Când îmi spuneau niște oameni că suntem atacați din toate părțile pentru a fi distruși lent, mă gândeam că respectivii sunt paranoici. Când îmi spuneau că autorii acestui genocid sunt printre alții guvernanți, parlamentari, oameni din servicii secrete, din cadrul armatei etc. care se pretează la astfel de chestii pentru că sunt dezinformați, amenințați, mituiți, pentru că fac parte din organizații cu caracter secret, pentru că sunt sataniști, pentru că sunt eugeniști - într-un cuvânt, pentru că au discernamântul viciat, sunt psihopați - mă gândeam că respectivii care îmi spuneau au luat-o razna. Ulterior am analizat la rece ceea ce mi s-a comunicat:
1. Mi-am amintit istoria: în orice perioadă istorică individul a fost îngrădit, manipulat, îndoctrinat, sărăcit, exploatat, jefuit, torturat, terorizat, îmbolnăvit, batjocorit, omorât șamd de către organizații numite Stat, Guvern, Biserică, Monarhie etc. Iar acum este la fel, deși s-au schimbat decorurile.
2. Mi-am amintit că: Fiecare om are DREPT DE PROPRIETATE DE SINE, care îi conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra ființei sale, atribute care trebuie să fie exercitate, pentru ca dreptul să fie real, în mod exclusiv, absolut și perpetuu. Și că acest drept i-a fost încălcat și-i este încălcat omului în toată istoria știută de către aceste organizații numite Stat, Guvern, Biserică, Monarhie etc., organizații care sunt ficțiuni în realitate, dar care sunt create și susținute de oameni. Așadar omul pentru om e lup, dar nu omul în general, ci omul prost sau bolnav psihic.
3. M-am uitat în jur și am văzut că țara mea e din ce în ce mai săracă, oamenii sunt din ce în ce mai dezbinați, mai răi, mai proști, mai inumani, că unii dintre ei, zeci de mii, dorm pe străzi, cerșesc, se prostituează, își vând organele, că fiecare partid care a fost la guvernare sau a ocupat scaunele statului nu a făcut decât să amplifice genocidul națiunii române, să sărăcească, să îndobitocească și mai mult românul, că milioane de români părăsesc țara penru că nivelul de trai scade de la an la an, că...
4. Am văzut un monument dezvelit în statul american Georgia în prezența președintelui Obama pe care scria în engleză: păstrați omenirea sub 500.000.000. Iar omenirea este formată din 6-7 miliarde de oameni în prezent. Am văzut oameni, campanii de promovare a ideii că suntem prea mulți pe planetă și că se termină resursele și că... menită se dezbine oamenii, să-i facă să sufle ușurați când le mai moare un seamăn, să le omoare și ultima firimitura de umanitate din ei. Când în realitate resursele planetei sunt nelimitate și pot ține sute de miliarde de oameni într-o viață mai mult decât decentă, într-o viață de vis, în bunăstare șamd. cum e normal, uman, pentru fiecare om să trăiască.
5. Am văzut țări invadate de alte țări sub pretexte ca eliberare, democrație, umanitate și cetățenii respectivelor țări omorâți, torturați, sărăciți, exploatați șamd. Am văzut țări în care erau organizate lovituri de stat pentru ca resursele acumulate anterior să fie furate, țări cum e țara mea, care a fost și este supusă unui genocid... și îndatorată de fiecare guvern, astfel încât românii nenăscuți sunt condamnați să plătească datorii...
6. Am vorbit cu nutriționiști, cu chimiști, cu oameni atenți la mersul lumii, am aflat că mâncarea e modificată genetic și că astfel proprietățile ei nutritive se reduc drastic, că conține substanțe care favorizează îmbolnăvirea, cancerul, impotența, starilitatea, prostia, că apa e infestată cu substanțe care imbolnăvesc, sterilizează, creează impotență, tâmpesc, că cosmeticele conțin substanțe care favorizează îmbătrânirea, apariția cancerului, îmbolnăvirea, prostia etc.
7. Am văzut multe pe care le-am pus cap la cap și-am ajuns la concluzia că suntem, mai ales noi, românii, un popor la a cărui distrugere se lucrează intens, prin intermediul propriului stat și a guvernanților lui
Și-am privit cerul, și pe cer, în fiecare zi trec avioane care lasă dârele morții http://chipurile.blogspot.ro/2012/11/darele-mortii.html în fiecare zi
miercuri, 28 noiembrie 2012
marți, 27 noiembrie 2012
Dârele Morţii
Adineauri am ieșit pe balcon și am privit cerul. Vreo 3 avioane zburau lent spre aeroportul Băneasa sau poate spre Otopeni, cine știe... Toate 3 lăsau în urma lor dâre albe lungi și groase care se regăsesc pe cer și acum. Privind în jur am observat mai multe astfel de dâre, deasupra mai multor cartiere, semn că ele au fost făcute de mai multe avioane înainte să ies eu pe balcon. Dacă privești prin București poți vedea pe mai multe străzi graffitiul cu textul următor: Privește Cerul...
Ce-i cu aceste dâre? Să vedem ce zic oamenii:
George Preda
- "În ultimii ani, clinicile medicale şi sălile de urgenţă ale spitalelor sunt mereu înţesate, de multe ori umplute la dublul capacităţii lor, de oameni suferind de boli al căror nume până acum câţiva ani nici nu exista. De ani de zile există bănuiala că starea proastă a sănătăţii oamenilor, simptomele noi, maladiile nou apărute, greu de explicat de lumea medicală, ar avea drept cauză dârele anormale pe care din ce în ce mai multe avioane în zbor le lasă în urma lor. Autorităţile, însă, nu par să se îngrijească de un astfel de detaliu … care pare banal!
La început, doar extrem de puţine avioane lăsau în urma lor astfel de dâre. Astăzi, au devenit extrem de numeroase, brăzdând cerul în cruciş, în paralel şi chiar în formă de „S“ sau de cercuri. Privim pe furiş cerul şi atunci când zărim aceste dâre, ni se pare normal ca un avion care trece să lase în spatele lui urme care se întind de la un capăt la altul al orizontului. Ele se lărgesc continuu, amestecându-se cu alte dâre, ajungând să formeze un adevărat nor, care acoperă cerul ore în şir.
Nu este oare legitim, în acest caz, să ne întrebăm dacă aceste dâre nu sunt cumva una dintre cauzele problemelor de sănătate care ne lovesc de câţiva ani încoace? Dăm ca exemplu valul de bronhiolite care afectează din ce în ce mai mulţi nou-născuţii, în fiecare an. În urmă cu două decenii, acest cuvânt nici măcar nu exista în dicţionar! Alte probleme care au apărut sunt: recrudescenţa astmului, leziuni ale căilor respiratorii, leziuni pulmonare, dureri în gât ciudate, angine care dispar la fel de pe neaşteptate cum apar, gripe care nu sunt cu adevărat gripe, maladii ale ochilor, ale pielii şi organelor interne... Lista este lungă, şi fiecare dintre aceste afecţiuni poate degenera şi duce la moarte.
Analizele efectelor chemtrail-urilor, adevărate dâre ale morţii, sunt dintre cele mai neliniştitoare. Soluţia oficială care ni se oferă: vaccinuri noi şi antibiotice super-tehnologizate, în condiţiile în care s-a demonstrat că supraconsumul de vaccinuri şi de antibiotice de tot felul nu a făcut decât să reducă iremediabil capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la atacuri subite.
Explicaţia cu care, iniţial, responsabilii civili şi militari ai forţelor aeriene i-au liniştit pe observatori, a fost aceea că ar fi vorba doar de dâre de condensare. La întrebarea de ce aceste urme nu existau cu mai mulţi ani în urmă răspunsul a fost că atunci avioanele nu zburau atât de sus încât să permită formarea acestor dâre. În anumite cazuri, aceste dâre, au spus ei, pot rezulta ca urmare a aruncării restului de carburant, în vederea unei posibile aterizări forţate. Cu toate acestea, înmulţirea acestor dâre (nu toate avioanele care zboară riscă să se prăbuşească, din câte se ştie...) şi aspectul lor face să fie ridicol şi inadmisibil acest gen de justificare... În urma amplitudinii pe care fenomenul a luat-o şi în lipsa unor explicaţii plauzibile, soluţia pe care autorităţile au găsit-o a fost să îl transforme în „legendă urbană”, împiedicând orice studiu ştiinţific serios. Folosindu-se de tragicele atentate din 11 septembrie 2001, au îngropat definitiv chestiunea. Ca urmare a aşa-zisei ameninţări internaţionale a terorismului, a fost impusă, sau cel puţin se urmăreşte să fie impusă, obligativitatea sprijinului şi încrederii absolute faţă de guverne. Chestiunea dârelor morţii [chemtrails] a ajuns, deci, să facă parte rapid dintre subiectele pe care mass-media le evită cu orice preţ... Dezbaterea a continuat însă pe internet.
Autorităţile militare şi guvernamentale iau în derâdere aceste afirmaţii ca fiind conspiraţioniste sau le denunţă drept zvonuri lipsite de fundament. S-a mers chiar până la a vorbi de propagandă teroristă antiguvernamentală, pentru a închide, o dată pentru totdeauna, gura celor băgăreţi.
Ar trebui, cu toate acestea, să se realizeze o anchetă serioasă şi independentă şi să se dispună realizarea unor analize la laboratoare controlate de servicii neguvernamentale, dacă mai există aşa ceva... Deşi sunt destul de mulţi cei care au observat acest fenomen alarmant, numărul celor care au întreprins o campanie activă pentru informarea populaţiei este foarte mic. Agenţiile guvernamentale contează pe apatia oamenilor şi, de fapt, ele au ajutat din plin la crearea acestei stări de conştiinţă, începând din anii 1950, prin fluorizare, aspartam şi drogurile vândute pe stradă.
Este binecunoscut faptul că guvernele anumitor ţări experimentează tehnologii noi asupra populaţiei lor de zeci de ani. Există rapoarte care au fost făcute publice care o dovedesc. Pentru a opri acest genocid tăcut trebuie trezit spiritul oamenilor şi mass-media cu privire la acest flagel invizibil care ne copleşeşte de câţiva ani! Dacă un procentaj atât de mic de oameni este preocupat de acest fenomen, conducătorii acestor agenţii au motiv să creadă, analizând situaţia, că se găsesc deasupra oricărei bănuieli şi că nu există nimic de care să se teamă.
Dârele de condensare [contrails]
De la apariţia avioanelor cu reacţie, ne-am obişnuit să vedem pe cer dâre albe în urma lor, atunci când trec pe deasupra noastră, la mare altitudine. Aceste dâre albe – în engleză contrails, [dâre de condensare] – depind în special de doi factori: umiditatea ambiantă şi temperatura, foarte scăzută la acea altitudine. Ele pot să fie alcătuite din fine picături de apă condensate sau din cristale de gheaţă şi de zăpadă.
Aceste dâre pot să apară la altitudine joasă, aproape de nivelul solului, doar în zone cu un climat extrem de rece (Antarctica, Arctica) şi constituie un serios handicap pentru circulaţia aeriană. La altitudine, aceste condiţii se manifestă regulat începând de la 9000 de metri. Dârele pot rămâne vizibile mai multe minute înainte de a fi dispersate de vânt, gradat, până când dispar complet. Aceste dâre de condensare, nefiind formate decât din molecule de apă, sunt aproape inofensive, mai ales prin comparaţie cu poluarea pe care o singură turbină de avion o generează, datorită arderii carburanţilor şi ai altor agenţi chimici. Dârele de condensare [contrails], fiind compuse din vapori de apă, se disipă după o scurtă perioadă de timp. Conform meteorologului Thomas Schlattes de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a Statelor Unite, ele nu se pot forma decât la temperaturi de - 60°C şi mai mult, la niveluri de umiditate relativă de 70% şi la altitudini foarte mari.
Ca incident separat şi distinct în ansamblul acestor evenimente, norii se pot forma dacă temperatura, umiditatea relativă şi condiţiile de vaporizare sunt favorabile dezvoltării lor. Dacă vedem pe cer dâre de condensare [contrails] – considerate aşa după aspectul lor – care se transformă în „nori“ , putem concluziona că nu sunt alcătuite din vapori de apă şi deci este vorba de altceva!
Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare [contrails] este relativ scurt, două minute sau mai puţin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puţin conform definiţiei sale clasice (condensation trail sau dâră de condensare). Nivelul de disipare a dârelor de condensare [contrails] depinde mult de mărimea particulelor cristalelor de gheaţă şi de cantitatea de raze solare. Dependenţa de umiditatea relativă nu este evidentă. Un nor care se formează în urma trecerii unui avion, atunci când se produce aceasta, depinde în principal de temperatura, de umiditatea relativă, de tipul şi de mărimea particulelor (nucleelor) de aerosol care sunt introduse.
Formarea şi disiparea dârelor normale de condensare [contrails] şi formarea de nori trebuie să fie recunoscute ca fiind două procese fizice separate care rezultă ca urmare a unor condiţii diferite şi variabile în cele două cazuri.
Dâre ale morţii [chemtrails]
De la mijlocul anilor 1990 încoace, în SUA a început să fie observată înmulţirea unor dâre de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasă decât cea a dârelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot să fie albe sau colorate şi se estompează foarte lent, lăsând să treneze o ceaţă în care pot fi detectate diverse particule sau filamente. Uneori, ele formează nori longitudinali care se taie brusc, lăsând un gol în respectiva dâră. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la câţiva kilometri mai departe. Sau, dimpotrivă, dâra taie cerul de la un capăt la altul al orizontului. Aceşti nori nu sunt întotdeauna situaţi la mare altitudine, după cum pretind autorităţile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, îi putem sesiza la înălţimi cuprinse între 1000 şi 5000 metri, dar şi mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.
În unii dintre aceşti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Alţii sunt pătaţi de mase mai închise în interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dâre se expansionează destul de rapid (în funcţie de viteza vântului) şi produc pene fine sau plase în evantai. Spre deosebire de dârele de condensare [contrails], dârele morţii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o întrerupere în traseu, ca şi cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate.
Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt cârcotaşi profesionişti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degrabă pasionaţi de aviaţie, medici, oameni de ştiinţă, poliţişti, jurnalişti integri... şi oameni cărora aceste împrăştieri le provoacă iritaţii oculare sau bronhice, alergii şi oboseală. Ei aparţin tuturor claselor societăţii. Plecând de la criterii de sănătate publică, s-a creat o reţea de observatori ai dârelor morţii [chemtrails], care este extrem de activă pe internet. "
Aftonbladet, o binecunoscută publicaţie suedeză, a reacţionat la afirmaţiile diplomatului suedez, bulversând cetăţenii cu articolul „Politicienii afirmă că CIA împreună cu guvernul suedez injectează toxine desupra Suediei”.
Ce-i cu aceste dâre? Să vedem ce zic oamenii:
George Preda
- "În ultimii ani, clinicile medicale şi sălile de urgenţă ale spitalelor sunt mereu înţesate, de multe ori umplute la dublul capacităţii lor, de oameni suferind de boli al căror nume până acum câţiva ani nici nu exista. De ani de zile există bănuiala că starea proastă a sănătăţii oamenilor, simptomele noi, maladiile nou apărute, greu de explicat de lumea medicală, ar avea drept cauză dârele anormale pe care din ce în ce mai multe avioane în zbor le lasă în urma lor. Autorităţile, însă, nu par să se îngrijească de un astfel de detaliu … care pare banal!
