Gabriel Daliș

Unul dintre cei mai aerisiți poeți din câți am cunoscut este Gabriel Daliș. De fapt, am cunoscut puțini, foarte puțini poeți aerisiți, pentru că majoritatea poeților în țara asta sunt niște onaniști și la propriu și la figurat. Nu numai că scriu prost, plat, fad, eronat, ridicol etc., ceea ce este pardonabil, dar atitudinea și conduita lor confirmă spirite turtite, puberte, inculte. De-aceea, nici mucii nu-mi dau pe ei; deși scriu cărți, publică etc. ei nici nu sunt poeți pentru că poet înseamnă în primul rând spirit elevat, ieșit din capcana viscerelor după pubertate, sau din capcana imaturității, din cea a lipsei simțului ridicolului, din cea a injustiției, sau.. Poet este acel om care îți extinde conștiința prin versul său ca un șaman. Un poet în acest sens este fără îndoială Isus Hristos. Mă uit la poeții români din toate vremurile, înafară de câțiva, majoritatea sunt niște manglitori care spun nimic cu vorbe multe, iar ăștia din ultimii ani, ăștia sunt niște scamatori care mimează poeți, aici includ 50-60-70-80-90-2000 cu minuscule excepții - niște onaniști care aberează fără rost și sens.
Motivul pentru care scriu acest text este că am văzut că Daliș își dă demisia din USR, care USR este în România la fel de ridicolă ca instituție pe cât e și Guvernul și Președinția, și la fel de ineficientă și de căpușă. Mi se pare un gest just, având în vedere contextul în care el a fost exprimat. Există niște oameni în țara asta de o bună credință imaculată care fac parte din instituții promiscue, ce promiscue, infecte dea dreptul, ca USR, cu mii de scârnăvii umane ca și colegi, care preferă să-și spele imaginea de jegul luat de pe colegii și de pe mobilierul din aceste instituții, și-și dau demisia. Asta face și Daliș, îngrețoșat probabil de jegul care învăluie USR de la vârf. Căci la conducerea USR e o fosilă manevrabilă securistă ignorantă nesimțită și ridicolă pe post de Președinte, un puriu golan școlit manglitor securist ignorant nesimțit corupt ministru și la un pas de ridicol pe post de Vice-Președinte, ăștia sunt dușmanii scriitorilor și-ai românilor în general, fiind manipulatori de minți odihnite și intoxicate scriitorești și românești în general, agenți ai unor puteri străine care ne iubesc cum iubim noi sărăcia, și înafară de ei un Consiliu format din tot felul de bețivi libidinoși bășinoși bășiți ridicoli lipsiți de talent literar și de bun simț. Dintre ei fac parte mai nou și unii tineri carece profi universitari scriitori ca al de  Alex Glodiș, niște larve de molie și ei. Le transmit tuturor pe această cale că dacă vor, pot să-și urmeze instinctele porcești și să mă excludă din USR, spunându-le că dacă fac gestul îmi vor amplifica aura, iar dacă nu îl fac îi dărâm oricum pentru violența incompetenței pe care o dovedesc, amintindu-le că în Istorie eu voi rămâne mereu cel care s-a pișat pe ei și pe toate scârnviile ca ei vii sau moarte din această țară de sus și cu coaie. (S-a pișat pe ei, în acest context înseamnă: le-a subliniat scârnăvia, prosia, ridicolul și slabele calități umane printr-o literatură mai matură și mai deșteaptă decât a lor.) Scriitorii români cu mici excepții sunt niște mârțoage căcate pe ele bețive proaste corupte jegoase infecte iar USR îi oglindește perfect. Scriitorii români în marea lor majoritate nu-s mai deștepți deloc decât, să zicem, guvernanții, care în ciuda faptului că guvernează fără doar și poate, și-o fac prost, corupt, eronat, sunt tot niște mârțoage căcate pe ele bețive proaste corupte jegoase infecte cu mai mulți, mult mai mulți bani, care nu-s mai deștepți deloc decât eram eu acum vreo 3 ani.. că acu, cu modestie spun că de-mi scap diplomele pe ei nu se mai ridică de jos.
Gestul lui Daliș este de urmat și vine pe fondul unui eseu al Președintelui ASB și Vice-Președintelui ICR în pe semne poarta evreilor. Nu știu ce a scris Preșe-Vicele dar bănuiesc că n-a fost ceva drept din moment ce Daliș a adoptat această conduită. Pe Preșe-Vicele Hârbea, care arată reprezentativ pentru scriitorii români, puțin mai bine ca fostul premier molău Ciorbea, sau chiar mai rău, depinde cum privești, îl stimez așa că nu-l mai fac cu boașe și oțet acum, cu toate că o să-l compar, pentru cine nu a avut onoarea să îl zărească, cu un purcel flămând după o lungă cură de slăbire. De ce este de urmat gestul lui Daliș? Pentru că USR e ca un spital de boli contagioase, te pervertește fără să-ți dai seama. În acest sens îmi amintesc de prietenul Ciotloș, care după vreo doi ani de muncă pe la USR în același mediu toxic cu Conducerea, s-a impregnat cu duhorile morale ale Conducerii fără să sesiseze, care putea fi, la ce intelect are, și el un spirit luminat, dacă nu se plafona în mârlănie, și care acum, dintr-un tip cu o probabilă integritate morală, e un simplu, ei bine, nu chiar simplu, să-i spunem bun de gură căcănar, un reziduu al celui care îmi era demult prieten.
Gesturi ca ale lui Daliș, într-o țară de lingencuriști, de nevertebrați, de scârnăvii ieftine, de căcănari, de buhai analfabeți intelectual, de castrați, de lași, sunt exemplare. Gesturi ca ale lui Daliș, într-o țară în care scriitorii sunt niște claponi care fac de râs scriitorii care au făcut și care fac Istorie în țara asta, cu coloana vertebrală dreaptă, patriotism, altruism și abnegație, în constelația cărora vrând nevrând iată că mă alătur, sunt exemplare, pentru că USR este o căpușă ineficientă, condusă de nonvalori antiromâne, plină de nonvalori, care trebuie or desființată, or reformată de la a la z. De ce este Manolescu o nonvaloare antiromână? Pentru că este unul dintre cei care țin țara dezbinată și scriitorii la fel, promovând ideea proastă că numai scriitorii din București sunt ok, și că cei din provincie sunt de căcat, + o rivalitate nocivă între Ardeal și București, între București și Iași etc.