine-n ţară sunt nenumărate exemple de oameni cu totul excepţionali care forţat au trăit şi au murit în mizerie, care au fost închişi pe nedrept în ospicii, care au fost închişi pe nedrept în puşcării, care au fost privaţi de răsplata cuvenită pentru beneficiile aduse umanităţii, care au fost omorâţi... de parcă cineva ar avea de profitat de pe urmă degenerării umane sau, cumva, de pierdut de pe urma oamenilor supranormali. Şi sunt nenumărate exemple de oameni mediocri, răi, ignoranţi, hoţi, escroci, psihopaţi, care în mod fraudulos şi abuziv s-au bucurat şi care poate încă se mai bucură de beneficiile cuvenite celor excepţionali, în timp ce cei excepţionali numai prin însăşi existenţa şi exemplul lor, fără să mai luăm în calcul creaţiile lor, este evident că servesc umanitatea. Aşa se face că io, subsemnatul Stoian G. Bogdan, deşi mă bucur de o notorietate şi-o glorie considerabile în ţara mea, căci sunt poate ultimul geniu polivalent produs din tarâna şi spiritul acestei ţări şi, deşi literatura mea aduce servicii excepţionale anual umanităţii, servicii dintre cele mai mari şi alese, căci şi Papa, alb sau negru, şi Împărăteasa Commonwealth-ului, şi Putin, şi Obama, şi Împăratul Japoniei îşi inspiră conduita terestră în rezonanţă cu literatura, arta, ştiinţa, religia şi conduita mea ş,i deşi mă cunoaşte şi mă priveşte ca pe un dar divin toată spuma intelectualităţii naţiunii mele, atât cea patriotă cât şi cea adversară care de cele mai multe ori administrează instituţiile, din cauza carenţelor sistemului şi a altor interese adverse ignare, până să-mi vină ideea să formulez această scrisoare deschisă către excelentele voastre, nu aveam prea multe şanse la un Premiul Nobel. Şi merit sigur unul pentru literatură în viitorul apropiat şi, sigur, încă unul şi pentru Pace, sper io, tot în viitorul apropiat.
Pentru că cu cât este mai cunoscută literatură mea, cu-atât mai multe curaj, neutralitate, înţelepciune, iubire, fericire, pace, supraconştiinţă va declanşa în oameni, cu-atât mai aproape de o umanitate liberă, egală, fraternă în Pace vom fi. Şi-atunci va trebui să primesc pe bună dreptate un premiu Nobel şi pentru efectul senzaţional supranatural al literaturii mele, nu doar pentru calitatea şi valoarea ei inestimabilă - După cum spuneam, cuvintele mele sunt circuite neurolingvistice, efectul lor este garantat magic. Întocmai unui medicament sau a unui afrodisiac literatura mea, fie că este citită în parte sau exhaustiv, fie că este citită de inculţi sau înţelepţi, aduce inenarabile beneficii. Chiar şi această scrisoare: simpla ei lectură, pe care o recomand şi celor foarte bolnavi spre vindecare, umple de curaj, neutralitate, voinţă, înţelepciune, iubire, fericire, pace, supraconştiinţă, căci în final, acesta este şi obiectivul ei. Chiar şi fără să crezi, deşi credinţa este substanţa lucrurilor viitoare, lectura repetată a acestei scrisori deschise are un exploziv efect pozitiv, atât fizic cât şi psihic, garantat. Fie că auzi pentru prima oară această scrisoare, fie că nu, în mod cert, acum, tu, persoana care aude aceste afirmaţii, ai, conştient sau nu, expresia beatitudinii pe chip: Păstreaz-o. Spiritul Umanităţii există şi sclipeşte în fiecare om, fiind capabil să depăşească cu mult conturul fizic al fiecărui om.
