MAHABHARATA
ADI PARVA
SECȚIUNEA I
Om! Înclinându-se jos la Narayana și la Nara, cea mai înălțată ființă de sex masculin și, de asemenea, la zeița Saraswati, trebuie spus cuvântul Jaya.
Ugrasrava, fiul lui Lomaharshana, supranumit Sauti, bine-versat în Purane, îndoit de umilință, într-o zi s-a apropiat de marii înțelepți ai jurământului rigid, stând la ușurință, care au participat la sacrificiul de doisprezece ani al lui Saunaka, supranumit Kulapati, în pădurea Naimisha. Acești asceți, care doreau să audă minunatele sale narațiuni, începuseră să se adreseze celui care ajunsese astfel la acea relicvă a locuitorilor din pădurea Naimișa. Fiind amuzat cu respectul acestor sfinți, el a salutat pe acei muni (înțelepți) cu palmele adunate, chiar pe toți, și a întrebat despre progresul ascezei lor. Apoi, toți asceții fiind din nou așezați, fiul lui Lomaharshana ocupă cu umilință scaunul care îi era atribuit. Văzând că era așezat confortabil și recuperat din oboseală, unul dintre Rishi începând conversația, îl întrebă: "De unde vii, Sauti cu ochi de lotus, și unde ai petrecut timpul? Spune-mi, te întreab, în detaliu."
Realizat în discurs, Sauti, astfel chestionat, a dat în mijlocul acestei adunări mari de Muni contemplativi un răspuns complet și adecvat în cuvinte în concordanță cu modul lor de viață.
"După ce am auzit diversele povesti sacre și minunate care au fost compuse în Mahabharata de către Krișna-Dwaipayana, și care au fost recitate în întregime de Vaisampayana la sacrificiul șarpelui al înalt-însuflețitului royal înțelept Janamejaya și în prezența deopotrivă a acelui cap al prinților, fiul lui Parikshit, și m-am întrebat mult, vizitând multe ape sacre și locuri sfinte, am călătorit în țara venerată de Dwijas (de două ori născuți) și numită Samantapanchaka, unde în trecut a fost luptată lupta dintre copiii din Kuru și Pandu, și toți șefii de pe pământ care se întindeau de o parte și de alta. După aceea, nerăbdător să vă văd, am venit în prezența voastră. Voi, venerabili înțelepți, toți sunteți pentru mine ca Brahma; voi sunteți preoți ai înțelepților binecuvântați foarte mult care strălucesc acest loc de sacrificiu cu splendoarea focului solar: voi, care ați încheiat meditațiile tăcute și ați hrănit focul sfânt, și care încă stați - fără griji, ce, o voi Dwijas (de două ori născuți), o să repet? să reamintesc poveștile sacre culese în Purane, care conțin preceptele datoriei religioase și ale profitului lumesc, sau faptele sfinților lumini și suverani ai omenirii?"
"Rishiul a răspuns: " Purana, promulgată mai întâi de marele Rishi Dwaipayana și care, după ce au fost auzite atât de zei cât și de Brahmarshis, a fost foarte prețuită, fiind cea mai eminentă narațiune care există, diversificată atât în dicție cât și în diviziune, care are înțelesuri subtile logic combinate și colectate din Vede, este o lucrare sacră. Compusă într-un limbaj elegant, ea include subiectele altor cărți. Este elucidată de alte Shastre și înțelege sensul celor patru Vede. Suntem dispuși să auzim și istoria a numită Bharata, compoziția sfântă a minunatului Vyasa, care distruge frica de rău, așa cum a fost recitată de Rishi Vaisampayana, sub îndrumarea lui Dwaipayana însuși, la sacrificiul Șarpelui al Regelui Janamejaya? "
"Sauti a spus atunci:" După ce m-am aplecat la ființa primordială Isana, căreia mulțimile îi fac daruri și care este adorată de mulțime, care este adevăratul incoruptibil Brahma, perceptibil, imperceptibil, etern; care este atât o ființă non-existentă, cât și o ființă existentă-non-existentă; care este universul și, de asemenea, distinct de universul existent și non-existent; care este creatorul înaltului și josului; anticul, înălțatul, inepuizabilul; care este Vishnu, bine făcătorul și binefacerea însuși, vrednic de orice preferință, pur și imaculat; care este Hari, conducătorul facultăților, ghidul tuturor lucrurilor mobile și imobile; voi declara gândurile sacre ale ilustrului înțelept Vyasa, cel cu fapte minunate și venerat aici de toți. Unii barzi au publicat deja această istorie, unii o învață acum, iar alții, în același fel, o vor promova acum pe pământ. Este o mare sursă de cunoaștere, stabilită în toate cele trei regiuni ale lumii. Este posedată de cei de două ori născuți atât în forme detaliate cât și compendioase. Este încântarea celor învățați fiindcă este înfrumusețată cu expresii elegante, conversații umane și divine și o varietate de măsuri poetice.
În această lume, când a fost lipsită de strălucire și lumină și învăluită de întuneric total, a apărut, ca primă cauză a creației, un ou puternic, o sămânță inepuizabilă a tuturor ființelor create. Se numește Mahadivya și s-a format la începutul Yugei, în care ni se spune, a fost adevărata lumină Brahma, cea veșnică, minunată și de neconceput fiind prezentă la fel în toate locurile; cauza invizibilă și subtilă, a cărei natură participă la entitate și la non-entitate. Din acest ou a ieșit Domnul Pitamaha Brahma, cel care a fost unicul Prajapati; cu Suraguru și Sthanu. Apoi au apărut cei douăzeci și unu de Prajapati , respectiv Manu, Vasishtha și Parameshthi; zece Prachetas, Daksha și cei șapte fii ai lui Daksha. Apoi a apărut omul de o natură de neconceput, pe care toți Rishii îl cunosc și astfel Visve-devas, Adityas, Vasus și gemenii Aswins; Yakshas, Sadhyas, Pisachas, Guhyakas și Pitrii. După acestea au fost produși înțelepții și cei mai sfinți Brahmarshi, și numeroșii Rajarshi distinși cu fiecare calitate nobilă. Așa apa, cerurile, pământul, aerul, cerul, punctele cerului, anii, anotimpurile,
p. 3
lunile, două săptămânile, numite Pakshas, cu zi și noapte în succesiune. Și astfel s-au produs toate lucrurile cunoscute de omenire.
p. 3
lunile, două săptămânile, numite Pakshas, cu zi și noapte în succesiune. Și astfel s-au produs toate lucrurile cunoscute de omenire.
Și ceea ce este văzut în univers, fie animat, fie neînsuflețit, de lucruri create, va fi din nou confundat la sfârșitul lumii și după expirarea Yugei. Și, la începutul altor Yuge, toate lucrurile vor fi renovate și, ca și diferitele fructe ale pământului, se vor succeda unul pe altul în ordinea corespunzătoare anotimpurilor lor. Astfel continuă să se învârtă în lume, fără început și fără sfârșit, această roată care provoacă distrugerea tuturor lucrurilor.
Generația Devasilor, pe scurt, era treizeci și trei de mii, treizeci și trei sute treizeci și trei. Fiii lui Div erau Brihadbhanu, Chakshus, Atma Vibhavasu, Savita, Richika, Arka, Bhanu, Asavaha și Ravi. Dintre acești Vivaswani ai vechiului, Mahya era cel mai tânăr al cărui fiu era Deva-vrata. Acesta din urmă avea pe fiul său, Su-vrata, care, aflăm, avea trei fii - Dasa-jyoti, Sata-jyoti și Sahasra-jyoti, fiecare producând numeroși fii. Ilustriții, Dasa-jyoti avu zece mii, Sata-jyoti de zece ori acest număr, iar Sahasra-jyoti de zece ori mai mulți decât urmașii lui Sata-jyoti. Din aceștia se coboară familia lui Kuru, a lui Yadus și a lui Bharata; familia lui Yayati și a lui Ikshwaku; de asemenea, a tuturor Rajarshilor. Numeroase au fost și generațiile produse, iar creaturile și locurile lor de locuit erau foarte abundente. Misterul care este triplu - Vedele, Yoga și Vijnana Dharma, Artha și Kama - și diverse cărți despre subiectul Dharma, Artha și Kama; de asemenea, regulile pentru comportamentul omenirii; de asemenea istorii și discursuri cu diferite srutis; toate acestea fiind văzute de Rishi Vyasa, sunt aici, în ordine, menționate ca specimen al cărții.
Rishi Vyasa a publicat această masă de cunoștințe atât în formă detaliată, cât și sub formă scurtă. Este dorința celor învățați din lume să dețină detaliile și abrevierea. Unii au citit începutul lui Bharata cu mantra inițială (invocarea), alții cu povestea lui Astika, alții cu Uparichara, în timp ce unii Brahmani studiază întregul. Oamenii de învățare afișează cunoștințele lor diverse despre instituții în comentarea compoziției. Unii sunt pricepuți în a explica, în timp ce alții, în amintirea conținutului său.