La început, doar extrem de puţine avioane lăsau în urma lor astfel de dâre. Astăzi, au devenit extrem de numeroase, brăzdând cerul în cruciş, în paralel şi chiar în formă de „S“ sau de cercuri. Privim pe furiş cerul şi atunci când zărim aceste dâre, ni se pare normal ca un avion care trece să lase în spatele lui urme care se întind de la un capăt la altul al orizontului. Ele se lărgesc continuu, amestecându-se cu alte dâre, ajungând să formeze un adevărat nor, care acoperă cerul ore în şir.
Nu este oare legitim, în acest caz, să ne întrebăm dacă aceste dâre nu sunt cumva una dintre cauzele problemelor de sănătate care ne lovesc de câţiva ani încoace? Dăm ca exemplu valul de bronhiolite care afectează din ce în ce mai mulţi nou-născuţii, în fiecare an. În urmă cu două decenii, acest cuvânt nici măcar nu exista în dicţionar! Alte probleme care au apărut sunt: recrudescenţa astmului, leziuni ale căilor respiratorii, leziuni pulmonare, dureri în gât ciudate, angine care dispar la fel de pe neaşteptate cum apar, gripe care nu sunt cu adevărat gripe, maladii ale ochilor, ale pielii şi organelor interne... Lista este lungă, şi fiecare dintre aceste afecţiuni poate degenera şi duce la moarte.
Analizele efectelor chemtrail-urilor, adevărate dâre ale morţii, sunt dintre cele mai neliniştitoare. Soluţia oficială care ni se oferă: vaccinuri noi şi antibiotice super-tehnologizate, în condiţiile în care s-a demonstrat că supraconsumul de vaccinuri şi de antibiotice de tot felul nu a făcut decât să reducă iremediabil capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la atacuri subite.
Autorităţile militare şi guvernamentale iau în derâdere aceste afirmaţii ca fiind conspiraţioniste sau le denunţă drept zvonuri lipsite de fundament. S-a mers chiar până la a vorbi de propagandă teroristă antiguvernamentală, pentru a închide, o dată pentru totdeauna, gura celor băgăreţi.
Ar trebui, cu toate acestea, să se realizeze o anchetă serioasă şi independentă şi să se dispună realizarea unor analize la laboratoare controlate de servicii neguvernamentale, dacă mai există aşa ceva... Deşi sunt destul de mulţi cei care au observat acest fenomen alarmant, numărul celor care au întreprins o campanie activă pentru informarea populaţiei este foarte mic. Agenţiile guvernamentale contează pe apatia oamenilor şi, de fapt, ele au ajutat din plin la crearea acestei stări de conştiinţă, începând din anii 1950, prin fluorizare, aspartam şi drogurile vândute pe stradă.
Este binecunoscut faptul că guvernele anumitor ţări experimentează tehnologii noi asupra populaţiei lor de zeci de ani. Există rapoarte care au fost făcute publice care o dovedesc. Pentru a opri acest genocid tăcut trebuie trezit spiritul oamenilor şi mass-media cu privire la acest flagel invizibil care ne copleşeşte de câţiva ani! Dacă un procentaj atât de mic de oameni este preocupat de acest fenomen, conducătorii acestor agenţii au motiv să creadă, analizând situaţia, că se găsesc deasupra oricărei bănuieli şi că nu există nimic de care să se teamă.
Dâre de condensare sau dâre ale morţii?
Dârele de condensare [contrails]
Aceste dâre pot să apară la altitudine joasă, aproape de nivelul solului, doar în zone cu un climat extrem de rece (Antarctica, Arctica) şi constituie un serios handicap pentru circulaţia aeriană. La altitudine, aceste condiţii se manifestă regulat începând de la 9000 de metri. Dârele pot rămâne vizibile mai multe minute înainte de a fi dispersate de vânt, gradat, până când dispar complet. Aceste dâre de condensare, nefiind formate decât din molecule de apă, sunt aproape inofensive, mai ales prin comparaţie cu poluarea pe care o singură turbină de avion o generează, datorită arderii carburanţilor şi ai altor agenţi chimici. Dârele de condensare [contrails], fiind compuse din vapori de apă, se disipă după o scurtă perioadă de timp. Conform meteorologului Thomas Schlattes de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a Statelor Unite, ele nu se pot forma decât la temperaturi de - 60°C şi mai mult, la niveluri de umiditate relativă de 70% şi la altitudini foarte mari.
Ca incident separat şi distinct în ansamblul acestor evenimente, norii se pot forma dacă temperatura, umiditatea relativă şi condiţiile de vaporizare sunt favorabile dezvoltării lor. Dacă vedem pe cer dâre de condensare [contrails] – considerate aşa după aspectul lor – care se transformă în „nori“ , putem concluziona că nu sunt alcătuite din vapori de apă şi deci este vorba de altceva!
Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare [contrails] este relativ scurt, două minute sau mai puţin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puţin conform definiţiei sale clasice (condensation trail sau dâră de condensare). Nivelul de disipare a dârelor de condensare [contrails] depinde mult de mărimea particulelor cristalelor de gheaţă şi de cantitatea de raze solare. Dependenţa de umiditatea relativă nu este evidentă. Un nor care se formează în urma trecerii unui avion, atunci când se produce aceasta, depinde în principal de temperatura, de umiditatea relativă, de tipul şi de mărimea particulelor (nucleelor) de aerosol care sunt introduse.
