miercuri, 1 august 2012

Cel mai tare poem

Am scris mii de texte la viata mea, unele geniale, altele proaste gramada, dar dintre toate, cred ca cel mai cel mai util spiritual social politic este asta, care nu are vreo retorica sclipitoare ci idei in care eu cred pana la proba contrarie

Cel mai tare poem


E astazi, se intampla, e live, e acum
e floarea indignarii, coboara din ea rodul,
prin aerul momentului, se respira, se simte,
pe strazile unde toti ne-ntalnim,
paseste, e vie, e-n carne si sange,
femeia fara oase, suverana, acum,

Revolutia Revolutia Revolutia

si nu e chiar reala dar e chiar reala
or nu e chiar aici dar e chiar aici
in tarana celor care au murit pentru ea
e aici, se respira, se simte, e aevea..
Din durerea celor care dorm pe strazi,
tarandu-se prin zile calcati de sistem,
din vointa celor care vor minimum casa,
masa, sanatate, educatie, libertate de miscare
pentru fiecare gratuit, fara conducatori, fara dictatori,
fara presedinti, fara regi, fara imparati,
fara ierarhii, din libertate pentru libertate,

Revolutia Revolutia Revolutia

porneste masinaria, calculatorul, schimbarea,
porneste din casele oamenilor drepti,
porneste din inimi, din suflete sfaramate,
din nevoie, din dorinta, din alegere, din onoare,
din iubire, pentru ca omul e mai presus de orice politica,
pentru ca omul e mai presus de orice lege,
pentru ca omul e singura valoare reala a omului,
eleganta, ravisanta, cu bun gust , delicatete,
impotriva violentei si-a pedepselor si-a legilor si-a egoismului,
din altruism, din politete, din omenie pentru omenie..

Revolutia Revolutia Revolutia

E aici in sanul familiilor, e aici printre cei exploatati,
e aici printre cei discriminati, e aici printre cei opimati,
e aici in sufletele celor care-si pierd anii muncind,
salahori siliti ai unor egouri turbate-n ignoranta,
care vor controlul destinelor, vor controlul resurselor, vor puterea,
vor omenirea sa le fie sclava, se-mbogatesc din saracirea altora,
e aici, e si-n sufletele lor, un impuls, o scanteie,
o idee, un gand, armonie, Starea Stationara, da,
bogatie pentru placere nu pentru putere,
bogatie pentru fiecare, placere pentru fiecare,
bucurie, liniste si pace,
placere burcurie liniste pace fiecare
e aici si acum intr-o maniera fundamentala stii

Revolutia Revolutia Revolutia

Un comentariu:

  1. CELE MAI PROASTE POEME ALE MELE





    SENS UNIC CU TREPTE


    Sunt o glumă la care lumea face grimase fumînd ţigări din frunze de soia
    mă împiedic mă rostogolesc mă strîmb
    ca pentru un milion de dolari ca să o fac să rîdă
    dar omenirea tuşeşte discret şi întoarce privirea spre Dumnezeu
    economistul care-mi socoteşte timpul şi nerozia
    Ceasul de la metrou s-a vestejit
    Arată secunda cînd trebuie să cobor treptele dacă tu întinzi mîna spre alţii
    Cerşindu-mă păcat cu păcat
    aşa cum eram: nebunul de negru sacrificat în apărarea reginei
    Dar cine sunt eu să mă-ntreb cine sunt eu?

    AMNISTIE FĂRĂ SFÎRŞIT

    Şi eu mă gîndeam la tine dragă victorie
    mă întrebam ce mai faci de ce n-ai mai sunat de ce n-ai mai scris
    azi noapte chiar te-am visat minunato veneai spre mine
    aveai aripi din cartea aceea pe care-am scris-o cu sînge ştii tu
    ca într-o radiografie îţi vedeam coloana vertebrală perfectă
    lacul ardea într-un asfinţit nuclear iar ziua ta era tot pe 11
    păşeai printre ghimpi fluturînd rochia roşie
    ca pe un drapel de război fără să-ţi pese
    că–ţi sîngerau poveştile pe tîmple
    şi coapsa-ţi era sfîşiată de ultima noapte
    cînd ai refuzat zîmbind umbra mea
    ca şi cum n-ar fi fost şi ea acolo o urmă de om
    am vrut să nu te sărut
    căci nu purtai condurii de pluş
    pe care-am cheltuit o mie de zile în magazinul de pe Lipscani
    dar viaţa ta omenească e un tirbuşon pătruns contra naturii
    adînc în oasele mele
    şi nu te pot condamna

    POEZIE DIN CULPĂ

    ani şi iar ani îngropaţi festiv în aplauze
    cu salve de tun cu urale şi sufocante negaţii
    nu vreau nu pot n-am înţeles
    laşitatea lui aşteaptă mai ai răbdare
    mai stai
    va fi mai bine mîine
    dar mîinele mereu e poimîine şi poimîinele
    răspoimîinele dar hai să dormim liniştiţi
    vine ea fericirea cînd nu te aştepţi
    în toiul nopţii cînd luna pe cer e senină şi clară
    atunci va răsări soarele parcă văd
    cum vei arunca plapuma pe podea
    orbit de lumina incandescentă a soarelui
    în miezul de noapte trezit brusc
    din visul erotic
    în care tocmai urma să îmbrăţişezi în secret
    glezna iubitei parcă te văd
    cum o să bîjbîi înfrigurat după ciorapi şi ochelari
    parcă te văd căutîndu-ţi bricheta şi basca de revoluţionar
    sculaţi voi oropsiţi ai vieţii a venit fericirea
    apoi vor fi semeseurile pe care le vei trimite
    celor 367 de nume din agenda nokiei tale
    ai să te precipiţi în debara să cauţi şampania
    păstrată pentru clipa aceea astrală
    şi-ai s-o împarţi în pahare de plastic alb
    cetăţenilor ce aleargă pe calea romanului
    spre prefectură spre simbolul victoriei
    chiuind ca la nuntă vor alearga şi vor arunca petarde
    şi vor flutura tricoloruri
    nici n-o să-ţi pese de cratiţele ciobite
    de borcanele sparte de sifoanele goale din debara
    de vraiştea provocată de tumultul lor patriotic
    căci mai presus de toate stă dragostea ta
    pentru ţară pentru binele ei oricît de departe
    ar fi viitorul de aur vor fi artificii şi măreţe fanfare
    vor fi poduri de flori şi salve de tun
    televiziunile lumii vor transmite-n direct
    pe no comment noua măreaţa desvirginare a României
    vor fi eroi cu patalama şi pensii pe viaţă
    cei ce vor pune mîna pe microfon şi vor striga primii
    ne-am trezit oameni buni ne-am deşteptat
    iubită naţiune imnul acesta e obsolet
    să-l schimbăm ura ura ura
    se rostogoleşte şoapta adio rotundă ca un final mut
    şi se face bulgăre mare
    e momentul să lăsaţi aleşii să lucreze în linişte

    RăspundețiȘtergere