Este sau nu este Eugen Simion "tampit"?

Exste absolut stupefiant cum nenumarati scriitori ii cauta in continuare nod in papura Presedintelui USR, Nicolae Manolescu, dupa ce instanta a constatat definitiv si irevocabil ca domnia sa este Presedintele Ales si Legitim al USR . Acum i-au scos perla prin care l-a botezat drept "tampit" pe colegul sau din USR si Academie Eugen Simion. Si-o comenteaza la fel de zoios insidios de ti se-nroseste pudoarea cum s-au invatat sa comenteze despre acest superior om de cultura care pana la urma l-a facut pe drept "tampit" pe Eugen Simion in contextul dat. Eugen Simion a zis ca actuala conducere l-a exclus din USR, ceea ce este fals: Eugen Simion este suspendat, nu exclus, din USR, pentru neplata cotizatiei . Pentru neplata cotizatiei nu te poate exclude nimeni, conform Statutului in viguare, doar te poate suspenda. Cum Eugen Simion dezinformeaza spunand ca e exclus cand de fapt e suspendat, iar daca-si plateste cotizatia isi reintra in drepturi, rezulta ca Nicolae Manolescu l-a facut pe buna dreptate, colegial, "tampit". Un adevarat om de cultura recunoaste clar cu tarie cand greseste, sunt sigur ca si ilustrul academician Eugen Simion va recunoaste ca Nicolae Manolescu la facut pe buna dreptate in contextul dat cum l-a facut :D
In calitate de membru USR , dar si de critic de viata , imi ofer privilegiul, in aceasta contemoraneitate in care parca toata lumea a-nceput sa bata campii in jurul si pe langa USR, sa lamuresc astfel de chestiuni de finete pentru ca ele sa fie intelese corect si de cei mai scazuti intelecual :D

Poemul unor domni din USR

Poemul unor domni din USR

Poet rugat de genii sa le-ordonez suav
in dansuri de lumina cu glasul meu mult brav
ca sa le tot priveasca cu stanjeneli de sclav
oricine in virtute se face prea firav

Poet ce-n rugaciune e invocat de zei
Poet ce straluceste-n surasuri de femei
frumoase ca si zarea pe care poti s-o bei
cand ai ciocnit paharul iubirii de idei

Poet pe fresca -n care se bat pentru sefii
poetii de duzina grasetzi si agiamii
cu sobolanii aprigi ce-ti pot lua ochii
cu ale lor candide si-nalte poezii

Poet baga-mi-as shtoul sortit de providenta
sa traga- n zeflemele mustind de elocventa
matrozii poeziei ce fac corespondenta
gregari de se preteaza numai la corigenta

Il vad pe Dan Cipariu uratul cel frumos
care spre Uniune din pix mi-a dat un dos
sa-l pot lua-n carutza acum simandicos
ca vesnic sa se stie c-am sters cu el pe jos

Il vad razand pe Suciu , profetul popular
care in cardashie nu mai are hotar
si da din el tupeul ca pe-un pisat amar
'ncercand s-opreasca vantul vartos si refractar

Il vad si pe Dan Iancu batand in burdihan
cu sticlele de vodca zambind aerian
si ii transmit UBUNTU vibrant inspre Titan
unde odat' mult bine mi-a facut gentilman

Il vad si pe Valeriu Mircea Popa clientul meu fildel -
cu-al sau nume de vraja ca sa-l oftic nitzel
chiar pot ca sa stic ritmul poemului temblel
pe care la chitara il va canta rebel
jurandu-i fiicei sale ca-l compusese el

Il vad chiar si pe Soitu cu mainile la nas
mirandu-se intr-insul spre mine: "Vai ce as
poate fi SeGeBeul de zici ca-i capul ras
pe care nu indrasnesc sa-l am 'n gat ananas."

Da' uite-l si pe Perta cu barba lui de dac
cum isi scarpina shtanga pierduta pe un crac
si cauta sa zica ceva ca nu mai tac
dar stie clar ca ta-su mi-e parodist tarac.

Il vad si pe Vorona desfacandu-si butonii
negrii de la camasa alba precum pionii
cu care se-nhaitase sa darame baronii
care cu-a lor trezvie-i sfideaza neuronii.