Formarea şi disiparea dârelor normale de condensare [contrails] şi formarea de nori trebuie să fie recunoscute ca fiind două procese fizice separate care rezultă ca urmare a unor condiţii diferite şi variabile în cele două cazuri.
Dâre ale morţii [chemtrails]
În unii dintre aceşti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Alţii sunt pătaţi de mase mai închise în interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dâre se expansionează destul de rapid (în funcţie de viteza vântului) şi produc pene fine sau plase în evantai. Spre deosebire de dârele de condensare [contrails], dârele morţii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o întrerupere în traseu, ca şi cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate.
Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt cârcotaşi profesionişti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degrabă pasionaţi de aviaţie, medici, oameni de ştiinţă, poliţişti, jurnalişti integri... şi oameni cărora aceste împrăştieri le provoacă iritaţii oculare sau bronhice, alergii şi oboseală. Ei aparţin tuturor claselor societăţii. Plecând de la criterii de sănătate publică, s-a creat o reţea de observatori ai dârelor morţii [chemtrails], care este extrem de activă pe internet. "
Și Andrei Dobrin
- "În toamna acestui an, unul dintre liderii partidului ecologist din Suedia a recunoscut public că aşa-zisele chemtrails sau „dâre ale morţii” nu sunt doar nişte teorii conspirative, ci ele reprezintă cu adevărat un pericol care pune în primejdie viaţa cetăţenilor suedezi. Fiind primul politician european care a avut curajul să vorbească deschis despre chemtrails, Pernilla Hagberg a afirmat cu mai multe ocazii că „dârele morţii” sunt de fapt substanţe foarte toxice răspândite intenţionat în atmosferă şi că, deşi mulţi politicieni suedezi cunosc acest aspect îngrijorător, ei se tem să îl recunoască public.
Conform spuselor Pernillei Hagberg, totul a început când a observat în Katrineholms Courier (un ziar suedez) o poză reprezentând nişte „dâre ale morţii”, iar autorii acelui articol se întrebau ce înseamnă acele urme de pe cer. Hagberg a afirmat într-un interviu că nu şi-a putut imagina atunci când a sunat la redacţia acelui ziar, cu intenţia de a clarifica dilema, că totul va lua o întorsătură atât de mare.
Diplomatul suedez afirmă că îi este cunoscută problema „dârelor morţii” de şase ani şi că bănuieşte că CIA împreună cu guvernul suedez ar complota împotriva cetăţenilor suedezi prin răspândirea toxicelor chemtrailsuri. Tot ea afirmă că ar exista chiar şi un document secret pe care Suedia şi SUA le-au semnat împreună cu privire la răspândirea „dârelor morţii” pe cerul suedez. Politicianul a mai afirmat că deţine anumite informaţii care îi permit să afirme că SUA nu este singura superputere la ora actuală de pe glob care se dedă la astfel de acţiuni criminale împotriva cetăţenilor săi.
Deşi a spus că intenţionează să continue investigarea detaliată a acestei probleme, Pernilla Hagberg pare a fi o persoană modestă şi prudentă care afirmă că nu vorbeşte în numele partidului ecologist ci pe cont propriu. Invitată în mai multe rânduri, nu se grăbeşte să apară la televiziunea naţională pentru a dezbate pe tema „dârelor morţii” afirmând că programul încărcat nu îi permite, deocamdată, să facă aceasta. La ora actuală ea primeşte mii de emailuri de la oameni din toată lumea care o felicită pentru curajul său.
Se pare că un alt diplomat ecologist din Suedia, pe nume Roy Hagberg, lider al partidului în provincia Vingaker a făcut unele afirmaţii cu privire la existenţa chemtrailsurilor pe cerul suedez, afirmaţii care coincid într-o mare măsură cu cele făcute de Pernilla Hagberg. Între timp, un alt lider al partidului ecologist din Suedia a apărut la televiziunea naţională afirmând că mediul înconjurător din Suedia are probleme mult mai grave care vin pe primul plan în comparaţie cu aceste chemtrails dar, a continuat el, ar fi „foarte urât din partea guvernului suedez dacă ar fi răspunzător pentru aşa ceva”.
Cu alte cuvinte, deşi nu afirmă vehement existenţa „dârelor morţii”, totuşi, liderii partidului ecologist din Suedia au atras în mod public atenţia cetăţenilor suedezi asupra acestui pericol, arătându-şi într-un mod „diplomatic”, am putea spune, nesupunerea faţă de ordinele aşa-zişilor „iluminaţi” satanişti care conduc din umbră planeta pământ şi urmăresc instaurarea unei Noi Ordini Mondiale."
luni, 26 noiembrie 2012
Curand o sa expun tablourile asta
Înzestrat divin cu mai multe talente cum sunt
vorbeam la o masă mai acu cativa ani cu mai multi artisti plastici geniali
și cu tablourile lor în minte mă gândeam că trebuie să fac și eu niște tablouri.
Domnilor, am zis, oare ar fi rău dacă mi-aș manifesta geniul și plastic?
Ba deloc, mi-a răspuns Salvador.
Dar plasticizează erosul, a sugerat Leonardo.