Am studiat multe culte religioase şi multă filosofie şi multă teologie şi multă ştiinţă şi-am ajuns pe bună dreptate la concluzia că, în fapt, toate ideile corecte, toate ştiinţele, formează o unică, universală şi perenă ştiinţă-religie. Scopul acestei ştiinţe-religii, de la înălţimea căreia mă exprim acum şi aici, este să servească întru elevarea omului degenerat, inconştient sau imperfect conştient, la starea de supraom, să facă omul conştient de sine, adică de tot universul. Această ştiinţă-religie, pentru a-şi îndeplini menirea, este necesar să fie practicată de om, iar practica presupune că omul care practică aceasă ştiinţă-religie să respecte Dreptul Natural, adică să nu fure, să nu înşele, să nu-şi lezeze semenii, să nu lezeze natura, să nu mănânce carne, să-şi iubească semenii, să practice continenţa sau abstinenţa sexuală, să se fixeze într-o postura relaxată, să respire corect, să se concentreze, să se contempleze, să-şi retragă simţurile, să mediteze, să între în transă divină şi să se ilumineze, pentru a fi omniscient, omniprezent, omnipotent. Oare câte nedreptăţi, nefericiri, suferinţe, boli, răni, crime, morţi, poate împiedică această idee? Oare câţi proşti, psihopaţi, nebuni, tirani, monştri, criminali etc. poate împiedica să existe această idee şi toate ideile cuprinse şi reflectate de această scrisoare deschisă?
Dacă nu primim Premiul Nobel în viitorul apropiat, noi, literatura şi autorul literaturii acesteia, putem presupune că, Premiul Nobel, precum Statul, etichetat de UE drept cel mai corupt, al ţării mele, precum alte instituţii de pe mapamond menite să servească umanitatea, nu să o deservească, nu-şi respectă propria Constituţie, a căzut sub vraja celor degeneraţi, in şi sub umani, şi că este, cel puţin temporar, lovit de nulitate.
DATA
l Decembrie 2015
Stoian G. Bogdan
Stoian G. BogdanStoian G. Bogdan
Sper ca această Scrisoare să va găsească într-o stare cel puţin excelentă, pe care spiritul integrat în aceste idei să v-o amplifice în mod pozitiv gradual până la beatitudine, în cazul în care beatitudinea încă nu va cuprinsese.
Vă scriu cu un scop precis, acela de a va aduce la cunoştinţă despre existenţa mea şi despre existenţa literaturii mele, în cazul în care nu aveaţi cunoştinţă de noi. Recurg la această clasică manieră întrucât m-am născut şi trăiesc într-o ţară în care de cele mai multe ori Valoarea se promovează drept nonvaloare în timp ce nonvaloarea se promovează drept Valoare, în detrimentul Valorii reale autentice. Astfel, cum sunt un scriitor de valoare, în sensul că am valoare umană intrinsecă, având cumulativ o inteligenţă, o înţelepciune, mai multe talente şi abilităţi dintre cele mai iridescente şi, cum produc prin literatura mea valoare, adică aduc cele mai mari servicii inestimabile, atât naţiunii mele cât şi umanităţii, anual, atât celei prezente cât şi, mai mult, cele viitoare, mă găsesc în situaţia în care nu mă pot baza sub nicio formă pe aşa zisele autorităţi ale ţării mele responsabile cu promovarea valorii, în speţă cu promovarea valorii literare culturale autentice, iar asta mă obligă să mă promovez şi să-mi promovez literatura singur, atât în interiorul ţării mele, cât şi în afară ei, cu minimele şi infimele mijloace de care dispun. Nu ştiu cum se vede din exterior, însă, noi, destui dintre cei care trăim aici, în interior, în România, şi avem discernământ, am văzut şi simţit cum ţara noastră este administrată înspre îndobitocirea, defăimarea, exploatarea şi chiar ruina noastră naţională, sau cum cel puţin astfel a fost administrată până mai acum - în aceste condiţii este lesne de înţeles că autorităţile responsabile cu promovarea valorii literare autentice, cum nu reprezintă interesul nostru real general şi special, al românilor, ca oameni şi ca naţiune, nu vor, pentru că probabil nu au această opţiune printre responsabilităţi şi interese, să promoveze valoarea