Scurt despre Poezie

Scurt despre Poezie

În calitate de Poezeu mă văd nevoit să vorbesc despre Poezie, motivat de faptul că această absolut exclusivistă şi înaltă artă-ştiinţă subiectivă-obiectivă este confundată în prezent cu o literatură a cărei vibraţie nu se ridică la înălţimea vibraţiei Poeziei, ba chiar aş putea spune că zgârie. În prezent apar pe piaţă zeci de mii de cărţi sub egida de Poezie, care nu au nicio legătură cu Poezia, nici ca formă şi cu-atât mai puţin ca fond, şi o grămadă de creatori ai acestui gen de literatură, care nu au nicio legătură cu Poeţii, care sunt numiţi Poeţi şi Poete când ei nu sunt aşa ceva. Există o Scară a stărilor, iar Poezia începe de pe treptele cele mai de sus ale acestei Scări, întocmai cum şi primata numită în mod eronat om începe să fie OM tot când reuşeşte să trăiască stările cele mai de înălţime, cele cu vibraţia cea mai înalta. Întocmai cum şi creatorul de texte începe să fie Poet cam atunci când începe să fie OM, când reuşeşte să exprime stările cele mai de înălţime, cele cu vibraţia cea mai înaltă.

Dedesubt sunt cuvintele cele mai importante care exprimă stările cele mai importante. Fiecare dintre aceste stări are o vibraţie. Cea mai joasă şi proastă vibraţie o are starea numită RUŞINE. Cea mai înalta vibraţie o are starea numită ILUMINARE, sau Supraconştiinţă. Tot ce e de jos în sus până la CURAJ e prost, vibraţie joasă. Tot ce e de la IUBIRE în sus e excelent, e cu vibraţia cea mai înalta.
Acestea sunt cuvintele:

ILUMINARE

PACE

FERICIRE

IUBIRE

ÎNŢELEPCIUNE

ACCEPTARE

VOINŢă

NEUTRALITATE

CURAJ

MÂNDRIE

FURIE

INVIDIE

GELOZIE

DORINTĂ

FRICĂ

SUPĂRARE

APATIE

VINĂ

RUŞINE

Toate textele a căror vibraţie este sub CURAJ, nu sunt Poezie, sunt texte şi-atât, ba aş spune că sunt texte subversive. Motivul pentru care spun că textele care exprimă stări aflate sub CURAJ sunt subversive este bazat pe faptul că apa se cristalizează armonios-frumos-sănătos atunci când primeşte o vibraţie de la CURAJ în sus, în timp ce atunci când primeşte o vibraţie de sub CURAJ în jos se cristalizează dizarmonios-urat-maladiv. Cum omul este vreo optzeci la sută apă, să ne închipuim ce efect are asupra sa un text care vibrează SUPĂRARE sau FRICĂ sau RUŞINE. Efectiv îţi strică apele, îţi bâhleşte sufletul. Ilustrul neuropsihiatru român, prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan, a remarcat că orice gând negativ ne face rău nouă şi Universului în care trăim, că stresul produs de un gând negativ poate paraliza sistemul imunitar al organismului uman - gândul, fiind format din energie şi informaţie, se propagă pe distanţe nelimitate; iar prin informaţia pe care o poartă unda-gând, ne face bine sau rău, în funcţie de gândirea noastră. De-aceea tot ce e exprimă stările de la IUBIRE în sus e Poezie de cea mai înalta vibraţie, de-acolo începe de altfel şi geniul. În sprijinul acestei idei voi cita dintr-o scrisoare publicată recent a lui Albert Einstein către fiica sa: "Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţa care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.

Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.

Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.

După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns."

Sigur, mulţi creatori amestecă stările, dar puţini ating ÎNŢELEPCIUNEA, şi mai puţini ating IUBIREA, şi un număr infim ating PACEA sau FERICIREA, în texte în care simultan ating şi stări din spectrul inferior, adică de sub CURAJ. Cum ar veni, dau FURIE combinată cu SUPĂRARE cu DORINŢĂ şi cu IUBIRE şi fac o struţocămilă care e text, dar care nu e Poezie. Poezia e pură ÎNŢELEPCIUNE IUBIRE FERICIRE PACE LUMINA, tot ce nu e pură Poezie nu e Poezie. E text, e situaţie poetică, e orice altceva numai poezie nu. Iar cei care nu exprimă ÎNŢELEPCIUNE IUBIRE FERICIRE PACE LUMINA nu sunt Poeţi.

Privind acum literatura, şi nu doar literatura, ci şi muzica şamd, din această perspectiva absolut corectă, putem deduce fără echivoc că puţini sunt în lume Poeţi şi puţine sunt Poezie. Din literatură română contemporană, adică din zecile de mii de creatori de texte considerate Poezie, nu cred că sunt cinci Poeţi. Unu e sigur şi cel mai vibrant, ha ha: POEZEUL