În jurul nostru erau mii de ecrane pe care rulau mii de filme porno și-o muzică de gemete răsuna.
Am scos din buzunar un Nokia 6610 și la-nâmplare am început să pozez.
Pablo tasta pe-un laptop un poem și i-am zis
Activează, te rog, bluetoothul să trimit niște poze.
N-a percutat, așa c-am repetat
Pablo, activează, te rog, bluetoothul să trimit niște poze.
Lasa-l că-i concentrat, a zis Hans, scrie poemul no way
Dar iată că l-am terminat, mi-a răspuns în sfârșit
și mi-a împins laptopul cu bluetoothul activat. Mersi, i-am zis.
N-am citit poemul ca-l știam și-am descărcat fotografiile.
Auguste modela un sfârc imens orange dintr-o gumă de mestecat căzută din gura zeiței Isis
și m-am gândit că cu puțină culoare transform acele poze în tablouri.
Am apăsat rapid niște butoane și gata au fost.
Domnilor, cred că am creat o serie de capodopere, am zis satisfăcut
și am pocnit din degete și pe ecranele din jur au apărut toate tablourile.
Cu noi, aici, nici nu puteai crea altceva, a spus zâmbind El Greco.
Așa se face că-n curând voi expune o parte dintre acele tablouri.
Iată câteva mostre:
http://chipurile.blogspot.ro/2010/07/plastic.html
vorbeam la o masă mai acu cativa ani cu mai multi artisti plastici geniali
și cu tablourile lor în minte mă gândeam că trebuie să fac și eu niște tablouri.
Domnilor, am zis, oare ar fi rău dacă mi-aș manifesta geniul și plastic?
Ba deloc, mi-a răspuns Salvador.
Dar plasticizează erosul, a sugerat Leonardo.
În jurul nostru erau mii de ecrane pe care rulau mii de filme porno și-o muzică de gemete răsuna.
Am scos din buzunar un Nokia 6610 și la-nâmplare am început să pozez.
Pablo tasta pe-un laptop un poem și i-am zis
Activează, te rog, bluetoothul să trimit niște poze.
N-a percutat, așa c-am repetat
Pablo, activează, te rog, bluetoothul să trimit niște poze.
Lasa-l că-i concentrat, a zis Hans, scrie poemul no way
Dar iată că l-am terminat, mi-a răspuns în sfârșit
și mi-a împins laptopul cu bluetoothul activat. Mersi, i-am zis.
N-am citit poemul ca-l știam și-am descărcat fotografiile.
Auguste modela un sfârc imens orange dintr-o gumă de mestecat căzută din gura zeiței Isis
și m-am gândit că cu puțină culoare transform acele poze în tablouri.
Am apăsat rapid niște butoane și gata au fost.
Domnilor, cred că am creat o serie de capodopere, am zis satisfăcut
și am pocnit din degete și pe ecranele din jur au apărut toate tablourile.
Cu noi, aici, nici nu puteai crea altceva, a spus zâmbind El Greco.
Așa se face că-n curând voi expune o parte dintre acele tablouri.
Iată câteva mostre:
http://chipurile.blogspot.ro/2010/07/plastic.html
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Un politician este un artist
Capodopera lui este o
lume perfectă
Mă uit la lume și-mi
vine să plâng, pentru că o simt ca pe o bubă infectă
Cei care se numesc
politicieni sunt c-o infimă excepție bolnavi
Spiritele lor sunt turtite,
dar ei nu știu asta, de aia se țin bravi
Anemici spiritual
Nu se gândesc să
creeze o lume perfectă
Incapabili să-și
imagineze o lume perfectă
Incapabili să se
imagineze trăind într-o lume perfectă
Sunt animale care
vorbesc animal
Animale care vorbesc
din gât pentru că au inimile moarte
Animale cu gânduri
stângi pentru că au drepțile paralizate
Nu creează pentru că vor să conducă să stăpânească guvernate de
complexe de inferioritate de superioritate de instincte barbare
Nu creează pentru că
nu pot să se stăpânească, pentru că au mințile murdare
Nu creează pentru că
nu vor să ofere pentru că nu știu să ofere pentru că nu se gândesc să ofere
pentru că au gândurile ghiare
Pentru că se gândesc
numai să ia sperând egoiste că-și înfundă găunoșenia așa
Nu creează pentru că
nu iubesc
Pentru că au inimile
putrede
Pentru că nu sunt
artiști
Sunt saltimbanci
psihopați monștri cu mutre de
Oameni, focare de
infecție, naziști
Lumea e un horror în
care joacă toată lumea vrând nevrând
Zeci de milioane de
oameni mor de foame în fiecare an pe pământ
În fiecare clipă mor
de foame oameni pe pământ
Cât ai auzit asta au
murit de foame oameni pe Pământ
Și poate, întocmai celor cu inima moartă, n-ai simțit nimic când te-a pătruns acest
gând
Și poate, întocmai celor cu inima moartă, n-ai simțit nimic
Suntem complici la
distrugerea semenilor noștri în egoismul nostru bolnav căruia ne dedăm
Trăim de mii de ani
sub aceeași morbiditate cu inimile moarte putrezind stagnăm
Și nu ne vine să
credem că suntem bolnavi și asta ne îmbolnăvește mai rău și mai rău și mai rău
Ne e frică unii de
alții pentru că simțim de ce suntem în stare de tot ce-i mai animal mai bolnav
și mai rău
Ne e frică pentru că avem
spiritele turtite
Ne e frică pentru că
suntem nefrați vite
Ne e frică pentru că
suntem handicapați
Funcționăm la cea mai
scăzută capacitate retardați
Cei mai geniali
dintre noi ne folosim 10% din creier pentru că preferăm să păstrăm restul
atrofiat
Suntem controlați de
pasiunile de emoțiile noastre de pe căcat
Mâncăm hoituri ca să
ajungem la rândul nostru hoituri vii
Hoituri care vorbesc
pentru că nu pot să latre. Zombi
Suntem, flori ce se
ofilesc și nu pot să rodească
Un politician este un
artist
Capodopera lui este o
lume perfectă cu oameni desăvârșiți care nu pot să nu se iubească
Un politician este un
artist
Capodopera lui este o
lume perfectă cu oameni ce rodesc ca să nu se mai ofilească
Un politician este un
artist
Facă-se voia lui capodopera
lui măiastră din voia noastră
miercuri, 21 noiembrie 2012
's și cel mai bun poet din lume
Dau așa, două 3 linkuri pentru cei care nu mă cunoșteau, cu texte din viitoarele mele 3 cărți
http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/pis-pis
http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2329
http://chipurile.blogspot.ro/2012/10/o-lume-de-sclavi-poem.html
http://chipurile.blogspot.ro/2010/12/escort.html
ca să aibă o idee în acest sens. Ei și cum sunt eu așa, cel mai bun poet din lume, și-o spun cu modestie, realist, fără niciun strop de aroganță, am posteriorul plin de amprente dentare căci afirm asta fără să mă ascund după deget și, și din această cauză, mulți mă mușcă de cur... Cred că și președintele țării care, precum mulți alții, s-a regăsit cu plăcere în Poemul care fute-n gură politicianul român, dar nu asta-i ideea. Ideea e că din cauză că am enorm de mulți mușcători de cur, și cu acest prilej îi salut cu stimă, printre altele, Institutul Cultural Român, sub Patapievici, nu a făcut nimic ca să-mi promoveze literatura, nici în țară nici în străinătate, să mă proptească și pe mine la vreo lectură în străinătate, să-mi dea vreo rezidență, să-mi traducă și mie vreo carte, să-mi plătească vreo porție de cartofi prăjiți... Nimic. Atâta că m-au chemat de două ori pe la Mogoșoaia să cunosc niște traducătoare... unele dintre ele erau agenți secreți, nu mai dau nume că nu-i frumos, altele vorbeau româna de le dureau mâinile, majoritatea, altele erau destul de foarte proaste, iar cu unele m-am iubit, dar nu m-am iubit îndeajuns de mult timp încât să-mi termine de tradus vreo carte... Na :D Și oricum, mi se pare nefiresc să fut traducătoare ca să-mi traducă literatura când ICR plătește bani grei unor traducătoare profesioniste ca să traducă niște mediocri numai pentru că respectivii mediocrii sunt pile, neamuri, prieteni, șamd cu nu știu cine mare sculă-n basculă din ICR, sau că i se pare nu știu cărui babalâc de-acolo că cine știe ce literatură bună scriu respectivii, sau... multe sunt motivele. Ideea e că ICR nu a făcut nimic pentru mine. A, la inițiativa lui Marius Chivu mi-au inserat un poem din Chipurile într-un catalog pentru un târg de carte... Ceea ce-i muci în ceai oricum, căci unora le scoate pe banii... contribuabililor români până la urmă, cărțile în afară. Și dacă ar face vreun căcat, n-aș comenta, dar cărțile respective nu prezintă interes pentru publicul din alte țări... Ceea ce scriu autorii noștri și felul în care scriu de vreo 50 de ani, în afară s-a scris mult mai înainte. E ca și când ai încerca să-i vinzi unui colecționar de tablouri de Picasso un tablou în stilul lui Picasso azi. Nu merge, domle. Iar domnii și doamnele de la ICR, majoritatea lor, pentru că sunt înapoiați, și-mi cer scuze că le pun în vedere asta, nu se gândesc la asta, ei văd realitatea cu dioptrii or prea mici or prea mari, și nu au nici gust literar, și mai sunt și P(ile)C(unoștințe)R(elații)iști. Ca atare banul public e investit prost, cum de altfel suntem obișnuiți de 23 de ani, căci nu se promovează cultura română, cultura română începe o dată cu mine căci până acum cultura română a fost o pastișă, ci, de fapt, prostia celor care ocupă funcții în ICR. Îmi dau seama că jignesc o grămadă de funcționari care nici că mă vor chema vreodată la gluma ICR, dar intenția mea nu e să jignesc, ci să creez progres. Și oricum, pot oricând să fut niște traducătoare și să-mi scot cărțile în străinătate și fără sprijinul ICR.
