tot prostu scrie poezii

asta e concluzia la care am ajuns de ceva vreme si nu cred ca trebuie sa mai argumentez, dar o fac. daca te uiti pe internet, pe siteurile literare romanesti, bloguri, prin reviste, librarii etc. nu-ti trebuiesc prea multi neuroni ca sa-ti dai seama ca sunt minim doua zeci de mii de persoane care scriu poezii. cam cat un oras mai mic. culmea e ca o carte de poezie se vinde in cateva sute de exemplare.
adevarul e ca in ziua de azi nici nu-i prea greu sa scrii poezii, caci s-a ajuns la situatia in care orice text e poezie. de ce? pentru ca procedeele stilistice care mai acu o vreme faceau diferenta dintre un text si-o poezie, temele, plm, au fost puse-n cui si s-a instaurat epicul asta jurnalistic, iar orice povestioara e poezie. si mai sunt si alti factori. a nu se interpreta ca daca faci metafore, personificari etc faci poezie. nici vorba. in fine...

poemul de luni 26

Traian T. Cosovei:

Antract

Din gura paiaţei sângele se scurgea cu jumătate de gură.
Secunda de-acum urla fără glas ori dantură.

Mă bâlbâiam şi eu după o sinecură
la ştirba de viaţă, la umplutura de pluş, la amintiri care muşcă
cu care mă legănaseră de mic între zgardă şi cuşcă.


Ah, moartea asta ordinară de lux –
fără chip, fără nume, fără adresă
pe care o purtăm noapte de noapte în lesă.

peştii ăştia

de deasupra, zece la număr, îmi sunt nespus de dragi şi te-aş ruga să-i hrăneşti din când în când şi tu cu click-uri deasupra lor. îţi vor îndeplini toate dorinţele, o să vezi.

cica herta l-a umilit pe liiceanu. sanchi

tot primesc linkuri care duc spre filmul cu discutia dintre distinsa cu premiul nobel herta muller si filosoful director al ed. humanitas gabriel liiceanu. evident ca m-am uitat si eu ca tot prostu animat de cuvantul "umilit" din centrul anuntului. pe langa faptul ca discutia mi s-a parut neinteresanta, ca vezi doamne noi n-am avut dizidenti si alte rahaturi, cuvantul asta "umilit" mi se pare unul extrem de puternic pentru ce a facut in realitate distinsa. care umilinta dom'le? mie nu mi s-a parut nicio umilinta. daca noi n-am avut dizidenti sau daca am avut dizidenti de carton inseamna ca intelectualii romani, ca si azi, sunt vorba lui lenin: un cacat. desi, a fi dizident nu e o obligatie pentru nimeni. poate oamenii, la fel ca si-acum, au fost multumiti de regim, poate aveau morcovu-n cur, poate etc. si herta a fost dizidenta cum am fost si eu. a fost dizidenta dupa ce a plecat din tara :) oricum, mie mi se pare ca acest anunt nu poate sa le aduca ambilor "scriitori" decat publicitate si bani. hertei ca autor de carti si liicenului ca director de editura.

poemul de luni 25

ieri si azi am intrat iar pe clubliterar cu numele versatu'. m-am mai distrat putin. pun cele doua texte pe care le-am postat acolo:

o casă

pentru Cosmin


mi-ar plăcea o casă
care să se reconstruiască după stările mele
o casă care să simtă când sunt îndrăgostit
şi să se tramsforme în mansarda anilor mei de stagiatură
când
mă chinuiam să fiu avocat
şi uneori
mâncam pe pâine untură
acolo mi-ar plăcea să-mi duc toate iubirile prima oară

o casă care să ştie când sânt trist
şi să se transforme într-un coffe shop plin cu
cele mai strălucitoare senzaţii –
să mă simt ca beteala

o casă în care să locuiască bunicu Alexandru
tataia Aurel
mamaia Maria
buni Geta
mama Gabriela
tata Liviu
o casă cât oraşul meu Comăneşti când mi-e dor de-ai mei

o casă care să deschidă când mă ghionteşte singurătatea
un dormitor cu cele mai mişto gagici din lume
cu Audrey Hepburn Nathalie Wood Sheron Stone
şi neapărat Angela Similea

o casă-n care
să te pot pofti



puţoism ortografic


dacă privirea mea ar fi purpură
ai avea sufletul purpuriu
pentru că te-aş privi
numai în ochi