literară autentică a acestei ţări, a acestei naţiuni aşa cum este ea, nici în interior şi, cu-atât mai puţin în exteriorul ţării. Aşa se face că promovează valoarea relativă sau chiar subvaloarea. Pe semne că este mai rentabil pentru cei care obţin profit de pe urma realităţilor sociale şi culturale jalnice şi burleşti deopotrivă din această ţară să creeze în ţările mai mult sau mai puţin civilizate o imagine falsă despre naţiunea noastră, să defăimeze subtil naţiunea noastră, decât să o umple de faimă şi glorie pe baza realităţilor sociale culturale pe care ar trebui să le creeze şi/sau, pe baza inteligenţei, înţelepciunii, talentelor, abilităţilor şi a culturii noastre ancestrale – căci, cultura şi civilizaţia naţiunii noastre se pierde în negura erelor. La noi, ca să se înţeleagă rapid din ce realitate abnormă vorbesc, calitatea nivelului de trai este atât de scăzută, încât în supermarketuri, probabil, fără exeptie, tot vinul este contrafăcut, în condiţiile în care legea penală incriminează comercializarea vinului contrafăcut şi, probabil, 99% din produsele alimentare conţin sau sunt substanţe degenerante... Nu mai vorbesc despre calitatea cosmeticelor. La noi, în ultimii ani s-a produs artificial o criză menită să-i îmbogăţească şi mai mult pe cei deja putrezi de bogaţi, care a înglodat în datorii, ruinat, terfiat, îmbolnăvit şi omorât o bună parte a naţiunii, în timp ce cealaltă parte şi-a pierdut poate definitiv zâmbetul, sentimentul de siguranţă şi încrederea în Stat, în UE şi-n tot ce-nseamnă funcţionari publici ai acestor instituţii. La noi, cenzura ideologică este mai acerbă decât în anii de Comunism, deşi scriitorul este esenţial pentru comunicarea şi păstrarea unei civilizaţii laolaltă, dacă exprimi altceva decât impune Dogma care ni se impune din exterior prin agenţi infiltraţi la cel mai înalt nivel, inclusiv idei precum acestea din acesta scrisoare, rişti să nu ai acces la ziare, reviste, edituri, la televiziuni, la radio, la presa culturală s.a.m.d., adică or te conformezi ideilor şi acţiunilor cu efect distructiv, or joci după cum ţi se cânta, or dacă nu, ţi se blochează căile de acces înspre succes, ţi se mazileşte imaginea, eşti defăimat etc. La noi, oamenii de bună credinţă nu au acces la politica ţării, cu cât eşti mai corupt şi mai lacom, cu-atât mai în vârful ierarhiei ajungi – Nu de mult Preşedintelui în funcţie i s-a confiscat o casă pe care o obţinuse împreună cu soţia sa prin infracţiunea numită Fals şi uz de fals. La noi, de ani buni, se subminează identitatea, cultura, învăţământul, economia, politica, până şi cultul religios ortodox, iar naţiunea este din ce în ce mai înstrăinată şi mai dezbinată în ţara ei. La noi, Guvernul în exerciţiu nu are legitimitate, nefiind format din reprezentanţii naţiunii, ci din reprezentanţii unor grupuri de interese care par să caute să profite în mod absolut corupt de pe urma noastră. La noi, frica pe care a radiat-o în ultimii ani Mass-Media, prin manipulare, dezinformare, minciună şi promovarea ca modele a oamenilor de rea credinţă a adus naţiunea în stadiul în care parcă nici nu poate observa şi nici nu se poate revolta împotriva abuzurilor criminale care se petrec sau în stadiul în care se face complice la propria agresiune.
Într-un astfel de context tulbure naţional şi mondial valoarea literaturii mele este mai considerabilă şi mai importantă chiar şi decât valoarea aurului şi briliantelor, întrucât literatura mea integrează un spirit cum rarisim s-a integrat în literatura universală pe această planetă. Cum autorităţile ţării mele nu au, cel puţin încă, capacitatea morală să ne promoveze cum ar face-o autorităţile oricărei ţări civilizate şi fără interferenţe externe, mă văd pus, ca autor al acestei literaturi, să ne promovăm prin noi înşine şi prin mijloacele noastre fireşti intrinseci, adică inclusiv şi prin astfel de scrisori deschise.