Il vad si pe Vinicius in photoshop zambind
cum zambea la ospiciu ghidus nebun fiind
si uite-l ce frumos e de zici ca-i scanteind...
Cu el ciocneam pahare prin muze sherpuind

O, sire Soviany, ma-nclin in muzica
pe care-a voastre versuri o face-acu zi ca
atunci demult cand lumea parca nu urzica
si cand poetii tarii legiuiau fizica.

Si-l vad biet palpaind domol vetust pe Iaru
Pe Iaru care vede-n gand in cur cocaru
Pledand sa se insoare-ntre ei bulangiii
Pledand ca bulangiii sa adopte copiii...

Era un poet bun. Ioana Craciunescu
te ia la dans poemul te-nvarte prin ness cu
lapte ca pe mierea lu Presh. Teodorescu -
miere de stuf de balta inaurand.. Escu

se moi :D Pentru aceasta placere, minunat,
s-au adunat toti zeii intentionati curat..
Vai cum sa va excluda din U.S.R. de-odat'
ca pe golanii aia care put a cacat?

Il vad pe Manolescu arzand Istoria
pe care-o publicase fara mine in ea,
si regandind-o-n versuri de slava a la moi
uita subit poetii pe care-i perora :D
 
Si-ar vrea ca SGBul sa fie el mereu
sa-l doare ca pe mine si pe el la peleu
sa se intituleze ca mine: Poezeu -
Da' Poezeu e unul si-al lumilor releu

Si ma gandesc la Ciotlosh, odihneasca-se-n paci;
pe-al sau mormant tot creste un ghiocel cu craci
inalte pan' la ceruri si mult mai sus fiind caci
a fost si el o data retor de cotcodaci

Si il aud cum varsa din iad urland spre mine
Aceleasi vechi ocare fara pic de rusine
Macinat de mahnirea ca nu-i si el poet.
Daca nu era Ciotlosh eram analfabet...

Ha ha :D Si-l salut pe Adrian Alui Gheorghe

Nu pot sa nu-naltz vers si pentru domnul Chifu :D
 
Sunt chiar foarte-ncantat ca ne avem contemporani
Domnilor .. ha ha

Albatrosul

Am vazut ca traducerile antecesorilor mei dupa poezia Albatrosul de Charles Baudelaire sunt toate inexacte, pe langa poemul original, exprimand altceva adica. Si-am zis sa traduc io mai bine, exact adica. Mai jos e traducerea mea, facuta-n zece minute ha ha, iar dupa e poemul original. Dupa care sunt traducerile unor literati si poeti de renume: sublim de proaste, cu versuri ratate, cu alte versuri si alt inteles nu asa.. Nu ca ma laud da se observa clar ca traducerea mea este exacta si deopotriva cea mai exacta din cate s-au facut in limba asta.

Albatrosul

Des, ca să se amuze, oamenii d-echipaj
Prind albatroşii.. păsări largi de mări,
Care urmează, amici indolenţi de voiaj,
Corabia glisândă prin cavităţi amări.

Cu greu abia i-au aşezat ei pe planşee
C-aceşti regi din azur, răudreptăţiţi, ruşinoşi,
Lasă smeriţi aripele lor mari şi albee
Şi ca pe vâsle le trag lateral serioşi.

Ăst voiajor 'naripat, ca ea e stâng şi slab!
Ca el, comică, slută! ea: ce-a fost o comoară!
Unul şi-agaţă ciocul de un pârjolit jgheab,
Altul, mim şchiopătând: i-nfirmul care zboară!

Poetul e asemeni prinţului norilor
Ce bântuie-n furtună şi râde de arcaşi;
Exilat pe pământ în mijlocul hulilor,
Aripele-i gigante împiedic-ai săi paşi.

L'Albatros

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agaçe son bec avec un brűle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empèchent de marcher.




Variantă traducere Ion Caraion

Adeseori, naierii, ca să se-amuze, prind
Prind albatroşi, mari păsări ce le petrec pe mare
Plecările în larguri, molatec însoţind
Corăbii de mătase peste genuni amare.

Şi-abia-i aduc pe punte pe regii-acestor salbe
De-avînturi peste-azururi, că temeraru-n trînte
Îşi lasă-ncet perechea aripilor lui albe
S-alunece pe-alături ca două vîsle frînte.

O,-naripat al zării drumeţ stîngaci şi tînt
- Ce caraghios în lanţuri, frumos odinioară! -
Unu-i agaţă-o pipă de plisc; din ars pămînt,
Şi-altu-l maimuţăreşte pe şchiopul care zboară.

Poetul e asemeni cu prinţul peste nouri
Ce-ncumetă furtuna şi ia-n de rîs săgeata.
Zvîrlit pe ţărmul lumii şi-n ploaia de ecouri,
Aripele-i gigante-l împiedică, şi gloata.



Variantă traducere Romulus Vulpescu (1953)

Ca să petreacă-n larg, matrozii,-ades, pe nave,
Prind albatroşi imenşi pe mări navigatori,
Ce-n drum petrec plutind cu fîlfîiri trîndave
Etrava lunecînd pe-amarele vîltori.

Abia i-au coborît pe punţile de bîrne,
Că regii din azur cu albe-aripi par grei,
Lăsîndu-le stîngaci şi jalnic să atîrne
Ca nişte vîsle mari alăturea de ei.

Ce gîrbov pelerin cu aripi, fără vlagă!
El, mai demult frumos, e comic şi e slut!
În şchioapăt unu-n rîs ia pasărea oloagă
Şi ciocul sîcîit cu o lulea de lut!

Poetul e şi el prinţ rudă sus cu norii,
Deprins cu mari furtuni, rîzîndu-şi de arcaş;
Îl huduie-n exil, jos, batjocoritorii,
Îl stînjenesc la mers aripi de uriaş.



Variantă traducere Alexandru Philippide (1957)

Din joacă, marinarii pe bord, din cînd în cînd,
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blînd,
Corabia pornită pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus în azur sînt regi
Acuma par fiinţe stîngace şi sfioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi,
Ca nişte vîsle grele s-atîrne caraghioase.

Cît de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cîndva, acuma ce slut e şi plăpînd!
Unu-i loveşte pliscul cu gîtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strîmbă şchiopătînd.

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi rîde de săgeată şi prin furtuni aleargă;
Jos pe pămînt şi printre batjocuri şi ocări
Aripile-i imense l-împiedică să meargă.


Variantă traducere Nicolae Iorga (1938)

Adesea, ca o glumă uşoară, echipajul
A prins pe albatroşii, largi zburători de mare,
Ce urmăresc, ca leneşi tovarăşi, pe silajul
Ei, nava lunecîndă pe-adîncurile-amare.

Abia i-au pus pe scînduri, ajunşi acum o pradă,
Şi-aceşti regi din văzduhuri, acum stîngaci, mişei,
Îşi lasă mizerabil aripile să cadă,
Ca mari lopeţi lăsate alăturea de ei.

Stîngaci se mai arată cel ce trecea zburînd:
Frumosul de odată e-urît şi caraghios;
Vezi unul cum luleaua pe pliscu-i o arată
Şi altul cum imită infirmul şchiopătînd.

Asemenea-i poetul cu-acest domn printre nori
Ce caută furtuna şi de arcaşi nu-i pasă
Ca surghiunit în ţernă, hulit de trecători,
Aripile uriaşe să mearg-aci nu-l lasă.



Variantă traducere Tudor Arghezi (1923)

Ca să se joace uneori unii marinari
Prind albatroşii, păsări tăcute ale zării,
Care-nsoţese de-aproape, ca nişte steaguri mari,
Corăbiile duse de răzvrătirea mării.

Abia lăsaţi din braţe pe scînduri, subt catarg,
Acestor şoimi puternici ai marelui azur
Încep să le atîrne, ca un veşmînt prea larg,
Aripele greoaie, din umeri, împrejur.

Înfruntătorul bolţii e-acum stîngaci şi şui.
Semeţ pîn'adineaori, viteazul s-a prostit.
Glumind, un om îi vîră în cioc luleaua lui
Ori îl maimuţăreştc cu mersul izmenit.

Asemeni e poetul cu Prinţul dintre nori.
Stăpîn peste furtună, prăpastie şi vînt,
E-mpiedicat să meargă, hulit de muritori,
Cînd aripile-i vaste l-aruncă de pămînt.


Variantă traducere Tudor Arghezi (1938)

Ca să petreacă, după un obicei al lor,
Corăbierii mării prind albatroşi din zbor.
Aceşti giganţi ai zării, cu penele de săbii,
Copilăroşi, în stoluri se ţin după corăbii.

Răpit abia din Slavă şi pus să umble, jos,
Arhanghelul Tăriei stîngaci e şi sfiios.
Aripile-i atîrnă, şi-i zac, şi nu-i ajung,
Ca mînecile goale, din umeri, unui ciung.

Ce bleg e caraghiosul ceresc şi ce schilod,
Batjocură de glumă şi rîs pentru norod!
Un om în plisc luleaua i-o vîră şi-l îngînă,
Împiedecat în straie, cum şchioapătă, pe-o rînă.

Poetul e de-o seamă cu pasărea frumoasă:
Înfruntă vijelia şi arcul, şi nu-i pasă.
Dar surghiunit cu chiot şi singur în răstrişte,
Aripa uriaşă nu-l lasă să se mişte.



Variantă traducere George Pruteanu

Ca să le treacă vremea, matrozii, cîteodată,
Prind albatroşi, mari păsări pe-albastra mării cale,
Care-însoţesc statornic, cu zborul lor agale,
Corabia de-abisurile amare clătinată.

Pe scîndurile punţii abia zvîrliţi şi, parcă,
Din regi ai înălţimii, ajung sfioşi, stîngaci:
Aripile lor albe le tîrîie, malaci,
Ca două vîsle blege legate de o barcă.

Împleticit şi jalnic, el, ce prin nori ţîşnea
Semeţ cîndva, e-acuma batjocorit şi hîd!
C-un băţ lovindu-i ciocul, matrozii, unii, rîd,
Alţii cu cîrja-îl strîmbă pe-ologul ce zbura!

Poetul e asemeni cu prinţul înălţimii
Ce-înfruntă şi furtuna şi-arcaşul cel pervers;
Surghiunit pe pămînt, în huietul mulţimii,
Aripile-i gigante-îl împiedică la mers.

Prima mea melodie :D

ia uite

Aud ca majestatea sa Regele Mihai I este in stare grava. Toata lumea ii trimite ganduri luminoase, inclusiv adversarii, iar asta inseamna ca, mai presus de interesele politice, multi dintre noi putem fi oameni cand vine vorba de oricare dintre semenii nostrii , iar asta este cat se poate de frumos. Desi nu sunt un simpatizant politic al Altetei sale, cred ca este bine ca starea sanatatii sale sa se imbunatateasca pentru ca fiinta sa sa vibreze in continuare in tara si pentru tara in lume acele calitati pe care poate numai Alteta sa le poseda, atat de necesare a fi vibrate in aceste vremuri in care, ca niciodata, patria duce lipsa de batrani adevarati. Sanatate






M-am uitat la o conferinta a lui Andrei Plesu despre Prostie si mi-a venit ideea sa modific prin acest text, in toate textele mele, cuvintele "prost" , "prosti" , cu "prostutz" , "prostuti ". Excelenta conferinta ilustrului cu elocventa pedanta, a cuprins destule fetete ale subiectului si-ntr-o maniera inalt amuzanta de-am accesat mintal cateva amintiri in care nu puteam fi mai celest de prostut. E greu sa nu fi prostut in viata, dar pana la urma Prostia tine de perceptie, si e la fel de relativa ca si timpul, adica daca te privesti din afara intr-o situatie in care gasesti ca esti prost, spre exemplu intr-un moment prezent din trecut cand ti-o arzi de poti sa te consideri astfel , ai posibilitatea mai estetica sa gandesti ca de fapt nu te-ai calibrat corespunzator in acel moment, sau ca nu ai fost indeauns de constient. Daca crezi c-ai fost prost, inseamna ca ai fost, dar daca nu gandesti in termeni de genul asta... De ce zic ca-i relativa? ca daca sa ziceam ai fost prostut intr-un moment dat, da s-a facut ca prin cursul timpului faptul ca ai fost prostut in acel moment a creat o consecinta favorabila, se poate considera ca de fapt n-ai fost emoticon grin Cred ca prostie e un cuvant inexact care este mai practic sa fie inlocuit cu inconstienta. Ca-n realitate nu e nimeni prostut, e inconstient. Ca atare tre sa inlocuisc cuvintele alea cu "inconsient" respectiv "inconstienti" . Da-n general cred ca e mai practic sa te gandesti la virtute si deloc la prostie, adica sa gandesti intelept. Intelept e, zic brahmanii, in viata sa cauti virtutea, profitul si placerea. Deci intotdeauna mai intai virtutea... Iar a vorbi despre prostie e departe de virtute, deci imi dau peste gura







..ia uite :D

se curbeaza spatiul ca-n jurul soarelui cand pasesti
si cladirile se indoaie- n implozie
pieptul tau radiaza floral ca doar ma privesti
si-mi simt gura plina cu ambrozie

o tu cea pururi tiumfatoare peste lumi
se fotoshopeaza strazile sub rochitza ta
dac-a s fi poet te-as incanta excelsior de culmi
imortalizand clipa asta cu vocea mea

da-mi mana ca-n codul de-alese maniere
primavara asta vreau sa te iubesc si mai c ult
cu tine- ntru virtute profit si placere
clar aroma ta imi place chiar cel mai mult






Ce grup de reforma a USR poate avea credibilitate fara mine-ntr-insul? Cine sa inlocuiasca actuala conducere care este si mai inteleapta, si mai spalata , si mai putin sau deloc imbacsita cu tutun si alcool contrafacut? Io, care nu primesc nimic de la USR, care sunt boicotat de diversi vasali ai unora dintre membri conducerii si cenzurat de la publicare, recenzare, intervievare, premiere samd, desi sunt singurul poet senzational care pot electriza stadioane cu vraja mea lingvistica, n-as da nici-o ceapa degerata pe asa zisul grup de reforma a USR, caci daca e rau cu rau, fara raul care e acum, cine stie cat de rau poate fi? In Grupul respectiv sunt unii dintre cel mai insidiosi calomniosi si urati adver sari ai mei, care m-au defaimat calomniat si hulit peste tot, dar si oameni pe care ii respect, insa, vazandu-i asociati cu shobolani balosi si cartitze puricoase, ma uit la ei crucis, caci cine se-aseamana se-aduna. Pe cand in actuala conducere sunt oameni care mi-au facut la un moment dat bine si unii pentru care port un mare respect, plus ca toti cunosc bine drepturile si libertatile omului . Pai daca fereasca-ma dumnezeu intra la putere Grupul ala, plin de gainari lingivistici care efectiv crapa de invidie pe literatura mea, nu mai zic ca unii dintre ei imi si fura versurile, dumele, ideile si cu toate astea ma musca de posterior, cine stie ce tratamente abjecte imi pot aplica. De-aceea, chiar daca consider necesara reformarea conducerii USR, nu pot da un rau pe unul mai rau, nu pot accepta conducerea uratilor alcoolizati si marxisti in detrimentul unor oameni cu un mai mare simt estetic, civic si chiar uman. Pe cine sa-i dau? Pe unii care scriu cum scriam io-n liceu, gandesc ca securistii cei mai batuti in cap, imbarliga si calomniaza ca turnatorii si vibreaza maladiv spelucal ? Sigur, nu stiu daca motivele de excludere a poetilor Cipariu si Soitu stau in picioare, ca nu cunosc situatia, da pana la urma, ma doare-n cor de ei, desi ambii au un loc special in inima mea. Sigur ca empatizez cu situatia lui Paul Cernat, alui Florin Iaru si-a lui Daniel Vorona, da ce pot face mai mult decat sa gandesc pozitiv in favoarea lor? In fine... mi-e si jena ca fac parte dintr-o breasla cu o asa apetenta pentru scandal si gainarii emoticon grin










mi-am facut o piramida de cupru de toata frumusetea in care pot medita. cica toate lucrurile se tem de timp iar timpul se teme de piramide. in piramida se intampla lucruri foarte interesante bag seama, e o energie foarte placuta care incarca imputerniceste si infrumuseteaza. poate ajung si io frumos emoticon grin ei, si stand asa in piramida mi-am dat seama ca nu este inspre bine sa critici, nici sa barfesti. la noi, toata lumea se critica si se barfeste, oamenii au uitat sa binecuvante. in acest sens mass-media ultimilor ani, care prezinta in stil mare emisiuni intregi de barfe si critici neconstructive, facute de dragul criticii nu de dragul binelui, a avut un rol esential. cica aia mai scazuti vorbesc despre oameni, aia mai inalti vorbesc despre fapte si lucruri, iar aia destepti idei - da-ti seama ce nivel avem in tara asta daca barfa a devenit televizata. cred ca oamenii care barfesc si raucuvanteaza fac asta pentru a fi ei superiori in fata altora, pentru a se insinua mai frumosi, mai destepti, mai puternici, mai samd. dar cum frumusetea e in ochiul privitorului inseamna ca si uratul e tot acolo, iar cine ii vede pe altii urati samd nu are frumusetea in ochi. este bine sa vezi partea buna a fiecarui om si sa te manifesti in virtutea ei si este nasol tare sa barfesti si raucuvantezi pentru ca, in realitate cand barfesti si raucuvantezi la un anumit nivel te barfesti pe tine si te raucuvantezi, pentru ca noi, oamenii, la cel mai profund nivel al fiintelor noastre suntem cu totii interconectati, adica noi, oamenii, suntem aceeasi fiinta, iar o parte a creierului nostru, care nu percepe timpul si spatiul va percepe fiecare critica si reacuvantare ca adresata tie insuti.. in general oamenii care ne apar in viata, oamenii pe care-i observam in viata, sunt expresii ale noastre care apar ca sa ne sublinieze o parte sau mai multe ale fiintei noastre, or daca vezi si te asociezi cu oameni pe care ii poti barfi si rauvorbi, de fapt vezi si te asociezi cu oameni care exprima o latura a ta sau mai multe, defectul pe care-l barfesti este si al tau, caci daca nu l-ai avea nu l-ai observa. in realitate toti suntem capabili de cele mai abjecte, imorale, insidioase si criminale lucruri daca gasim timpul si locul potrivit, nimeni nu e mai bun sau mai rau ca altul, chiar daca unii au mai multe calitati si traiesc in virtute, iar omul pe care-l barfesti si-l rauvorbesti intotdeauna cand vei face asta iti va fi superior, tocmai pentru ca-l barfesti si vorbesti nasol. este greu, intr-adevar, intr-o tara in care toata lumea barfeste si rauvorbeste, in care barfa e perena, sa eviti sa te manifesti ca toata lumea, sa eviti sa barfesti si rauvorbesti, iar tocmai de asta cel care poate evita barfa si reavorbirea este virtuos. oamenii care barfesc si rauvorbesc denota subcivilizare. iar cele mai urate barfe sunt alea in care se arunca prin mass-media dume ca aia cu fiul nu stiu carui psdist s-a afisat cu o masina de doosute de mii de euro in timp ce nu stiu cati copii n-au bani de-un leptop. sau aia ca nu stiu care bogatan mondial evreu ar putea tine de mancare samd cu averea lui toata planeta nu stiu cati ani si ca vezi doamne ce nasol e el ca nu face asta.. adica barfe pe considerentul ca omu nu face ce vrei tu cu banii lui emoticon grin in fine, beneficiile unei piramide sunt infinite







zise:
- Inima e ca Taj Mahal si daca stii pe unde sa-ti plimbi mintea
poti sa te trezesti inauntru, inauntrul inimii unde poate fi atata pace
faza e ca daca poti sa faci asta, sa te pogori in inima si sa simti
poti mult mai multe, poti sa intri si-n inima altcuiva
da si-n alta parte

stii faza aia din matrix cand acea frumosa gusta din prajitura trimisa omagiu de merovingian si imediat se simta atat de foarte excitata incat orgasmeaza instantaneu
cand eram student imi placea sa creez acest efect la cursurile de dreptul proprietatii intelectuale
doar plimbam mintea pana acolo-naluntru si creeam acel impuls electromagnetic
imi placea sa privesc reactiile colegelor

dar de tine imi place si mai mult. pe tine o sa-mi permit sa te arhifascinez, mare atentie..