De curând a venit la conducere domnul Marga. Mă invitaseră pe la începutul anului Alex Vakulovski și Moni Stănilă la Chișinău să sustin o lectură, să văd și eu bucata din țara mea luată cu japca de ruși etc. Pe 13 decembrie acu era povestea și se termina pe 17. Cică plătea ICR drumul și cazarea, ceea ce oricum nu era suficient... Scriitorii au nevoie și de diurnă... dacă tot îi trimiți să reprezinte cultura română, nu-i poți trimite cu banii lor în buzunare, nu de altceva, dar poate n-au. Din păcate, de curând, cei doi scriitori mi-au transmis că li s-au tăiat fondurile. Ca atare a căzut povestea mea la Chișinău, și-abia așteptam să merg acolo. Asta pățesc cei care spun lucrurilor pe nume și nu pupă-n cur... ca mine. N-au loc la mesele incompetenților, care incompetenți mai sunt și subțiri, cum le stă bine proștilor... Dar eu nu pierd nimic. Țara, în schimb...
http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/pis-pis
http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2329
http://chipurile.blogspot.ro/2012/10/o-lume-de-sclavi-poem.html
http://chipurile.blogspot.ro/2010/12/escort.html
ca să aibă o idee în acest sens. Ei și cum sunt eu așa, cel mai bun poet din lume, și-o spun cu modestie, realist, fără niciun strop de aroganță, am posteriorul plin de amprente dentare căci afirm asta fără să mă ascund după deget și, și din această cauză, mulți mă mușcă de cur... Cred că și președintele țării care, precum mulți alții, s-a regăsit cu plăcere în Poemul care fute-n gură politicianul român, dar nu asta-i ideea. Ideea e că din cauză că am enorm de mulți mușcători de cur, și cu acest prilej îi salut cu stimă, printre altele, Institutul Cultural Român, sub Patapievici, nu a făcut nimic ca să-mi promoveze literatura, nici în țară nici în străinătate, să mă proptească și pe mine la vreo lectură în străinătate, să-mi dea vreo rezidență, să-mi traducă și mie vreo carte, să-mi plătească vreo porție de cartofi prăjiți... Nimic. Atâta că m-au chemat de două ori pe la Mogoșoaia să cunosc niște traducătoare... unele dintre ele erau agenți secreți, nu mai dau nume că nu-i frumos, altele vorbeau româna de le dureau mâinile, majoritatea, altele erau destul de foarte proaste, iar cu unele m-am iubit, dar nu m-am iubit îndeajuns de mult timp încât să-mi termine de tradus vreo carte... Na :D Și oricum, mi se pare nefiresc să fut traducătoare ca să-mi traducă literatura când ICR plătește bani grei unor traducătoare profesioniste ca să traducă niște mediocri numai pentru că respectivii mediocrii sunt pile, neamuri, prieteni, șamd cu nu știu cine mare sculă-n basculă din ICR, sau că i se pare nu știu cărui babalâc de-acolo că cine știe ce literatură bună scriu respectivii, sau... multe sunt motivele. Ideea e că ICR nu a făcut nimic pentru mine. A, la inițiativa lui Marius Chivu mi-au inserat un poem din Chipurile într-un catalog pentru un târg de carte... Ceea ce-i muci în ceai oricum, căci unora le scoate pe banii... contribuabililor români până la urmă, cărțile în afară. Și dacă ar face vreun căcat, n-aș comenta, dar cărțile respective nu prezintă interes pentru publicul din alte țări... Ceea ce scriu autorii noștri și felul în care scriu de vreo 50 de ani, în afară s-a scris mult mai înainte. E ca și când ai încerca să-i vinzi unui colecționar de tablouri de Picasso un tablou în stilul lui Picasso azi. Nu merge, domle. Iar domnii și doamnele de la ICR, majoritatea lor, pentru că sunt înapoiați, și-mi cer scuze că le pun în vedere asta, nu se gândesc la asta, ei văd realitatea cu dioptrii or prea mici or prea mari, și nu au nici gust literar, și mai sunt și P(ile)C(unoștințe)R(elații)iști. Ca atare banul public e investit prost, cum de altfel suntem obișnuiți de 23 de ani, căci nu se promovează cultura română, cultura română începe o dată cu mine căci până acum cultura română a fost o pastișă, ci, de fapt, prostia celor care ocupă funcții în ICR. Îmi dau seama că jignesc o grămadă de funcționari care nici că mă vor chema vreodată la gluma ICR, dar intenția mea nu e să jignesc, ci să creez progres. Și oricum, pot oricând să fut niște traducătoare și să-mi scot cărțile în străinătate și fără sprijinul ICR.
De curând a venit la conducere domnul Marga. Mă invitaseră pe la începutul anului Alex Vakulovski și Moni Stănilă la Chișinău să sustin o lectură, să văd și eu bucata din țara mea luată cu japca de ruși etc. Pe 13 decembrie acu era povestea și se termina pe 17. Cică plătea ICR drumul și cazarea, ceea ce oricum nu era suficient... Scriitorii au nevoie și de diurnă... dacă tot îi trimiți să reprezinte cultura română, nu-i poți trimite cu banii lor în buzunare, nu de altceva, dar poate n-au. Din păcate, de curând, cei doi scriitori mi-au transmis că li s-au tăiat fondurile. Ca atare a căzut povestea mea la Chișinău, și-abia așteptam să merg acolo. Asta pățesc cei care spun lucrurilor pe nume și nu pupă-n cur... ca mine. N-au loc la mesele incompetenților, care incompetenți mai sunt și subțiri, cum le stă bine proștilor... Dar eu nu pierd nimic. Țara, în schimb...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)