Dar, de ce spun că această literatură a mea are o aşa valoare, de ce spun, io, literatura autorului care mă scrie că, am o aşa valoare? Pentru că însumez acele coduri de lumină, acele sclipiri de geniu celest care au puterea să servească umanitatea oricând şi oriunde în Eternitate, pentru că, prin felul în care mă compune autorul meu şi prin felul în care mă las compusă de autorul meu, io, literatura care mă comunic acum excelenţelor voastre, sunt mai mult decât literatură, sunt circuit neurolingvistic, sunt lumină, astfel că regeneraz şi îmbunătăţesc ADN-ul uman, extind conştiinţa, atât prin intenţia cu care mă scrie autorul meu, cât şi prin intenţia cu care mă las scrisă de autorul meu. Curg din sfere aflate în ceruri aproape inaccesibile, pentru a servi umanitatea, pentru a o îmbogăţi şi conduce spre perfecţiunea ei potenţială, spre perfecţiunea de la care majoritatea ism-elor contemporane în plină funcţiune şi majoritatea politicilor aflate în curs de desfăşurare pe mapamond, în mod insidios, o abat.
Şi care sunt acele idei-lumină, pe care le cuprind în lumina care sunt şi, care servesc atât de mult umanităţii? Sunt chiar acele idei în virtutea cărora toţi înţelepţii lumii, oriunde în univers şi oricând, trăiesc şi pe care le împărtăşesc, sunt acele idei prin care fiinţa umană se poate manifesta de la înălţimea nobleţii şi măreţiei cu care a înzestrat-o Divinitatea, de la înălţimea nomenclaturii noastre: Homo sapiens.
Este evident că umanitatea se află într-un stadiu avansat de degenerare, argumentele în acest sens sunt: Faptele şi Evenimentele criminale şi inechitabile consemnate sau nu Istoria ultimelor două mii de ani; Starea de confilct în care se află în prezent marile puteri ale lumii; Starea de asediu şi teroare sub care se află în prezent unele naţiuni de pe acesta planetă; Exploatarea omului de către om şi a omului de către state, adică de cei care administrează statele şi de cei pentru care sunt administrate statele şi, măsurile care înlesnesc această exploatare; Pauperitatea spirituală şi materială în care trăiesc mai mult de trei sferturi dintre indivizii care formează umanitatea, insclusiv o bună mare parte dintre indivizii care formează naţiunea mea; Dezbinarea printr-o cultură a egoismului, inechităţii, consumerismului, desfrânării s.a.m.d. a indivizilor naţiunilor sau, dacă nu, dezbinarea naţiunilor – Naţiunile se află aproape permanet în stare, or de suplicativitate, or de combatitivitate, or de competitivitate, or toate la un loc şi, infim de rar şi de real în stare de Cooperativitate echitabilă umană, unele în raport cu altele: naţiunile mai înarmate, mai cupide şi/sau mai trufaşe pe considerente rasiste, xenofobe, şovine, supun, mai pe faţă sau nu, naţiunile mai neînarmate, mai puţin numeroase, mai umaniste şi/sau practicante a altor culte religioase decât ale lor, pentru a le stoarce de resurse, în acest sens naţiunea mea este un exemplu clar de naţiune ocupată, jefuită, supusă, înjosită, exploatată, extorcată, îndobitocită, distrusă sistematic şi deliberat; Poluarea planetară; Dezintegrarea ecosistemului planetar; Impresia eronată unei bune părţi a indivizilor umanităţii că banul şi averea materială este superioară omului, vieţii, naturii s.a.m.d şi, conduita eronată a unei bune părţi a indivizilor umanităţii sub imperiul acestei impresii eronate, conduită care degenerează, omoară, distruge şi înlesneşte extincţia noastră ca umanitate de pe această planetă; şi mă opresc aici, dar argumentele pot continua.