Fiul lui Satyavati, prin penitență și meditație, a analizat veșnica Veda, după care a compus această istorie sfântă, și când acel învățat Brahmarshi al jurămintelor stricte, nobilul Dwaipayana Vyasa, urmașul lui Parasara, terminase această cea mai mare povese, a început să se gândească cum ar putea să o predea ucenicilor. Și posesorul celor șase atribute, Brahma, preceptorul lumii, care cunoștea anxietatea lui Rishi Dwaipayana, a venit în fața locului în care acesta era, pentru a satisface pe sfânt și pentru a beneficia oamenii. Iar când Vyasa, înconjurat de toate triburile de Muni, l-a văzut, a fost surprins; și, stând cu palmele împreună
p. 4
s-a plecat și a ordonat să fie adus un scaun. Și Vyasa, pășind în jurul Lui care se numea Hiranyagarbha și care stătea așezat pe scaunul acela distins, stătea aproape de el; și fiind poruncit de Brahma Parameshthi, s-a așezat lângă scaun, plin de afecțiune și zâmbind în bucurie. Apoi, marele glorificat Vyasa, adresându-se lui Brahma Parameshthi, a spus: "O, divin Brahma, de mine a fost compus un poem care este foarte respectat. Misterul Vedei și ce alte subiecte au fost explicate de mine; diferitele ritualuri ale Upanișadelor cu Angas; compilarea Puranelor și a istoriei create de mine și numită după cele trei diviziuni ale timpului, trecutul, prezentul și viitorul; determinarea naturii decăderii, fricii, bolii, existenței și inexistenței, o descriere a crezurilor și a diferitelor moduri de viață; regula pentru cele patru caste și importanța tuturor Puranelor; o relatare a ascetismului și a îndatoririlor unui student religios; dimensiunile soarelui și lunii, planetele, constelațiile și stelele, împreună cu durata celor patru vârste (ere); Vedele Rik, Sama și Yajur; și Adhyatma; științele numite Nyaya, Orthophy și Tratamentul bolilor; caritatea și Pasupatadharma; nașterea divină și umană, pentru scopuri particulare; o descriere a locurilor de pelerinaj și a altor locuri sfinte ale râurilor, munților, pădurilor, oceanului, orașelor cerești și ale kalpelor; arta razboiului; diferitele tipuri de națiuni și limbi: natura obiceiurilor oamenilor; și spiritul total pătrunzător - toate acestea au fost reprezentate. Dar, la urma urmei, nici un scriitor al acestei lucrări nu poate fi găsit pe pământ ".
p. 4
s-a plecat și a ordonat să fie adus un scaun. Și Vyasa, pășind în jurul Lui care se numea Hiranyagarbha și care stătea așezat pe scaunul acela distins, stătea aproape de el; și fiind poruncit de Brahma Parameshthi, s-a așezat lângă scaun, plin de afecțiune și zâmbind în bucurie. Apoi, marele glorificat Vyasa, adresându-se lui Brahma Parameshthi, a spus: "O, divin Brahma, de mine a fost compus un poem care este foarte respectat. Misterul Vedei și ce alte subiecte au fost explicate de mine; diferitele ritualuri ale Upanișadelor cu Angas; compilarea Puranelor și a istoriei create de mine și numită după cele trei diviziuni ale timpului, trecutul, prezentul și viitorul; determinarea naturii decăderii, fricii, bolii, existenței și inexistenței, o descriere a crezurilor și a diferitelor moduri de viață; regula pentru cele patru caste și importanța tuturor Puranelor; o relatare a ascetismului și a îndatoririlor unui student religios; dimensiunile soarelui și lunii, planetele, constelațiile și stelele, împreună cu durata celor patru vârste (ere); Vedele Rik, Sama și Yajur; și Adhyatma; științele numite Nyaya, Orthophy și Tratamentul bolilor; caritatea și Pasupatadharma; nașterea divină și umană, pentru scopuri particulare; o descriere a locurilor de pelerinaj și a altor locuri sfinte ale râurilor, munților, pădurilor, oceanului, orașelor cerești și ale kalpelor; arta razboiului; diferitele tipuri de națiuni și limbi: natura obiceiurilor oamenilor; și spiritul total pătrunzător - toate acestea au fost reprezentate. Dar, la urma urmei, nici un scriitor al acestei lucrări nu poate fi găsit pe pământ ".
"Brahma a spus:" Te stimez pentru cunoașterea misterelor dumnezeiești, înaintea întregului trup al celebraților Muni distinși pentru sfințenia vieții lor. Știu că ai dezvăluit cuvântul divin, chiar de la prima sa vorbire, în limba adevărului. Ai numit prezenta lucrare poem, pentru care va fi un poem. Nu vor exista poeți ale căror lucrări să fie egale cu descrierile acestui poem, chiar așa cum celelalte trei moduri numite Asrama sunt mereu inegale în merite față de Asrama domestică, Să fie gândit Ganesa, O Muni, în scopul de a scrie poemul.'
"Sauti a spus: " Brahma a vorbit așa cu Vyasa și s-a retras la propria sa locuință." Atunci Vyasa a început să-l aducă în minte pe Ganesa, iar Ganesa, obviatorul de obstacole, gata să-și îndeplinească dorințele adepților, n-a fost gândit mai devreme decât a și reapărut la locul în care era așezat Vyasa. Și când a fost salutat și așezat, Vyasa i-a adresat astfel: "O călăuză a Ganas, fi tu scriitorul lui Bharata pe care l-am format în imaginația mea și pe care Sunt pe cale să-l repet."
"Ganesa, după ce a auzit această adresă, a răspuns astfel:" Voi deveni scriitorul operei tale, aprovizionat stiloul meu să nu se oprească pentru niciun moment din scris". Și Vyasa a spus acelei divinități: "Oriunde ar fi ceva ce nu înțelegi, încetează să mai scrii". Ganesa și-a exprimat avizul, repetând cuvântul Om! a procedat să scrie; și Vyasa a început; și prin-un fel de diversiune, el a tricotat nodurile compoziției extrem de aproape;
p. 5
prin aceasta, el a dictat această lucrare în conformitate cu angajamentul său.
Eu sunt ( continuă Sauti) familiarizat cu opt mii opt sute de versete, la fel și Suka și poate Sanjaya. Din misteriozitatea sensului lor, O Muni, nimeni nu este capabil, pînă în prezent, să pătrundă aceste îndeaproape tricotate dificile slokas. Chiar și omniscientul Ganesa a luat un moment să considere; în timp ce Vyasa, totuși, a continuat să compună alte versete în mare abundență.
Înțelepciunea acestei lucrări, ca și un instrument de aplicare a colirului, a deschis ochii inchizitivei lumi orbită de întunericul ignoranței. Cum soarele risipește întunericul, Bharata, prin discursurile sale despre religie, profit, plăcere și eliberare finală, împrăștie ignoranța oamenilor. Cum luna plină, prin lumina ei ușoară, a mărit mugurii crinului, așa Purana, expunând lumina Srutelor, a lărgit intelectul uman. Prin lampa istoriei, care distruge întunericul ignoranței, întregul conac al naturii este iluminat corespunzător și complet.
Această lucrare este un arbore, al cărei capitole sunt semințele; diviziunile numite Pauloma și Astika sunt rădăcina; partea numită Sambhava este trunchiul; cărțile numite Sabha și Aranya sunt ramurile adăpostitoare; cărțile numite Arani sunt nodurile de tricotaj; cărțile numite Virata și Udyoga, măduva; cartea numită Bhishma, ramura principală; cartea numită Drona, frunzele; cartea numită Karna, florile corecte; cartea numită Salya, mirosul lor dulce; cărțile intitulate Stri și Aishika, umbra răcoritoare; cartea numită Santi, fructul puternic; cartea numită Aswamedha, seva nemuritoare; denumita Asramavasika, locul în care crește; și cartea numită Mausala, este un simbol al Vedelor ținut în mare respect de către Brahmanii virtuoși. Pomul Bharata, inepuizabil pentru omenire ca norii, va fi o sursă de trai pentru toți poeții distinși.
"Sauti a continuat," Voi vorbi acum despre producțiile nemuritoare de flori și fructuoase ale acestui pom, posedate de un gust pur și plăcut, și care nu vor fi distruse nici chiar de nemuritori. Înainte, Krișna-Dwaipayana spirituat și virtuos, prin injuncțiile lui Bhishma, fiul înțelept al lui Ganga și ale propriei sale mame, a devenit tatăl a trei băieți care au fost ca cele trei focuri prin cele două neveste ale lui Vichitra-virya și, ridicându-i astfel pe Dhritarashtra, Pandu și Vidura, s-a întors la schitul său să-și continue exercițiul religios.
Nu a fost până când s-au născut, au crescut și au plecat în călătoria supremă, că marele Rishi Vyasa a publicat Bharata în această regiune a omenirii; când a fost chemat de Janamejaya și de mii de Brahmanas, el a instruit discipolul său Vaisampayana, care a stat așezat lângă el; și acesta, așezat împreună cu Sadașii, a recitat Bharata, în timpul intervalelor de ceremonii ale sacrificiului, fiind îndemnat în mod repetat să continue.
p. 6
Vyasa a reprezentat pe deplin mărimea casei Kuru, principiile virtuoase ale lui Gandhari, înțelepciunea lui Vidura și constanța lui Kunti. Nobilul Rishi a descris de asemenea divinitatea lui Vasudeva, corectitudinea fiilor lui Pandu și practicile rele ale fiilor și partizanilor lui Dhritaraștra.
Vyasa a executat compilarea lui Bharata, exclusiv episoadele originale în douăzeci și patru de mii de versete; și numai atât de mult este numit de cei învățați ca Bharata. Apoi, el a compus un exemplar o sută cincizeci de versete, alcătuit din introducerea cu cuprinsul. Pe acesta l-a predat mai întâi fiului său Suka; după care altor ucenici ai săi care aveau aceleași calificări. Apoi a executat o altă compilație, formată din șase sute de mii de versete. Dintre acetea, în lumea Devasilor sunt cunoscute treizeci de sute de mii; cincisprezece sute de mii în lumea Pitriilor: paisprezece sute de mii între Gandharvasi și o sută de mii în regiunile omenirii. Narada le-a recitat la Devas, Devala la Pitris și Suka le-a publicat la Gandharvas, Yakshas și Rakshasas: și în această lume au fost recitate de Vaisampayana, dintre discipolii lui Vyasa, un om de principii drepte și primul printre toți cei familiarizați cu Vedele. Știți că și eu, Sauti, am repetat o sută de mii de versete.
Yudhishthira este un copac vast, format din religie și virtute; Arjuna este trunchiul său; Bhimasena, ramurile sale; cei doi fii ai lui Madri sunt fructele și florile lui pline; și rădăcinile sale sunt Krishna, Brahma și Brahmanii.
Pandu, după ce a supus multe țări prin înțelepciunea și priceperea sa, și-a luat locuință cu Muni într-o anumită pădure ca sportiv, unde și-a adus o nenorocire foarte gravă pentru că a ucis un cerb copulând cu partenera lui, care a servit de avertisment pentru comportamentul domnitorilor casei sale atâta timp cât au trăit.
Mamele lor, pentru ca rânduielile legii să poată fi împlinite, au admis ca înlocuitori ai îmbrățișărilor lui zeii Dharma, Vayu, Sakra și divinitățile gemene Aswins. Iar când copiii lor au crescut, sub îngrijirea celor două mame, în societatea asceților, în mijlocul cimitirelor sacre și al adăposturilor sfinte ale oamenilor religioși, ei au fost conduși de Rishis în prezența lui Dhritaraștra și a fiilor săi, urmând ca elevii obișnuiți în habitaclul Brahmacharinilor, având părul legat în noduri pe capete. "Acești elevi ai noștri", au spus ei, "sunt ca fiii voștri, frații voștri și prietenii voștri; sunt Pandavasii." Spunând asta, Muni au dispărut.
Când Kauravasii i-au văzut introduși ca fii ai lui Pandu, clasa distinsă de cetățeni a strigat extrem de bucurie. Unii, însă, au spus că nu erau fii ai lui Pandu; alții au spus că erau; în timp ce câțiva întrebau cum ar putea fi urmașii săi, văzând că a murit atât de mult. Dar din toate părțile, auzite au fost auzite voci plângând: "Sunt bineveniți în toate privințele! Prin Providența Divină vedem familia lui Pandu! Lăsați
p. 7
binecuvântarea lor să fie proclamată! Pe măsură ce aceste aclamații au încetat, aprobările spiritelor invizibile, făcând ca fiecare punct al cerului să răsune, erau extraordinare. Erau dușuri de flori dulce-parfumate și sunetul scoicilor și tobei de capră. Acestea erau minunile care au avut loc la venirea tinerilor prinți. Zgomotul plin de bucurie al tuturor cetățenilor, în exprimarea satisfacției lor cu ocazia, a fost atât de mare încât a atins chiar cerurile în mărirea aprobărilor.
După ce au studiat întregul Vedelor și diverse alte șaștre, Pandavii a locuit acolo, respectați de toți și fără teamă de nimeni.
Principalii oameni au fost mulțumiți de puritatea lui Yudhishthira, de curajul lui Arjuna, de atenția supusă a Kunti pentru de superiorii ei și de smerenia gemenilor Nakula și Sahadeva; și toți oamenii s-au bucurat în virtuțile lor eroice.
După o vreme, Arjuna a obținut fecioara Krishna la swayamvara, în mijlocul unui concurs al Rajailor, efectuând o operă foarte dificilă de tir cu arcul. Și din acest timp a devenit foarte respectat în această lume printre toți arcadorii; și în câmpurile de luptă, ca și soarele, era greu de văzut de vrăjmași. Și după ce a învins pe toți prinții vecini și pe orice trib considerabil, a realizat tot ce era necesar pentru Raja (fratele său cel mai mare) pentru a face marea jertfă numită Rajasuya.
Yudhishthira, după ce, prin sfaturile înțelepte ale Vasudeva și prin vitejia lui Bhimasena și lui Arjuna, a ucis pe Jarasandha (regele Magadha) și pe mândrul Chaidya, a dobândit dreptul de a efectua marele sacrificiu Rajasuya abundând în provizii și daruri și plin de merite transcendente. Și Duryodhana a venit la acest sacrificiu; și când a văzut bogăția bogată a Pandavilor împrăștiată în jur, ofrandele, pietrele prețioase, aurul și bijuteriile; averea în vaci, elefanți și cai; texturile curioase, hainele și mantalele; șalurile și blănurile prețioase și covoarele din pielea Ranku; el a fost plin de invidie și a devenit extrem de nemulțumit. Și când a văzut sala de asamblare elegant construită de Maya (arhitectul Asura) după modelul unei curți cerești, a fost inflamat de furie. Și începând în confuzie la anumite înșelări arhitecturale din această clădire, a fost derâs de Bhimasena în prezența lui Vasudeva, ca unul de joasă descendență.
Iar lui Dhritaraștra i-a fost reprezentat de faptul că fiul său, în timp ce-și făcea parte din diverse obiecte de bucurie și din diverse lucruri prețioase, devenea slab, încurcat și palid. Iar Dhritarashtra, după ceva vreme, din afecțiune pentru fiul său, și-a dat consimțământul să joace (cu Pandavii) la zaruri. Și Vasudeva, care a venit să știe despre asta, s-a înfuriat foarte mult. Și fiind nemulțumit, el nu a făcut nimic pentru a preveni disputele, dar a supravegheat jocurile și diverse alte tranzacții nejustificate îngrozitoare care au decurs din acestea: și în ciuda lui Vidura, Bhișma, Drona și Kripa, fiul
p. 8
din Saradwan, el a făcut pe Kshatriya să se omoare unii pe alții în războiul extraordinar care a urmat.
"Și Dhritarashtra a auzit vestea bolnavă a succesului Pandavilor și reamintindu-și rezoluțiile lui Duryodhana, Kama și Sakuni, s-a gândit o vreme și i-a adresat lui Sanjaya următorul discurs:
"Participă, O Sanjaya, la tot ce am de gând să spun, și nu te va face să mă tratezi cu dispreț. Tu esti bine-versat în șastre, inteligent și înzestrat cu înțelepciune. Înclinația mea nu a fost niciodată de război, nu m-am bucurat de distrugerea rasei mele. Nu am făcut nicio distincție între copiii mei și copiii lui Pandu. Fiii mei erau predispuși la ură și mă disprețuiau pentru că sunt bătrân. Orb, cum sunt, din pricina mizeriei mele și a afecțiunii paterne, am tolerat totul. Am fost prostește după Duryodhana cel fără gânduri mereu crescând în nebunie. Fiind un spectator al bogățiilor fiilor puternici ai lui Pandu, fiul meu a fost derâs pentru ciudăția sa în timp ce survola sala. Incapabil să supote totul și să-i învingă pe fiii lui Pandu pe teren și, printr-un soldat, cum nu dorea încă să obțină norocul prin efortul său, cu ajutorul regelui Gandhara, a concertat un joc incorect de zaruri.
"Ascultă, O Sanjaya, tot ce s-a întâmplat după aceea și mi-a venit la cunoștință. Și după ce ai auzit tot ce am spus, amintindu-ți totul cum a ieșit afară, atunci mă vei cunoaște pe mine ca pe unul cu ochi profetic. Când am auzit că Arjuna, după ce a aplecat arcul, a străpuns semnul ciudat și l-a adus la pământ și a luat în triumf fecioara Krișna, în fața domnilor adunați, atunci, O Sanjaya nu aveam nici o speranță succes. Când am auzit că Subhadra din rasa Madhu a fost, după sechestrul forțat, căsătorită cu Arjuna în orașul Dwaraka și că cei doi eroi ai rasei lui Vrishni (Krishna și Balarama, frații Subhadrei), au intrat în Indraprastha ca prieteni, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, prin săgeata sa cerescă, împiedicând torentul lui Indra, regele zeilor, l-a gratificat pe Agni cu pădurea lui Khandava, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că cei cinci Pandavi cu mama lor Kunti au scăpat din casa Lacului și că Vidura era angajat în realizarea desenelor lor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, după ce a străpuns marcajul în arenă, a câștigat-o pe Draupadi și că curajosii Panchalas s-au alăturat Pandavilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
Când am auzit că Jarasandha, cel mai mare din linia regală a lui Magadha și care strălucea în mijlocul Kshatriyasilor, fusese ucis de Bhima numai cu brațele goale, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în campania lor generală, fiii lui Pandu au cucerit șefii pămânului și au făcut marele sacrificiu Rajasuya, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit-o pe Draupadi, vocea ei sufocată cu lacrimi și inima plină de agonie,
p. 9
în sezonul menstrual și cu o singură piesă îmbrăcăminte, târâtă în curte și, deși avea protectori, tratată ca și cum nu avea, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că nenorocitul Duhsasana, cel rău, se străduia să o lipsească de acea îmbrăcăminte unică, trăgând de pe ea doar o grămadă de țesătură fără să ajungă la capăt, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira, bătut de Saubala la jocul de zaruri și lipsit de împărăția lui în consecință, fusese încă asistat de frații săi de o incomparabilă pricepere, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Pandavii virtuoși, plângând cu suferință, l-au urmat pe fratele lor mai mare în sălbăticie și s-au exercitat în mod variat pentru atenuarea disconfortului său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
"Când am auzit că Yudhishthira a fost urmat în sălbăticie de către Snatakas și Brahmanii nobili care trăiesc cu pomeni, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, în luptă, a mulțumit zeului zeilor, Trymbaka (cu trei ochi) deghizat în vânător, și a obținut măreața armă Pasupata, apoi O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că dreptul și renumitul Arjuna, după ce a fost în regiunile celeste, obținuse arme cerești de la Indra însuși atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, după aceea, Arjuna a făcut praf Kalakeyasii și Paulomasii mândri de binecuvântarea pe care o obținuseră și care îi făcuse invulnerabili chiar și înaintea celeștilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, chastiserul dușmanilor, urcând în regiunea lui Indra pentru distrugerea Asurasilor, s-a întors cu succes, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhima și ceilalți fii ai lui Pritha (Kunti), însoțiți de Vaisravana, au ajuns în acea țară inaccesibilă omului atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiii mei, ghidați de sfaturile lui Karna, în călătoria lor la Ghoshayatra, au fost luați prizonieri de către Gandharvas și au fost eliberați de Arjuna, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Dharma (zeul justiției) venind sub forma unui Yaksha a propus anumite întrebări lui Yudhishthira atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiii mei nu reușiseră să descopere Pandavaii sub deghizarea lor în timp ce locuiau cu Draupadi în stăpânirea lui Virata, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că principalii oameni de partea mea au fost înfrânți de nobilul Arjuna cu un singur car, în timp ce locuiau în stăpânirea lui Virata, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva din rasa Madhu, care a acoperit întregul pământ cu un picior, a fost interesat în mod serios de bunăstarea Pandavilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Matsya
p. 10
i-a oferit fiica lui virtuoasă Uttara lui Arjuna și că Arjuna o acceptase pentru fiul său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira, bătut cu zaruri, lipsit de bogăție, exilat și separat de legăturile sale, adunase chiar o armată de șapte Akshauhinis, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când l-am auzit pe Narada, declarând că Krishna și Arjuna erau Nara și Narayana și el (Narada) i-a văzut împreună în regiunile Brahma, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Krișna, nerăbdător să aducă pacea, pentru bunăstarea omenirii a reapărut în Kuru și a plecat fără să-și poată realiza scopul, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Kama și Duryodhana au reușit să-l întemnițeze pe Krishna și-au arătat în el întregul univers, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Apoi am auzit că în momentul plecării sale, Pritha (Kunti), plină de durere, lângă carul său a primit mângâiere de la Krishna, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva și Bhișma, fiul lui Santanu, erau consilierii Pandavilor și Drona, fiul lui Bharadwaja, le-a dat binecuvântări, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când Kama i-a spus lui Bhișma - 'Nu voi lupta când te lupți' - și, renunțând la armată, a plecat, atunci, O Sanjaya, n-aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva și Arjuna și arcul Gandiva de măiestrie incomensurabilă, aceste trei energii îngrozitoare s-au adunat, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, după ce Arjuna a fost cuprins de remușcare în car și gata să se scufunde, Krișna i-a arătat toate lumile din corpul său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma, desolatorul dușmanilor, ucidând zece mii de călăuze în fiecare zi în câmpul de luptă, nu a omorât pe nimeni dintre Pandavai atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma, fiul neprihănit al lui Ganga, a indicat mijloacele înfrângerii sale în câmpul de luptă și că acele lucruri au fost făcute de Pandavai cu bucurie, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, plasându-l pe Sikhandin înaintea lui în carul său, a rănit pe Bhișma cel de curaj infinit și invincibil în luptă, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că bătrânul erou Bhișma, care a redus numerele rasei Shomaka la câțiva, răpus cu răni diferite, era culcat pe un pat de săgeți, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma stând pe pământ cu sete de apă, i-a cerut lui Arjuna, care a străpuns pământul și a distrus setea lui, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când Bayu împreună cu Indra și Suryya s-au unit ca aliați pentru succesul fiilor lui Kunti și fiarele de pradă (prin prezența lor inauspicioasă) ne puneau în frică, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când războinicul minunat Drona, afișând diverse
p. 11
moduri de luptă pe teren, nu a hăcuit nici unul dintre Pandavi, atunci, O Sanjaya, nu am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Maharatha Sansaptakas din armata noastră, numită pentru răsturnarea lui Arjuna, a fost ucisă de Arjuna însuși, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că dispoziția noastră de forțe, impenetrabilă de ceilalți și apărată de Bharadwaja însuși bine înarmat , a fost forțată și penetrată singur de fiul curajos al lui Subhadra, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Maharathii noștri, incapabili-l să învingă pe Arjuna, cu chipuri jubilante l-au înconjurat și l-au ucis pe băiatul Abhimanyu, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că orbii Kauravasi au strigat de bucurie după ce l-au ucis pe Abhimanyu și că după aceea Arjuna, în mânie, a făcut discursul sărbătorit referitor la Saindhava, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna a promis moartea lui Saindhava și și-a împlinit jurământul în prezența dușmanilor săi, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că atunci când au obosit caii lui Arjuna, Vasudeva i-a eliberat să bea apă și când i-a adus înapoi și i-a reînhămat, a continuat să-i ghideze ca înainte, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în timp ce caii lui erau obosiți, Arjuna rămase în carul său verificând toți atacatorii lui, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Yuyudhana din rasa Vrishni, după ce a împins în confuzie armata lui Drona devenind insuportabil în bravură datorită prezenței elefanților, s-a retras acolo unde era Krishna și Arjuna, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Karna, deși îl aduse pe Bhima în puterea lui, îl lasase să scape după ce doar s-a adresat în mod disprețuitor și l-a târât cu capătul arcului său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Drona, Kritavarma, Kripa, Karna fiul lui Drona și regele viteaz al Madrei (Salya) au suferit ca Saindhava să fie ucis, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că celesta Sakti dată de Indra (lui Karna) a fost prin mașinăriile lui Madhava cauzată a fi aruncată asupra Rakshasa Ghatotkacha de o înfățișare îngrozitoare, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în întâlnirea dintre Karna și Ghatotkacha, Sakti a fost aruncată asupra lui Ghatotkacha de Karna, aceea care ar fi ucis sigur pe Arjuna în luptă, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici osperanță de succes. Când am auzit că Dhristadyumna, încălcând legile bătăliei, l-a ucis pe Drona singur în carul său și s-a hotărât întru moarte, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Nakula, fiul lui Madri, având în prezență întreaga armată s-a angajat într-o singură luptă cu fiul lui Drona și arătându-se egal cu el, i-a condus carul în cercuri împrejur, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când, la moartea lui Drona, fiul său a folosit greșit arma numită Narayana, dar nu a reușit să distrugă Pandavii, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
p. 12
[paragraful continuă] Când am auzit că Bhimasena a băut sângele fratelui său Duhsasana în câmpul de luptă, fără ca cineva să-l poată împiedica, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Karna infinit de curajos, invincibil în luptă, a fost ucis de Arjuna în acel război de frați misterios chiar și pentru zei, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira cel Just a biruit fiul eroic al lui Drona, Duhsasana, și pe ferocele Kritavarman, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că regele curajos al Madrei, care îndrăznea la Krișna în luptă, a fost ucis de Yudhishthira, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că perversul Suvala de putere magică, rădăcina jocului și discordia, a fost ucis în luptă de Sahadeva, fiul lui Pandu, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Duryodhana, petrecut de oboseală, a plecat la un lac și s-a refugiat în apele sale, și-a stat acolo singur, cu puterea sa plecată și fără car, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Pandavii, plecați la acel lac însoțiți de Vasudeva, stând pe plajă, începură să-l adreseze disprețuitor pe fiul meu, care era incapabil să suporte vreun afront, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, în timp ce arăta în cerc o varietate de moduri ciudate (de atac și de apărare) într-o întâlnire cu pare, el a fost ucis în mod incorect în conformitate cu sfaturile lui Krishna, atunci, Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiul lui Drona și alții, prin uciderea Panchalasilor și a fiiilor Draupadiei în somn, au săvârșit acea faptă oribilă și infamă, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Aswatthaman, urmărit de Bhimasena, a descărcat-o pe prima dintre arme numită Aishika, prin care a fost rănit embrionul din uter (de la Uttara), atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că arma Brahmashira (aruncată de Aswatthaman) a fost respinsă de Arjuna cu o altă armă peste care a pronunțat cuvântul "Sasti" și că Aswatthaman a trebuit să renunțe la excrescența asemănătoare bijuteriilor de pe capul său, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că pe embrionul din pântecele fiicei lui Virata, rănit de Aswatthaman cu o armă puternică, Dwaipayana și Krishna i-au spus aceluia blesteme, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
'Alas! Gandhari, destituit de copii, bunici , părinți , frați și rude , este de compătimit. Dificilă este sarcina efectuată de Pandavas: prin ea, un regat a fost recuperat fără un rival.
'Alas! Am auzit că războiul a lăsat doar zece vii: trei din partea noastră și Pandavii, șapte, în acest conflict îngrozitor, optsprezece Akshauhinis de Kshatriyas au fost uciși! Totul împrejurul meu este întuneric total, și mă apucă leșinul: conștiința mă lasă, O Suta, și mintea mea este distrasă.
"Sauti a spus," Dhritarashtra, plângându-și soarta în aceste cuvinte, a fost coleșit
p. 13
cu dureri extreme și pentru un timp lipsit de sens; dar fiind reînviat, el s-a adresat lui Sanjaya în următoarele cuvinte.
"După ce sa întâmplat, O Sanjaya, doresc să-mi pun capăt fără întârziere vieții mele, nu găsesc cel mai mic avantaj în a mi-o prețui mai mult timp".
"Sauti a spus:" Fiul înțelept al lui Gavalgana (Sanjaya) s-a adresat apoi stresatului lord al Pământului, în timp ce vorbea și se tânguia înghițind ca un șarpe și tânărându-se repetat, cu cuvinte de importanță profundă.
"Ați auzit, O Raja, de oamenii foarte puternici ai marilor exerțiuni, despre care vorbeau Vyasa și înțeleptul Narada: oameni născuți din mari familii regale, strălucitori cu calități vrednice, cunoscători în știința armelor cerești și în emblemele de glorie din Indra, oameni care au cucerit lumea prin dreptate și au făcut jertfe cu jertfe potrivite (către Brahmani), au obținut renume în această lume și au sucombat în cele din urmă influenței timpului: Saivya, Maharatha, Srinjaya, Suhara, Rantideva și Kakshivanta, mari în slavă, Valhika, Damana, Saryati, Ajita și Nala, Viswamitra, distrugătorul dușmanilor, Amvarisha, mare în putere, Marutta, Manu, Ikshaku, Gaya și Bharata; Rama fiul lui Dasaratha, Sasavindu și Bhagiratha, Kritavirya, cel foarte norocos și Janamejaya deopotrivă, și Yayati de fapte bune care a făcut sacrificii, fiind asistat la acestea de către celeștii înșiși, și ale cărui altare de sacrificiu și obeliscuri au marcat peste tot acest pământ cu regiunile sale locuite sau nelocuite. Acești douăzeci și patru de Rajasi au fost vorobiți anterior de către cerescul Rishi Narada la Saivya când acesta a fost foarte afectat de pierderea copiilor săi. În afară de aceștia, alți Rajas fuseseră dinainte, mai puternici decît ei, înalți conducători nobili în minte și strălucitori cu orice calitate demnă. Aceștia erau Puru, Kuru, Yadu, Sura și Viswasrawa de mare glorie; Anuha, Yuvanaswu, Kakutstha, Vikrami și Raghu; Vijava, Virihorta, Anga, Bhava, Sweta și Vripadguru; Usinara, Sata-ratha, Kanka, Duliduha și Druma; Dambhodbhava, Para, Vena, Sagara, Sankriti și Nimi; Ajeya, Parasu, Pundra, Sambhu și Sfântul Deva-Vridha; Devahuya, Supratika și Vrihad-ratha; Mahatsaha, Vinitatma, Sukratu și Nala, regele Nishadașilor; Satyavrata, Santabhaya, Sumitra și șeful Subala; Janujangha, Anaranya, Arka, Priyabhritya, Chuchi-vrata, Balabandhu, Nirmardda, Ketusringa și Brhidbala; Dhrishtaketu, Brihatketu, Driptaketu și Niramaya; Abikshit, Chapala, Dhurta, Kritbandhu și Dridhe-Shudhi; Mahapurana-Sambhavya, Pratyanga, Paraha și Sruti. Aceștia, o șefule, și alți Rajas, auzim enumerați sute și mii și încă alți milioane, domni cu o mare putere și înțelepciune, renunțară la plăcerile foarte abundente întâlnind moartea așa cum au făcut și fiii tăi! Faptele lor cerești, vitejia și generozitatea, măreția lor, credința, adevărul, puritatea, simplitatea și mila, sunt publicate pe lume în înregistrările vechilor vremuri de sfinți barzi cu multă mare învățătură. Deși înzestrați cu fiecare virtute nobilă, aceștia
p. 14
și-au ridicat sus viața. Fiii tăi au fost răi, inflamați de pasiune, avariți și de o dispoziție foarte rea. Tu ești versat în Șastre, O Bharata, și ești inteligent și înțeleapt ; nu se scufundă sub dezastre cei a căror înțelegere este ghidată de Șastre. Tu esti familiarizat, prințe, cu gentilețea si severitatea soartei; de aceea, această îngrijorare pentru siguranța copiilor tăi este nepotrivită. Mai mult, se cade să nu te întristezi pentru ceea ce trebuie să se întâmple; căci cine poate evita, prin înțelepciunea lui, decretele soartei? Nimeni nu poate lăsa calea marcată pentru el de Providență. Existența și inexistența, plăcerea și durerea au toate timpul ca rădăcină. Timpul crează toate lucrurile și timpul distruge toate creaturile. Este timpul care arde creaturi și este timpul ca să stingă focul. Toate stările, binele și răul, în cele trei lumi, sunt cauzate de timp. Timpul tăie scurt toate lucrurile și le creează din nou. Singur Timpul este treaz când toate lucrurile sunt adormite: într-adevăr, timpul nu poate fi învins. Timpul trece peste toate lucrurile fără a fi încetinit. Cunoscând, după cum cunoști, că toate lucrurile trecute și viitoare și tot ce există în prezent, sunt urmașii timpului, nu te privește să-ți arunci rațiunea.
"Sauti a spus:" Fiul lui Gavalgana administrând în acest fel confort împăratului Dhritarashtra cel copleșit de durere pentru fiii săi, și-a restabilit mintea în pace. Luând aceste fapte pentru subiectul său, Dwaipayana a compus o sfântă Upanișadă care a fost publicată în lume de învățați și sfinți barzi în puranele compuse de ei.
"Studiul lui Bharata este un act de evlavie: Cel care citește chiar și un picior, cu credință, își îndepărtează cu desăvîrșire păcatele." Aici este vorbire despre Devasi, Devarshi și Brahmarshi al faptelor bune și, de asemenea, despre Yakshas și mari Uragasi (Nagasi). Aici e descris și eternul Vasudeva, care posedă cele șase atribute: El este adevăratul și dreptul, Cel pur și sfânt, Veșnicul Brahman, Sufletul suprem, Lumina constantă adevărată, ale cărui fapte divine înțelepții și învățații le studiază; de la care a urmat universul non-existent și existent-non-existent cu principiile de generare și progresie, de naștere, de moarte și de renaștere. A fost tratat, de asemenea, și acesta care se numește Adhyatma (spiritul superintendent al naturii) care supravegheză atributele celor cinci elemente. A fost de asemenea descris cine este Purușa care se află deasupra acestor epitete ca fiind "nedescoperit " și altele asemenea; de asemenea, ceea ce cei mai de seamă yatis scutiți de destinul comun și înzestrați cu puterea de meditație și Tapasuri zăresc locuind în inimile lor ca o imagine reflectată în oglindă.
"Omul credinței, dedicat pietății și constant în exercitarea virtuții, citind această secțiune este eliberat de păcat. Credinciosul care ascultă în mod constant această secțiune a lui Bharata, numită Introducere, de la început, nu se prăbușește în dificultate. Omul care repetă orice parte a introducerii între cele două amurguri este în timpul acestui act eliberat de păcatele contractate în timpul zilei sau în timpul nopții. Această secțiune,
p. 15
din Bharata, este adevăr și nectar. Așa cum e untul în laptele covăsit, Brahmanul printre biopede, Aranyaka printre Vede și nectarul printre medicamente; cum marea este eminentă printre recipientele de apă și vaca printre patrupede; așa cum sunt acestea (printre lucrurile menționate), așa se spune că este Bharata printre istorii.
"Cel care face, chiar și un singur picior al acestuia, să fie recitat Brahmanilor în timpul unei Sradha, oferirile lui de mâncare și băutură pentru sufletele strămoșilor săi devin inepuizabile.
"Cu ajutorul istoriei și a Puranelor, Veda poate fi explicată, dar Veda se teme de una dintre micile informații de care nu ar trebui." Omul învățat care recită această Veda din Vyasa câștigă avantaj. Chiar și păcatul de ucidere a embrionului și altele asemănătoare le poate distruge. Cine citește acest capitol sfânt al lunii, citește întreaga Bharata, îmi dau seama: Omul care, cu respect, ascultă zilnic această lucrare sfântă, dobândește o viață lungă și renume și se înalță cer.
"În zilele dintâi, după ce au fost așezate cele patru Vede pe o parte și Bharata pe cealaltă, acestea au fost cântărite în echilibru de către celeștii asamblați în acest scop. Și, din moment ce aceasta din urmă cântărea mai greu decât cele patru Vede cu misterele lor, a fost numit Mahabharata (marele Bharata). Fiind considerat superior atât în substanță, cât și în gravitatea importului, este numit Mahabharata datorită unei asemenea substanțe și a unei asemenea gravități a importului. Cine cunoaște semnificația sa este salvat de toate păcatele sale .
Tapas este nevinovat, studiul este inofensiv, ordonanța Vedelor prescrisă pentru toate triburile este inofensivă, dobândirea averii prin sforțare este inofensivă; dar când sunt abuzate in practica lor, atunci ele devin surse de rău "."
Drepturile de autor pentru prezenta traducere,respectiv pentru orice parte din prezenta traducere, aparțin exclusiv autorului traducerii, numitului Stoian George-Bogdan.
Această lucrare este un arbore, al cărei capitole sunt semințele; diviziunile numite Pauloma și Astika sunt rădăcina; partea numită Sambhava este trunchiul; cărțile numite Sabha și Aranya sunt ramurile adăpostitoare; cărțile numite Arani sunt nodurile de tricotaj; cărțile numite Virata și Udyoga, măduva; cartea numită Bhishma, ramura principală; cartea numită Drona, frunzele; cartea numită Karna, florile corecte; cartea numită Salya, mirosul lor dulce; cărțile intitulate Stri și Aishika, umbra răcoritoare; cartea numită Santi, fructul puternic; cartea numită Aswamedha, seva nemuritoare; denumita Asramavasika, locul în care crește; și cartea numită Mausala, este un simbol al Vedelor ținut în mare respect de către Brahmanii virtuoși. Pomul Bharata, inepuizabil pentru omenire ca norii, va fi o sursă de trai pentru toți poeții distinși.
"Sauti a continuat," Voi vorbi acum despre producțiile nemuritoare de flori și fructuoase ale acestui pom, posedate de un gust pur și plăcut, și care nu vor fi distruse nici chiar de nemuritori. Înainte, Krișna-Dwaipayana spirituat și virtuos, prin injuncțiile lui Bhishma, fiul înțelept al lui Ganga și ale propriei sale mame, a devenit tatăl a trei băieți care au fost ca cele trei focuri prin cele două neveste ale lui Vichitra-virya și, ridicându-i astfel pe Dhritarashtra, Pandu și Vidura, s-a întors la schitul său să-și continue exercițiul religios.
Nu a fost până când s-au născut, au crescut și au plecat în călătoria supremă, că marele Rishi Vyasa a publicat Bharata în această regiune a omenirii; când a fost chemat de Janamejaya și de mii de Brahmanas, el a instruit discipolul său Vaisampayana, care a stat așezat lângă el; și acesta, așezat împreună cu Sadașii, a recitat Bharata, în timpul intervalelor de ceremonii ale sacrificiului, fiind îndemnat în mod repetat să continue.
p. 6
Vyasa a reprezentat pe deplin mărimea casei Kuru, principiile virtuoase ale lui Gandhari, înțelepciunea lui Vidura și constanța lui Kunti. Nobilul Rishi a descris de asemenea divinitatea lui Vasudeva, corectitudinea fiilor lui Pandu și practicile rele ale fiilor și partizanilor lui Dhritaraștra.
Vyasa a executat compilarea lui Bharata, exclusiv episoadele originale în douăzeci și patru de mii de versete; și numai atât de mult este numit de cei învățați ca Bharata. Apoi, el a compus un exemplar o sută cincizeci de versete, alcătuit din introducerea cu cuprinsul. Pe acesta l-a predat mai întâi fiului său Suka; după care altor ucenici ai săi care aveau aceleași calificări. Apoi a executat o altă compilație, formată din șase sute de mii de versete. Dintre acetea, în lumea Devasilor sunt cunoscute treizeci de sute de mii; cincisprezece sute de mii în lumea Pitriilor: paisprezece sute de mii între Gandharvasi și o sută de mii în regiunile omenirii. Narada le-a recitat la Devas, Devala la Pitris și Suka le-a publicat la Gandharvas, Yakshas și Rakshasas: și în această lume au fost recitate de Vaisampayana, dintre discipolii lui Vyasa, un om de principii drepte și primul printre toți cei familiarizați cu Vedele. Știți că și eu, Sauti, am repetat o sută de mii de versete.
Yudhishthira este un copac vast, format din religie și virtute; Arjuna este trunchiul său; Bhimasena, ramurile sale; cei doi fii ai lui Madri sunt fructele și florile lui pline; și rădăcinile sale sunt Krishna, Brahma și Brahmanii.
Pandu, după ce a supus multe țări prin înțelepciunea și priceperea sa, și-a luat locuință cu Muni într-o anumită pădure ca sportiv, unde și-a adus o nenorocire foarte gravă pentru că a ucis un cerb copulând cu partenera lui, care a servit de avertisment pentru comportamentul domnitorilor casei sale atâta timp cât au trăit.
Mamele lor, pentru ca rânduielile legii să poată fi împlinite, au admis ca înlocuitori ai îmbrățișărilor lui zeii Dharma, Vayu, Sakra și divinitățile gemene Aswins. Iar când copiii lor au crescut, sub îngrijirea celor două mame, în societatea asceților, în mijlocul cimitirelor sacre și al adăposturilor sfinte ale oamenilor religioși, ei au fost conduși de Rishis în prezența lui Dhritaraștra și a fiilor săi, urmând ca elevii obișnuiți în habitaclul Brahmacharinilor, având părul legat în noduri pe capete. "Acești elevi ai noștri", au spus ei, "sunt ca fiii voștri, frații voștri și prietenii voștri; sunt Pandavasii." Spunând asta, Muni au dispărut.
Când Kauravasii i-au văzut introduși ca fii ai lui Pandu, clasa distinsă de cetățeni a strigat extrem de bucurie. Unii, însă, au spus că nu erau fii ai lui Pandu; alții au spus că erau; în timp ce câțiva întrebau cum ar putea fi urmașii săi, văzând că a murit atât de mult. Dar din toate părțile, auzite au fost auzite voci plângând: "Sunt bineveniți în toate privințele! Prin Providența Divină vedem familia lui Pandu! Lăsați
p. 7
binecuvântarea lor să fie proclamată! Pe măsură ce aceste aclamații au încetat, aprobările spiritelor invizibile, făcând ca fiecare punct al cerului să răsune, erau extraordinare. Erau dușuri de flori dulce-parfumate și sunetul scoicilor și tobei de capră. Acestea erau minunile care au avut loc la venirea tinerilor prinți. Zgomotul plin de bucurie al tuturor cetățenilor, în exprimarea satisfacției lor cu ocazia, a fost atât de mare încât a atins chiar cerurile în mărirea aprobărilor.
După ce au studiat întregul Vedelor și diverse alte șaștre, Pandavii a locuit acolo, respectați de toți și fără teamă de nimeni.
Principalii oameni au fost mulțumiți de puritatea lui Yudhishthira, de curajul lui Arjuna, de atenția supusă a Kunti pentru de superiorii ei și de smerenia gemenilor Nakula și Sahadeva; și toți oamenii s-au bucurat în virtuțile lor eroice.
După o vreme, Arjuna a obținut fecioara Krishna la swayamvara, în mijlocul unui concurs al Rajailor, efectuând o operă foarte dificilă de tir cu arcul. Și din acest timp a devenit foarte respectat în această lume printre toți arcadorii; și în câmpurile de luptă, ca și soarele, era greu de văzut de vrăjmași. Și după ce a învins pe toți prinții vecini și pe orice trib considerabil, a realizat tot ce era necesar pentru Raja (fratele său cel mai mare) pentru a face marea jertfă numită Rajasuya.
Yudhishthira, după ce, prin sfaturile înțelepte ale Vasudeva și prin vitejia lui Bhimasena și lui Arjuna, a ucis pe Jarasandha (regele Magadha) și pe mândrul Chaidya, a dobândit dreptul de a efectua marele sacrificiu Rajasuya abundând în provizii și daruri și plin de merite transcendente. Și Duryodhana a venit la acest sacrificiu; și când a văzut bogăția bogată a Pandavilor împrăștiată în jur, ofrandele, pietrele prețioase, aurul și bijuteriile; averea în vaci, elefanți și cai; texturile curioase, hainele și mantalele; șalurile și blănurile prețioase și covoarele din pielea Ranku; el a fost plin de invidie și a devenit extrem de nemulțumit. Și când a văzut sala de asamblare elegant construită de Maya (arhitectul Asura) după modelul unei curți cerești, a fost inflamat de furie. Și începând în confuzie la anumite înșelări arhitecturale din această clădire, a fost derâs de Bhimasena în prezența lui Vasudeva, ca unul de joasă descendență.
Iar lui Dhritaraștra i-a fost reprezentat de faptul că fiul său, în timp ce-și făcea parte din diverse obiecte de bucurie și din diverse lucruri prețioase, devenea slab, încurcat și palid. Iar Dhritarashtra, după ceva vreme, din afecțiune pentru fiul său, și-a dat consimțământul să joace (cu Pandavii) la zaruri. Și Vasudeva, care a venit să știe despre asta, s-a înfuriat foarte mult. Și fiind nemulțumit, el nu a făcut nimic pentru a preveni disputele, dar a supravegheat jocurile și diverse alte tranzacții nejustificate îngrozitoare care au decurs din acestea: și în ciuda lui Vidura, Bhișma, Drona și Kripa, fiul
p. 8
din Saradwan, el a făcut pe Kshatriya să se omoare unii pe alții în războiul extraordinar care a urmat.
"Și Dhritarashtra a auzit vestea bolnavă a succesului Pandavilor și reamintindu-și rezoluțiile lui Duryodhana, Kama și Sakuni, s-a gândit o vreme și i-a adresat lui Sanjaya următorul discurs:
"Participă, O Sanjaya, la tot ce am de gând să spun, și nu te va face să mă tratezi cu dispreț. Tu esti bine-versat în șastre, inteligent și înzestrat cu înțelepciune. Înclinația mea nu a fost niciodată de război, nu m-am bucurat de distrugerea rasei mele. Nu am făcut nicio distincție între copiii mei și copiii lui Pandu. Fiii mei erau predispuși la ură și mă disprețuiau pentru că sunt bătrân. Orb, cum sunt, din pricina mizeriei mele și a afecțiunii paterne, am tolerat totul. Am fost prostește după Duryodhana cel fără gânduri mereu crescând în nebunie. Fiind un spectator al bogățiilor fiilor puternici ai lui Pandu, fiul meu a fost derâs pentru ciudăția sa în timp ce survola sala. Incapabil să supote totul și să-i învingă pe fiii lui Pandu pe teren și, printr-un soldat, cum nu dorea încă să obțină norocul prin efortul său, cu ajutorul regelui Gandhara, a concertat un joc incorect de zaruri.
"Ascultă, O Sanjaya, tot ce s-a întâmplat după aceea și mi-a venit la cunoștință. Și după ce ai auzit tot ce am spus, amintindu-ți totul cum a ieșit afară, atunci mă vei cunoaște pe mine ca pe unul cu ochi profetic. Când am auzit că Arjuna, după ce a aplecat arcul, a străpuns semnul ciudat și l-a adus la pământ și a luat în triumf fecioara Krișna, în fața domnilor adunați, atunci, O Sanjaya nu aveam nici o speranță succes. Când am auzit că Subhadra din rasa Madhu a fost, după sechestrul forțat, căsătorită cu Arjuna în orașul Dwaraka și că cei doi eroi ai rasei lui Vrishni (Krishna și Balarama, frații Subhadrei), au intrat în Indraprastha ca prieteni, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, prin săgeata sa cerescă, împiedicând torentul lui Indra, regele zeilor, l-a gratificat pe Agni cu pădurea lui Khandava, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că cei cinci Pandavi cu mama lor Kunti au scăpat din casa Lacului și că Vidura era angajat în realizarea desenelor lor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, după ce a străpuns marcajul în arenă, a câștigat-o pe Draupadi și că curajosii Panchalas s-au alăturat Pandavilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
Când am auzit că Jarasandha, cel mai mare din linia regală a lui Magadha și care strălucea în mijlocul Kshatriyasilor, fusese ucis de Bhima numai cu brațele goale, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în campania lor generală, fiii lui Pandu au cucerit șefii pămânului și au făcut marele sacrificiu Rajasuya, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit-o pe Draupadi, vocea ei sufocată cu lacrimi și inima plină de agonie,
p. 9
în sezonul menstrual și cu o singură piesă îmbrăcăminte, târâtă în curte și, deși avea protectori, tratată ca și cum nu avea, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că nenorocitul Duhsasana, cel rău, se străduia să o lipsească de acea îmbrăcăminte unică, trăgând de pe ea doar o grămadă de țesătură fără să ajungă la capăt, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira, bătut de Saubala la jocul de zaruri și lipsit de împărăția lui în consecință, fusese încă asistat de frații săi de o incomparabilă pricepere, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Pandavii virtuoși, plângând cu suferință, l-au urmat pe fratele lor mai mare în sălbăticie și s-au exercitat în mod variat pentru atenuarea disconfortului său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
"Când am auzit că Yudhishthira a fost urmat în sălbăticie de către Snatakas și Brahmanii nobili care trăiesc cu pomeni, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, în luptă, a mulțumit zeului zeilor, Trymbaka (cu trei ochi) deghizat în vânător, și a obținut măreața armă Pasupata, apoi O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că dreptul și renumitul Arjuna, după ce a fost în regiunile celeste, obținuse arme cerești de la Indra însuși atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, după aceea, Arjuna a făcut praf Kalakeyasii și Paulomasii mândri de binecuvântarea pe care o obținuseră și care îi făcuse invulnerabili chiar și înaintea celeștilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, chastiserul dușmanilor, urcând în regiunea lui Indra pentru distrugerea Asurasilor, s-a întors cu succes, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhima și ceilalți fii ai lui Pritha (Kunti), însoțiți de Vaisravana, au ajuns în acea țară inaccesibilă omului atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiii mei, ghidați de sfaturile lui Karna, în călătoria lor la Ghoshayatra, au fost luați prizonieri de către Gandharvas și au fost eliberați de Arjuna, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Dharma (zeul justiției) venind sub forma unui Yaksha a propus anumite întrebări lui Yudhishthira atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiii mei nu reușiseră să descopere Pandavaii sub deghizarea lor în timp ce locuiau cu Draupadi în stăpânirea lui Virata, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că principalii oameni de partea mea au fost înfrânți de nobilul Arjuna cu un singur car, în timp ce locuiau în stăpânirea lui Virata, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva din rasa Madhu, care a acoperit întregul pământ cu un picior, a fost interesat în mod serios de bunăstarea Pandavilor, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Matsya
p. 10
i-a oferit fiica lui virtuoasă Uttara lui Arjuna și că Arjuna o acceptase pentru fiul său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira, bătut cu zaruri, lipsit de bogăție, exilat și separat de legăturile sale, adunase chiar o armată de șapte Akshauhinis, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când l-am auzit pe Narada, declarând că Krishna și Arjuna erau Nara și Narayana și el (Narada) i-a văzut împreună în regiunile Brahma, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Krișna, nerăbdător să aducă pacea, pentru bunăstarea omenirii a reapărut în Kuru și a plecat fără să-și poată realiza scopul, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Kama și Duryodhana au reușit să-l întemnițeze pe Krishna și-au arătat în el întregul univers, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Apoi am auzit că în momentul plecării sale, Pritha (Kunti), plină de durere, lângă carul său a primit mângâiere de la Krishna, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva și Bhișma, fiul lui Santanu, erau consilierii Pandavilor și Drona, fiul lui Bharadwaja, le-a dat binecuvântări, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când Kama i-a spus lui Bhișma - 'Nu voi lupta când te lupți' - și, renunțând la armată, a plecat, atunci, O Sanjaya, n-aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Vasudeva și Arjuna și arcul Gandiva de măiestrie incomensurabilă, aceste trei energii îngrozitoare s-au adunat, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, după ce Arjuna a fost cuprins de remușcare în car și gata să se scufunde, Krișna i-a arătat toate lumile din corpul său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma, desolatorul dușmanilor, ucidând zece mii de călăuze în fiecare zi în câmpul de luptă, nu a omorât pe nimeni dintre Pandavai atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma, fiul neprihănit al lui Ganga, a indicat mijloacele înfrângerii sale în câmpul de luptă și că acele lucruri au fost făcute de Pandavai cu bucurie, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna, plasându-l pe Sikhandin înaintea lui în carul său, a rănit pe Bhișma cel de curaj infinit și invincibil în luptă, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că bătrânul erou Bhișma, care a redus numerele rasei Shomaka la câțiva, răpus cu răni diferite, era culcat pe un pat de săgeți, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Bhișma stând pe pământ cu sete de apă, i-a cerut lui Arjuna, care a străpuns pământul și a distrus setea lui, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când Bayu împreună cu Indra și Suryya s-au unit ca aliați pentru succesul fiilor lui Kunti și fiarele de pradă (prin prezența lor inauspicioasă) ne puneau în frică, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când războinicul minunat Drona, afișând diverse
p. 11
moduri de luptă pe teren, nu a hăcuit nici unul dintre Pandavi, atunci, O Sanjaya, nu am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Maharatha Sansaptakas din armata noastră, numită pentru răsturnarea lui Arjuna, a fost ucisă de Arjuna însuși, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că dispoziția noastră de forțe, impenetrabilă de ceilalți și apărată de Bharadwaja însuși bine înarmat , a fost forțată și penetrată singur de fiul curajos al lui Subhadra, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Maharathii noștri, incapabili-l să învingă pe Arjuna, cu chipuri jubilante l-au înconjurat și l-au ucis pe băiatul Abhimanyu, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că orbii Kauravasi au strigat de bucurie după ce l-au ucis pe Abhimanyu și că după aceea Arjuna, în mânie, a făcut discursul sărbătorit referitor la Saindhava, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Arjuna a promis moartea lui Saindhava și și-a împlinit jurământul în prezența dușmanilor săi, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că atunci când au obosit caii lui Arjuna, Vasudeva i-a eliberat să bea apă și când i-a adus înapoi și i-a reînhămat, a continuat să-i ghideze ca înainte, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în timp ce caii lui erau obosiți, Arjuna rămase în carul său verificând toți atacatorii lui, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Yuyudhana din rasa Vrishni, după ce a împins în confuzie armata lui Drona devenind insuportabil în bravură datorită prezenței elefanților, s-a retras acolo unde era Krishna și Arjuna, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Karna, deși îl aduse pe Bhima în puterea lui, îl lasase să scape după ce doar s-a adresat în mod disprețuitor și l-a târât cu capătul arcului său, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Drona, Kritavarma, Kripa, Karna fiul lui Drona și regele viteaz al Madrei (Salya) au suferit ca Saindhava să fie ucis, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că celesta Sakti dată de Indra (lui Karna) a fost prin mașinăriile lui Madhava cauzată a fi aruncată asupra Rakshasa Ghatotkacha de o înfățișare îngrozitoare, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că în întâlnirea dintre Karna și Ghatotkacha, Sakti a fost aruncată asupra lui Ghatotkacha de Karna, aceea care ar fi ucis sigur pe Arjuna în luptă, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici osperanță de succes. Când am auzit că Dhristadyumna, încălcând legile bătăliei, l-a ucis pe Drona singur în carul său și s-a hotărât întru moarte, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Nakula, fiul lui Madri, având în prezență întreaga armată s-a angajat într-o singură luptă cu fiul lui Drona și arătându-se egal cu el, i-a condus carul în cercuri împrejur, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când, la moartea lui Drona, fiul său a folosit greșit arma numită Narayana, dar nu a reușit să distrugă Pandavii, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
p. 12
[paragraful continuă] Când am auzit că Bhimasena a băut sângele fratelui său Duhsasana în câmpul de luptă, fără ca cineva să-l poată împiedica, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Karna infinit de curajos, invincibil în luptă, a fost ucis de Arjuna în acel război de frați misterios chiar și pentru zei, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că Yudhishthira cel Just a biruit fiul eroic al lui Drona, Duhsasana, și pe ferocele Kritavarman, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că regele curajos al Madrei, care îndrăznea la Krișna în luptă, a fost ucis de Yudhishthira, atunci, O Sanjaya, nu aveam speranță de succes. Când am auzit că perversul Suvala de putere magică, rădăcina jocului și discordia, a fost ucis în luptă de Sahadeva, fiul lui Pandu, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Duryodhana, petrecut de oboseală, a plecat la un lac și s-a refugiat în apele sale, și-a stat acolo singur, cu puterea sa plecată și fără car, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că Pandavii, plecați la acel lac însoțiți de Vasudeva, stând pe plajă, începură să-l adreseze disprețuitor pe fiul meu, care era incapabil să suporte vreun afront, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că, în timp ce arăta în cerc o varietate de moduri ciudate (de atac și de apărare) într-o întâlnire cu pare, el a fost ucis în mod incorect în conformitate cu sfaturile lui Krishna, atunci, Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că fiul lui Drona și alții, prin uciderea Panchalasilor și a fiiilor Draupadiei în somn, au săvârșit acea faptă oribilă și infamă, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că Aswatthaman, urmărit de Bhimasena, a descărcat-o pe prima dintre arme numită Aishika, prin care a fost rănit embrionul din uter (de la Uttara), atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes. Când am auzit că arma Brahmashira (aruncată de Aswatthaman) a fost respinsă de Arjuna cu o altă armă peste care a pronunțat cuvântul "Sasti" și că Aswatthaman a trebuit să renunțe la excrescența asemănătoare bijuteriilor de pe capul său, atunci, O Sanjaya, n-am avut nici o speranță de succes. Când am auzit că pe embrionul din pântecele fiicei lui Virata, rănit de Aswatthaman cu o armă puternică, Dwaipayana și Krishna i-au spus aceluia blesteme, atunci, O Sanjaya, nu aveam nici o speranță de succes.
'Alas! Gandhari, destituit de copii, bunici , părinți , frați și rude , este de compătimit. Dificilă este sarcina efectuată de Pandavas: prin ea, un regat a fost recuperat fără un rival.
'Alas! Am auzit că războiul a lăsat doar zece vii: trei din partea noastră și Pandavii, șapte, în acest conflict îngrozitor, optsprezece Akshauhinis de Kshatriyas au fost uciși! Totul împrejurul meu este întuneric total, și mă apucă leșinul: conștiința mă lasă, O Suta, și mintea mea este distrasă.
"Sauti a spus," Dhritarashtra, plângându-și soarta în aceste cuvinte, a fost coleșit
p. 13
cu dureri extreme și pentru un timp lipsit de sens; dar fiind reînviat, el s-a adresat lui Sanjaya în următoarele cuvinte.
"După ce sa întâmplat, O Sanjaya, doresc să-mi pun capăt fără întârziere vieții mele, nu găsesc cel mai mic avantaj în a mi-o prețui mai mult timp".
"Sauti a spus:" Fiul înțelept al lui Gavalgana (Sanjaya) s-a adresat apoi stresatului lord al Pământului, în timp ce vorbea și se tânguia înghițind ca un șarpe și tânărându-se repetat, cu cuvinte de importanță profundă.
"Ați auzit, O Raja, de oamenii foarte puternici ai marilor exerțiuni, despre care vorbeau Vyasa și înțeleptul Narada: oameni născuți din mari familii regale, strălucitori cu calități vrednice, cunoscători în știința armelor cerești și în emblemele de glorie din Indra, oameni care au cucerit lumea prin dreptate și au făcut jertfe cu jertfe potrivite (către Brahmani), au obținut renume în această lume și au sucombat în cele din urmă influenței timpului: Saivya, Maharatha, Srinjaya, Suhara, Rantideva și Kakshivanta, mari în slavă, Valhika, Damana, Saryati, Ajita și Nala, Viswamitra, distrugătorul dușmanilor, Amvarisha, mare în putere, Marutta, Manu, Ikshaku, Gaya și Bharata; Rama fiul lui Dasaratha, Sasavindu și Bhagiratha, Kritavirya, cel foarte norocos și Janamejaya deopotrivă, și Yayati de fapte bune care a făcut sacrificii, fiind asistat la acestea de către celeștii înșiși, și ale cărui altare de sacrificiu și obeliscuri au marcat peste tot acest pământ cu regiunile sale locuite sau nelocuite. Acești douăzeci și patru de Rajasi au fost vorobiți anterior de către cerescul Rishi Narada la Saivya când acesta a fost foarte afectat de pierderea copiilor săi. În afară de aceștia, alți Rajas fuseseră dinainte, mai puternici decît ei, înalți conducători nobili în minte și strălucitori cu orice calitate demnă. Aceștia erau Puru, Kuru, Yadu, Sura și Viswasrawa de mare glorie; Anuha, Yuvanaswu, Kakutstha, Vikrami și Raghu; Vijava, Virihorta, Anga, Bhava, Sweta și Vripadguru; Usinara, Sata-ratha, Kanka, Duliduha și Druma; Dambhodbhava, Para, Vena, Sagara, Sankriti și Nimi; Ajeya, Parasu, Pundra, Sambhu și Sfântul Deva-Vridha; Devahuya, Supratika și Vrihad-ratha; Mahatsaha, Vinitatma, Sukratu și Nala, regele Nishadașilor; Satyavrata, Santabhaya, Sumitra și șeful Subala; Janujangha, Anaranya, Arka, Priyabhritya, Chuchi-vrata, Balabandhu, Nirmardda, Ketusringa și Brhidbala; Dhrishtaketu, Brihatketu, Driptaketu și Niramaya; Abikshit, Chapala, Dhurta, Kritbandhu și Dridhe-Shudhi; Mahapurana-Sambhavya, Pratyanga, Paraha și Sruti. Aceștia, o șefule, și alți Rajas, auzim enumerați sute și mii și încă alți milioane, domni cu o mare putere și înțelepciune, renunțară la plăcerile foarte abundente întâlnind moartea așa cum au făcut și fiii tăi! Faptele lor cerești, vitejia și generozitatea, măreția lor, credința, adevărul, puritatea, simplitatea și mila, sunt publicate pe lume în înregistrările vechilor vremuri de sfinți barzi cu multă mare învățătură. Deși înzestrați cu fiecare virtute nobilă, aceștia
p. 14
și-au ridicat sus viața. Fiii tăi au fost răi, inflamați de pasiune, avariți și de o dispoziție foarte rea. Tu ești versat în Șastre, O Bharata, și ești inteligent și înțeleapt ; nu se scufundă sub dezastre cei a căror înțelegere este ghidată de Șastre. Tu esti familiarizat, prințe, cu gentilețea si severitatea soartei; de aceea, această îngrijorare pentru siguranța copiilor tăi este nepotrivită. Mai mult, se cade să nu te întristezi pentru ceea ce trebuie să se întâmple; căci cine poate evita, prin înțelepciunea lui, decretele soartei? Nimeni nu poate lăsa calea marcată pentru el de Providență. Existența și inexistența, plăcerea și durerea au toate timpul ca rădăcină. Timpul crează toate lucrurile și timpul distruge toate creaturile. Este timpul care arde creaturi și este timpul ca să stingă focul. Toate stările, binele și răul, în cele trei lumi, sunt cauzate de timp. Timpul tăie scurt toate lucrurile și le creează din nou. Singur Timpul este treaz când toate lucrurile sunt adormite: într-adevăr, timpul nu poate fi învins. Timpul trece peste toate lucrurile fără a fi încetinit. Cunoscând, după cum cunoști, că toate lucrurile trecute și viitoare și tot ce există în prezent, sunt urmașii timpului, nu te privește să-ți arunci rațiunea.
"Sauti a spus:" Fiul lui Gavalgana administrând în acest fel confort împăratului Dhritarashtra cel copleșit de durere pentru fiii săi, și-a restabilit mintea în pace. Luând aceste fapte pentru subiectul său, Dwaipayana a compus o sfântă Upanișadă care a fost publicată în lume de învățați și sfinți barzi în puranele compuse de ei.
"Studiul lui Bharata este un act de evlavie: Cel care citește chiar și un picior, cu credință, își îndepărtează cu desăvîrșire păcatele." Aici este vorbire despre Devasi, Devarshi și Brahmarshi al faptelor bune și, de asemenea, despre Yakshas și mari Uragasi (Nagasi). Aici e descris și eternul Vasudeva, care posedă cele șase atribute: El este adevăratul și dreptul, Cel pur și sfânt, Veșnicul Brahman, Sufletul suprem, Lumina constantă adevărată, ale cărui fapte divine înțelepții și învățații le studiază; de la care a urmat universul non-existent și existent-non-existent cu principiile de generare și progresie, de naștere, de moarte și de renaștere. A fost tratat, de asemenea, și acesta care se numește Adhyatma (spiritul superintendent al naturii) care supravegheză atributele celor cinci elemente. A fost de asemenea descris cine este Purușa care se află deasupra acestor epitete ca fiind "nedescoperit " și altele asemenea; de asemenea, ceea ce cei mai de seamă yatis scutiți de destinul comun și înzestrați cu puterea de meditație și Tapasuri zăresc locuind în inimile lor ca o imagine reflectată în oglindă.
"Omul credinței, dedicat pietății și constant în exercitarea virtuții, citind această secțiune este eliberat de păcat. Credinciosul care ascultă în mod constant această secțiune a lui Bharata, numită Introducere, de la început, nu se prăbușește în dificultate. Omul care repetă orice parte a introducerii între cele două amurguri este în timpul acestui act eliberat de păcatele contractate în timpul zilei sau în timpul nopții. Această secțiune,
p. 15
din Bharata, este adevăr și nectar. Așa cum e untul în laptele covăsit, Brahmanul printre biopede, Aranyaka printre Vede și nectarul printre medicamente; cum marea este eminentă printre recipientele de apă și vaca printre patrupede; așa cum sunt acestea (printre lucrurile menționate), așa se spune că este Bharata printre istorii.
"Cel care face, chiar și un singur picior al acestuia, să fie recitat Brahmanilor în timpul unei Sradha, oferirile lui de mâncare și băutură pentru sufletele strămoșilor săi devin inepuizabile.
"Cu ajutorul istoriei și a Puranelor, Veda poate fi explicată, dar Veda se teme de una dintre micile informații de care nu ar trebui." Omul învățat care recită această Veda din Vyasa câștigă avantaj. Chiar și păcatul de ucidere a embrionului și altele asemănătoare le poate distruge. Cine citește acest capitol sfânt al lunii, citește întreaga Bharata, îmi dau seama: Omul care, cu respect, ascultă zilnic această lucrare sfântă, dobândește o viață lungă și renume și se înalță cer.
"În zilele dintâi, după ce au fost așezate cele patru Vede pe o parte și Bharata pe cealaltă, acestea au fost cântărite în echilibru de către celeștii asamblați în acest scop. Și, din moment ce aceasta din urmă cântărea mai greu decât cele patru Vede cu misterele lor, a fost numit Mahabharata (marele Bharata). Fiind considerat superior atât în substanță, cât și în gravitatea importului, este numit Mahabharata datorită unei asemenea substanțe și a unei asemenea gravități a importului. Cine cunoaște semnificația sa este salvat de toate păcatele sale .
Tapas este nevinovat, studiul este inofensiv, ordonanța Vedelor prescrisă pentru toate triburile este inofensivă, dobândirea averii prin sforțare este inofensivă; dar când sunt abuzate in practica lor, atunci ele devin surse de rău "."
Drepturile de autor pentru prezenta traducere,respectiv pentru orice parte din prezenta traducere, aparțin exclusiv autorului traducerii, numitului Stoian George-Bogdan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu