cu komartin pe mess adineauri

stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:29): iata te vechiul meu prieten, on line pe mess ca norii pe fruntea unul cer
stoiangbogdan (12.10.2011 18:40:38): ce mai faci?
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:51): uite ce să fac
Claudiu Komartin (12.10.2011 18:58:54): te-ngrop
stoiangbogdan (12.10.2011 18:59:00): cum asa? succes

si aici groapa si pamantul http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/10/un-mascarici.html

si replica mea:

Un bun prieten

Pe Claudiu Komartin l-am cunoscut mai bine intr-o noapte cand capsam cu Cosimin si cu Cristi carnetelele pe care le publicam in colectia no name coordonata de un cristian. A venit intr-un capot de piele si l-am intrebat daca nu cumva i l-a furat lui bunica-su - l-a dezbracat si-a inceput sa capseze si el, si-am vorbit - pana la urma si-a capsat un deget. Cosmin a zis ca si l-a capsat intentionat. a doua seara avea sa se planga in club a la lansarea carnetelelor de aventura noastra aratand dovada: degetul capsat. Atunci l-am remarcat si mi-am zis: iata un bun prieten de avut. Am inceput sa umblam si am inceput sa cunosc o gramada de scriitori care m-ai displacut mai mult sau mai putin cu mici exceptii. Ma prezenta ca pe un prieten dintr-un film de oscar, ca pe uite cu cine umblu eu: cu sgb. Oamenii aia ma cunosteau de pe siteul clubliterar.com pe care l-am administrat si eu intr-o zi sau de pe alte siteuri literare pe care activam cand eram mai pusti sub nickul sgb, si-acum ca ma cunosteau si-n realitate, si-mi vedeau stilul excelent, se impresionau pana la extaz. Au urmat nopti de betii si chefuri samd. Au trecut anii. Si public eu Chipurile. O carte pe care am scris-o in vreo doi ani si pe care, avandu-mi in vedere stilul dezordonat de-a scrie, inainte s-o public am trecut-o prin mainile mai multor prieteni cu experianta in redactare de carte, printre care si prin mainile prietenului Komartin caruia i-am multumit cu fiecare prilej ca si celorlalti. Orbit de succesul subit al cartii, prietenul Komartin a dezvoltat o aversiune fata de mine, pe care, de altfel Cosmin a numit-o invidie, in propozitiile si in gesturile lui: ma ingana, ma imita, avea o conduita dezagreabila, pe care incepuse de la o vreme s-o aiba si fata de Cosmin, nu stiu de ce. Ne-am racit. Era prin 2009. Ulterior, am inceput sa aud ca pe la fiecare masa pe la care trecea, Komartin, vechiul meu prieten, vorbea despre mine ca despre un fost iubit care l-a parasit. Un medalion de cuvinte care sa-mi distruga imaginea de distins domn in fata distinsului auditoriu, povesti si minciuni si o gramada de lucruri pe care un distins ca mine le priveste ca pe publicitate gratuita de la un vechi prieten bun. Uneori, intristat de prietenia acestui prieten, m-a luat gura pe dinainte si m-am mai scapat si eu, e drept, despre furturile si escrocheriile lui de doi lei, despre cum isi taie venele ca sa nu-l paraseasca femeile, dar niciodata apeland de minciuna si la dezinformare. un mare maestru al ceremoniei ceaiului in japonia spunea ca a-ti vorbi de rau un prieten e a te vorbi de rau pe tine, iar eu, ca un mare maestru al ceremoniei ceaiului ce sunt in romania spun ca eu il voi respecta si iubi in continuare pe acest prieten, chiar si cand ara prin prietenia noastra. Si-i trimit in imaginatie un fluture de noapte pe care l-am scris rand cu rand. Cu drag, de la Poezeu, pentru Claudiu Komartin, mua!