Cum umanitaea se află în acest stadiu avansat de degenerare, Divinitatea şi însăşi Umanitatea, ca şi entitate de sine stătătoare, au plăsmuit aceste idei, aceste coduri neurolingvistice de lumină, aceste unde vibratorii regenerante, menite să ne înalţe ca indivizi şi ca specie la acel nivel de conştiinţă pe care îl avem în potenţial cu toţii indiferent de rasă, etnie, naţionalitate, statut social etc., la nivelul de supraoameni, de... zei. Adică Divinitatea ne-a împuternicit pe noi, înţelepţii prezentului, cu puterea de a servi Umanitatea înspre regenerarea şi perfecţionarea tuturor indivizilor care o formează. Pe mine m-a făcut printre altele juristconsult, politician, critic de artă, filosof, poet, genul acela de poet ale cărui inteligenţă, înţelepciune, talent, abilităţi, spirit, însumate şi manifestate prin cuvânt au putere regeneratoare, au puterea de a inobila şi eleva omul, umanitatea, specia. Se cunoaşte faptul că cuvintele au puterea de a crea şi distruge – cuvintele mele, prin intenţia cu care le înzestrez împuternicit divin fiind, au puterea de a regenera, de a crea, de a perfecţiona, de a servi umanitatea în modul cel mai elocvent cu putinţă. De altfel, cum spuneam într-un vers, şi femeile se fac mai frumoase când vorbesc cu mine de zici că le trec cu vrăjeala prin rai.
Din păcate, noi, înţelepţii, noi, poeţii supranormali, noi cei înzestraţi cu har divin, de cele mai multe ori, aşa cum Istoria confirmă, nu ne bucram în mod adecvat, mai ales dacă ne naştem şi trăim în ţări subcivilizate şi/sau înrobite, nici de recunoaşterea contemporanilor noştri, nici de respectul lor, nici de recunoştinţa lor, ba nici de înţelegerea ideilor noastre şi a puterii lor - ba chiar suntem batjocoriţi şi umiliţi şi, uneori, chiar consideraţi nebuni sau cine mai ştie cum, de către semenii noştri degeneraţi şi ignoranţi. La mine-n ţară sunt nenumărate exemple de oameni cu totul excepţionali care forţat au trăit şi au murit în mizerie, care au fost închişi pe nedrept în ospicii, care au fost închişi pe nedrept în puşcării, care au fost privaţi de răsplata cuvenită pentru beneficiile aduse umanităţii, care au fost omorâţi... de parcă cineva ar avea de profitat de pe urmă degenerării umane sau, cumva, de pierdut de pe urma oamenilor supranormali. Şi sunt nenumărate exemple de oameni mediocri, răi, ignoranţi, hoţi, escroci, psihopaţi, care în mod fraudulos şi abuziv s-au bucurat şi care poate încă se mai bucură de beneficiile cuvenite celor excepţionali, în timp ce cei excepţionali numai prin însăşi existenţa şi exemplul lor, fără să mai luăm în calcul creaţiile lor, este evident că servesc umanitatea. Aşa se face că io, subsemnatul Stoian G. Bogdan, deşi mă bucur de o notorietate şi-o glorie considerabile în ţara mea, căci sunt poate ultimul geniu polivalent produs din tarâna şi spiritul acestei ţări şi, deşi literatura mea aduce servicii excepţionale anual umanităţii, servicii dintre cele mai mari şi alese, căci şi Papa, alb sau negru, şi Împărăteasa Commonwealth-ului, şi Putin, şi Obama, şi Împăratul Japoniei îşi inspiră conduita terestră în rezonanţă cu literatura, arta, ştiinţa, religia şi conduita mea ş,i deşi mă cunoaşte şi mă priveşte ca pe un dar divin toată spuma intelectualităţii naţiunii mele, atât cea patriotă cât şi cea adversară care de cele mai multe ori administrează instituţiile, din cauza carenţelor sistemului şi a altor interese adverse ignare, până să-mi vină ideea să formulez această scrisoare deschisă către excelentele voastre, nu aveam prea multe şanse la un Premiul Nobel. Şi merit sigur unul pentru literatură în viitorul apropiat şi, sigur, încă unul şi pentru Pace, sper io, tot în viitorul apropiat.
