luni, 19 mai 2014

La Maratonul de Poezie si Jazz



Mergeam pe Dacia cu pasi galanti cand vad pe trotuarul de pe Partea cu Muzeul Literaturii o fiinta imbracata in negru, blonda, tunsa bob asa, care semana chiar cu Rita Chirian, poeta si mai nou presedinta USR Sibiu parca, dar parca prea supla ca si fie ea, priveste spre mine si se opreste sub o salcie sa scrumeze intr-un cos, traversez si, da, am nimerit bine, era ...chiar Rita. Zambetul ei sfidator si triumfator .. Nu mai stiu ce ne-am zis, ne-am pupat la misto pe obraji si i-am spus, pentru ca arata cu-adevarat excelent ca, arata mai bine ca niciodata si bla bla.. la care ea mi-a spus: De la botox - cu acentul ei colocvial sibian, la care eu intreb cu o grimasa ironic surprinsa ce-i ala? Aveam in buzunarul jabulicii negre patru exemplare din Poemul poemelor, le luasem sa le ofer cu toata veneratia unul chiar ei, unul lui Robert Serban, cu care stabilisem ca ne intersectam acolo si unul domnului Adrian Alui Gheorghe. Al patrulea era pentru cine stie ce ocazie... O-ntreb pe Rita daca a primit Poemul poemelor, ca-i zisesem distinsului Mihai Curtean sa-i trimita un exemplar chiar cand a aparut cartea, imi zice ca nu, ii cer un pix si-i scriu o dedicatie foarte intr-un fel chiar pe cosul de langa noi, ii ofer exemplarul si..
App de Poemul poemelor, multa lume il citeste dar nu trece mai departe de dantelariile si lichiorurile limbajului in interpretarea versetelor, a Canturilor si-a Poemului in sine. Din pacate nici criticii literari n-au inca datele ca sa interpreteze acest text cu-adevarat.. sacru. Neavand cunostinte de spiritualitate este mai putin usor sa constientizezi din prima ca ce citesti cand citesti, dar mai ales cand asculti si privesti Poemul poemelor, care-i printre nenumarate altele si-o piesa de teatru, e cu-adevarat divin, desi poti simti vibratiile sale sublime, caci marea si infinita Constiinta mi-a revelat aceasta gnoza . Daca cele opt Canturi simbolizeaza cele opt ceakre principale ale omului si daca personajele sunt femininul si masculinul care canta ca-ntr-o opera frazele unui flirt ritualic magic divin care are ca scop uniunea acestor doua energii care compun toata creatia, inclusiv omul, care este universul in miniatura, macheta , daca toate miturile si toate ideile filosofiilor superioare inclusiv marele mit al Sophiei isi imprastie bling-blingurile in acest Poem, daca insusi Luceafarul de pe cerul lui Eminescu da replici in acest Poem, daca in Cantul opt cei doi zei-energii yin si yang feminin si masculin dupa ce se calibreaza, echilibreaza, fac dragoste si se fac dragoste, daca multe altele, iti dai seama ca e mai greu sa te prinzi din prima ce capodopera ai in fata. Cand spectrul perceptiei si campul ideatic este restrans poti avea in fata cerul si sa crezi ca ai o perdea prin care nu se vede nimic. Poemul poemelor este insusi Omul insusi Universul. Eu insumi l-am inteles intrutotul abia la un an si ceva dupa ce mi s-a revelat, dupa nenumarate lecturi peste lecturi. Acest Poem are puterea sa trezeasca spiritul. Va mai cuce multa apa pe Dunare pana cand se va naste persoana cu intr-atata putere intelectuala incat sa poata face critica literara in legatura cu acest Poem.. e drept ca as putea eu insumi sa scriu un tom despre el, dar de ce sa-i rapesc altcuiva placerea de-a se da destept?
Cius Rita si-ajung pe scarile Muzeului pe care ma salut cu unii altii si intru pana la usele Rotondei. Hop, se releva domnul Adrain Alui Gheorghe in compania fiului sau Vlad A. Gheorghiu pe care mi-l prezinta. Am schimbat poltiteturi si din multime apare si tanarul poet Ion Muresan, ne salutam si ne pupam pe obraji ca mafiotii, schimbam niste vorbe si-mi vine-n cap ca domniei sale o sa-i ofer al patrulea exemplar al Poemului. Ii cer lui VAG un pix si merg pe un hol din stanga Rotondei pe o masa sa scriu dedicatiile. O doamna cu o domnisoara pe care le cunosteam din vedere, angajate ale Muzeului trec pe langa mine si vorbim una alta, ulterior cand scriam in biroul dumneaei dedicatia pt. distisnul Robert Serban, doamna mi-a oferit un volum de Rondeluri de Macedonski, poleit cu aur , aparut la editura MLR, ca sa se revanseze ca ma confundase cu alt poet. M-a-ntorc la tatal si fiul Alui Gheorghe, ofer Poemul, mai ascult o poezie, mai salut niste oameni, mai schimb o impresie si, hop, apare eclatanta ca o nestemata pe pieptul lui Dumnezeu, Nadia Trohin, jazzista. Schimbam cateva vorbe dupa care imi fac vant pana in spate, pe terasa Muzeului, sa ma uit de Robert. Intru pe terasa si vad pe la mese o gramada de scriitori de toate varstele de toate calibrele cu care dau mana politicos. Erau printre altii Mihut, Tudor, Tzvetov, Buzu, Moni Stanila, Vakulovscki, Dosa, Cosa, Ivan si altii la o masa, era si domnul Ion Fandarac la alta masa, iar la masa princiara, ha ha, adica masa unde stau de obicei importantii, ca sa zic asa, adica patronul Eugen Suciu care atunci lipsea si compania, erau Adran Parvu, Adrian Suciu, Cristin Art, Mircea Tiberian, Iaru, Grosan si alti cativa. Dau noroace cu ei si-mi zice sir Parvu ca de ce n-am venit sa-i salut pe dumnealor primii, am zis c-am lasat marea placere pentru final, ma-ntreaba Suciu daca n-am ceva de fumat, ii zic ca am dar n-am foita, stai sa fac rost, mai stau putin si ma intorc in Muzeu. Vlad A. Gheorghiu imi ofera volumul sau de debut aparut la Charmides: „fratele mut. in nord apa e curata”. Domnul Alui Gheorghe avea in mana volumul sau rosu intitulat Omul girueta, aparut la Tracus Arte pe care mi-a zis ca mi-l va oferi dupa ce va citi dintr-insul. In Rotonda citea cu un patos excelent distinsa poeta Magda Carneci iar Dan Mircea Cipariu, maestrul de ceremonii, ingramadit, turtit si cu niste cearcane negre ca curu calului pe juma de fata zacea in toata augusta-i splendoare in spatele dumneaei cu zambetul sau de sobolan otravit. Apare si un domn pe care il stiam de poet, doar ca nu-mi mai aminteam nici unde ne cunoscusem nici cum il cheama, il salut, dam noroc si schimbam mai multe impresii. Imi arata finalul poemului pe care urma sa-l citeasca, il citesc cu voce tarisoara, era in rime si era excelent. Distinsul mi-a spus ca ii place poezia mea, ca se vede o traire nu stiu de care si multe alte dume, dar ulterior am aflat ca asa cum eu nu stiam cine era dumnealui, nici dumnealui nu stia cine sunt, deci ma prostea pe fata , de la cineva pe care o intrebase cine sunt sicare mi-a spus dupa. Ulterior aveam sa aflu, pe cand stateam la masa cu domnealui, cu Robert Serban caruia i-am oferit poemul si care mi-a zis ca-mi ia un interviu curand, cu Soitu, cu nevestele lor cu Adran Parvu si cu Nicoleta Popa ca era chiar poetul Pavel Susara. Il vad pe Muresan la intrarea in Rotonda, merg langa dumnealui si-i ofer Poemul poemelor cu mentiunea ca-i o piesa de teatru, mai mult decat un poem Mai stau ce mai stau, mai schimb impresii si ma indrept spre Terasa. Ma intersectez cu Inaltimea Sa Tudor Cretu, care ulterior mi-a oferit cartea sa: Fragmente continue. poeme live, schimbam doua vorbe si dau si de Leo Ancuta cu care-mi dadusem mai devreme intalnire acolo. Merg pe teraza, ii cer lui Tudor o foita, alt Tudor decat Cretu, merg la o masa si rulez un cui. Ma ridic, ii zic lui Suciu si lui Cristin Art sa mergem sa fumam, dar nu mergem atunci ca mergem inauntru sa ascultam o lectura. Citea chiar domnul Alui Gheorghe si-n timp ce citea, privindu-l pe Cipariu, am avut o viziune de zile mari. Mi-am dat seama ca Cipariu este reprezentarea perfecta a Poeziei romane contemporane, mai ales avadu-i in vedere calitatea actuala de Presedinte al Filialei de Poezie a USR Bucuresti, sau ceva de genul, iar daca e intruchiparea-reprezentarea-imaginea perfecta a Poeziei si-a spiritului roman contemporan.... Caci oare spiritul roman contemporan nu e un pigmeu turtit si-ngramadit si-n cercanat samd precum Presedintele Filialei de Poezie? Ooo, dar cum nu? Poezia este oglinda spiritului unui popor, iar Cipariu este oghinda poeziei contemporane, ba chiar si oglinda spiritului majoritatii poetilor contemporani... Cum ar spune cineva: Asa Presedinte, asa poezie, asa poeti, asa spirit Am ras in sinea mea si i-am multumit Domnului pentru aceasta profunda viziune...
Iese de la lectura domnul Alui Gheorghe si-mi ofera cu dedicatie cartea din care tocmai citise. Ulterior, pe cand stateam la masa princiara de vorba cu dumnealui am aflat vesti despre poetii Peniuc si Urmanov, actualmente calugari, despre cum Urmanov a primit o manastire in UK pe care a facut-o ortodoxa, unde a chemat mai multi calugari samd. I-am zis domnului Alui Gheorghe stiu calugarii astia despre religie cum stiu eu despre mecanica... dar n-am argumentat. Adrian Parvu zice la un moment dat in gura mare ca as fi zis eu despre Ion Muresan ca e un poet de cacat, ceea ce era complet fals, asa ca am spus ca nu mi-as permite vreodata sa spun astfel de vorbe, ca eu daca m-am exprimat, am facut-o un limbaj critic-literar... in realitate am spus ca Ion Muresan nu e poet ci trubadur si-am argumentat ca poetii sunt intelepti si ca emana cunoastere nu „fornicatii”. Am mai facut si altele, m-am mai intalnit si cu alti distinsi poeti, dar deja m-am plictisit de scris, oricum am scris acest text doar ca sa impartasesc viziunea pe care am avut-o
La final, dupa lectura lui Cipariu care, asa cum spuneam cu alt prilej, nu e cu totul lipsit de talent literar, desi cine l-a auzit atunci nu m-ar crede, domnul Susara mi-a oferit o volumul sau: SISSI, o carte obiect foarte frumoasa din care am citit doua texte care mi-au deschis apetitul s-o citesc intr-o zi pe toata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu