Am scris mii de texte la viata mea, unele geniale, altele proaste gramada, dar dintre toate, cred ca cel mai cel mai util spiritual social politic este asta, care nu are vreo retorica sclipitoare ci idei in care eu cred pana la proba contrarie
Cel mai tare poem
Cel mai tare poem
E astazi, se intampla, e live, e acum
e floarea indignarii, coboara din ea rodul,
prin aerul momentului, se respira, se simte,
pe strazile unde toti ne-ntalnim,
paseste, e vie, e-n carne si sange,
femeia fara oase, suverana, acum,
Revolutia Revolutia Revolutia
si nu e chiar reala dar e chiar reala
or nu e chiar aici dar e chiar aici
in tarana celor care au murit pentru ea
e aici, se respira, se simte, e aevea..
Din durerea celor care dorm pe strazi,
tarandu-se prin zile calcati de sistem,
din vointa celor care vor minimum casa,
masa, sanatate, educatie, libertate de miscare
pentru fiecare gratuit, fara conducatori, fara dictatori,
fara presedinti, fara regi, fara imparati,
fara ierarhii, din libertate pentru libertate,
Revolutia Revolutia Revolutia
porneste masinaria, calculatorul, schimbarea,
porneste din casele oamenilor drepti,
porneste din inimi, din suflete sfaramate,
din nevoie, din dorinta, din alegere, din onoare,
din iubire, pentru ca omul e mai presus de orice politica,
pentru ca omul e mai presus de orice lege,
pentru ca omul e singura valoare reala a omului,
eleganta, ravisanta, cu bun gust , delicatete,
impotriva violentei si-a pedepselor si-a legilor si-a egoismului,
din altruism, din politete, din omenie pentru omenie..
Revolutia Revolutia Revolutia
E aici in sanul familiilor, e aici printre cei exploatati,
e aici printre cei discriminati, e aici printre cei opimati,
e aici in sufletele celor care-si pierd anii muncind,
salahori siliti ai unor egouri turbate-n ignoranta,
care vor controlul destinelor, vor controlul resurselor, vor puterea,
vor omenirea sa le fie sclava, se-mbogatesc din saracirea altora,
e aici, e si-n sufletele lor, un impuls, o scanteie,
o idee, un gand, armonie, Starea Stationara, da,
bogatie pentru placere nu pentru putere,
bogatie pentru fiecare, placere pentru fiecare,
bucurie, liniste si pace,
placere burcurie liniste pace fiecare
e aici si acum intr-o maniera fundamentala stii
Revolutia Revolutia Revolutia
CELE MAI PROASTE POEME ALE MELE
RăspundețiȘtergereSENS UNIC CU TREPTE
Sunt o glumă la care lumea face grimase fumînd ţigări din frunze de soia
mă împiedic mă rostogolesc mă strîmb
ca pentru un milion de dolari ca să o fac să rîdă
dar omenirea tuşeşte discret şi întoarce privirea spre Dumnezeu
economistul care-mi socoteşte timpul şi nerozia
Ceasul de la metrou s-a vestejit
Arată secunda cînd trebuie să cobor treptele dacă tu întinzi mîna spre alţii
Cerşindu-mă păcat cu păcat
aşa cum eram: nebunul de negru sacrificat în apărarea reginei
Dar cine sunt eu să mă-ntreb cine sunt eu?
AMNISTIE FĂRĂ SFÎRŞIT
Şi eu mă gîndeam la tine dragă victorie
mă întrebam ce mai faci de ce n-ai mai sunat de ce n-ai mai scris
azi noapte chiar te-am visat minunato veneai spre mine
aveai aripi din cartea aceea pe care-am scris-o cu sînge ştii tu
ca într-o radiografie îţi vedeam coloana vertebrală perfectă
lacul ardea într-un asfinţit nuclear iar ziua ta era tot pe 11
păşeai printre ghimpi fluturînd rochia roşie
ca pe un drapel de război fără să-ţi pese
că–ţi sîngerau poveştile pe tîmple
şi coapsa-ţi era sfîşiată de ultima noapte
cînd ai refuzat zîmbind umbra mea
ca şi cum n-ar fi fost şi ea acolo o urmă de om
am vrut să nu te sărut
căci nu purtai condurii de pluş
pe care-am cheltuit o mie de zile în magazinul de pe Lipscani
dar viaţa ta omenească e un tirbuşon pătruns contra naturii
adînc în oasele mele
şi nu te pot condamna
POEZIE DIN CULPĂ
ani şi iar ani îngropaţi festiv în aplauze
cu salve de tun cu urale şi sufocante negaţii
nu vreau nu pot n-am înţeles
laşitatea lui aşteaptă mai ai răbdare
mai stai
va fi mai bine mîine
dar mîinele mereu e poimîine şi poimîinele
răspoimîinele dar hai să dormim liniştiţi
vine ea fericirea cînd nu te aştepţi
în toiul nopţii cînd luna pe cer e senină şi clară
atunci va răsări soarele parcă văd
cum vei arunca plapuma pe podea
orbit de lumina incandescentă a soarelui
în miezul de noapte trezit brusc
din visul erotic
în care tocmai urma să îmbrăţişezi în secret
glezna iubitei parcă te văd
cum o să bîjbîi înfrigurat după ciorapi şi ochelari
parcă te văd căutîndu-ţi bricheta şi basca de revoluţionar
sculaţi voi oropsiţi ai vieţii a venit fericirea
apoi vor fi semeseurile pe care le vei trimite
celor 367 de nume din agenda nokiei tale
ai să te precipiţi în debara să cauţi şampania
păstrată pentru clipa aceea astrală
şi-ai s-o împarţi în pahare de plastic alb
cetăţenilor ce aleargă pe calea romanului
spre prefectură spre simbolul victoriei
chiuind ca la nuntă vor alearga şi vor arunca petarde
şi vor flutura tricoloruri
nici n-o să-ţi pese de cratiţele ciobite
de borcanele sparte de sifoanele goale din debara
de vraiştea provocată de tumultul lor patriotic
căci mai presus de toate stă dragostea ta
pentru ţară pentru binele ei oricît de departe
ar fi viitorul de aur vor fi artificii şi măreţe fanfare
vor fi poduri de flori şi salve de tun
televiziunile lumii vor transmite-n direct
pe no comment noua măreaţa desvirginare a României
vor fi eroi cu patalama şi pensii pe viaţă
cei ce vor pune mîna pe microfon şi vor striga primii
ne-am trezit oameni buni ne-am deşteptat
iubită naţiune imnul acesta e obsolet
să-l schimbăm ura ura ura
se rostogoleşte şoapta adio rotundă ca un final mut
şi se face bulgăre mare
e momentul să lăsaţi aleşii să lucreze în linişte