Pentru că cu cât este mai cunoscută literatură mea, cu-atât mai multe curaj, neutralitate, înţelepciune, iubire, fericire, pace, supraconştiinţă va declanşa în oameni, cu-atât mai aproape de o umanitate liberă, egală, fraternă în Pace vom fi. Şi-atunci va trebui să primesc pe bună dreptate un premiu Nobel şi pentru efectul senzaţional supranatural al literaturii mele, nu doar pentru calitatea şi valoarea ei inestimabilă - După cum spuneam, cuvintele mele sunt circuite neurolingvistice, efectul lor este garantat magic. Întocmai unui medicament sau a unui afrodisiac literatura mea, fie că este citită în parte sau exhaustiv, fie că este citită de inculţi sau înţelepţi, aduce inenarabile beneficii. Chiar şi această scrisoare: simpla ei lectură, pe care o recomand şi celor foarte bolnavi spre vindecare, umple de curaj, neutralitate, voinţă, înţelepciune, iubire, fericire, pace, supraconştiinţă, căci în final, acesta este şi obiectivul ei. Chiar şi fără să crezi, deşi credinţa este substanţa lucrurilor viitoare, lectura repetată a acestei scrisori deschise are un exploziv efect pozitiv, atât fizic cât şi psihic, garantat. Fie că auzi pentru prima oară această scrisoare, fie că nu, în mod cert, acum, tu, persoana care aude aceste afirmaţii, ai, conştient sau nu, expresia beatitudinii pe chip: Păstreaz-o. Spiritul Umanităţii există şi sclipeşte în fiecare om, fiind capabil să depăşească cu mult conturul fizic al fiecărui om.
Am studiat multe culte religioase şi multă filosofie şi multă teologie şi multă ştiinţă şi-am ajuns pe bună dreptate la concluzia că, în fapt, toate ideile corecte, toate ştiinţele, formează o unică, universală şi perenă ştiinţă-religie. Scopul acestei ştiinţe-religii, de la înălţimea căreia mă exprim acum şi aici, este să servească întru elevarea omului degenerat, inconştient sau imperfect conştient, la starea de supraom, să facă omul conştient de sine, adică de tot universul. Această ştiinţă-religie, pentru a-şi îndeplini menirea, este necesar să fie practicată de om, iar practica presupune că omul care practică aceasă ştiinţă-religie să respecte Dreptul Natural, adică să nu fure, să nu înşele, să nu-şi lezeze semenii, să nu lezeze natura, să nu mănânce carne, să-şi iubească semenii, să practice continenţa sau abstinenţa sexuală, să se fixeze într-o postura relaxată, să respire corect, să se concentreze, să se contempleze, să-şi retragă simţurile, să mediteze, să între în transă divină şi să se ilumineze, pentru a fi omniscient, omniprezent, omnipotent. Oare câte nedreptăţi, nefericiri, suferinţe, boli, răni, crime, morţi, poate împiedică această idee? Oare câţi proşti, psihopaţi, nebuni, tirani, monştri, criminali etc. poate împiedica să existe această idee şi toate ideile cuprinse şi reflectate de această scrisoare deschisă?
Dacă nu primim Premiul Nobel în viitorul apropiat, noi, literatura şi autorul literaturii acesteia, putem presupune că, Premiul Nobel, precum Statul, etichetat de UE drept cel mai corupt, al ţării mele, precum alte instituţii de pe mapamond menite să servească umanitatea, nu să o deservească, nu-şi respectă propria Constituţie, a căzut sub vraja celor degeneraţi, in şi sub umani, şi că este, cel puţin temporar, lovit de nulitate.
DATA
l Decembrie 2015
Stoian G. Bogdan
Stoian G. BogdanStoian G. Bogdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu