poemul de luni 20

Emil Botta zice:


O ultimă întrebare


Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai vazut cumva lunecând o stea ?

Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de clestar,
dar un om s-a incovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.

Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva …
Dar, noapte senină, vistiernica a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?

Nu -stiu-cate zile la editura -3-

Dupa cateva oferte pe care le-am primit pentru romanul meu Nu-stiu-cate zile, am ales sa-l public la editura -3-. Am primit o oferta generoasa din partea acestei edituri, atat din punct de vedere financiar cat si etc. Am luat un avans la semnarea contractului, ceea ce ma bucura, si Nu-stiu-cate zile va aparea in luna octombrie in conditii misto, ceea ce iar ma bucura, caci octombrie si aparitia romanului sunt la o distanta de cateva saptamani :) tin la romanul asta, l-am scris cu mult suflet, dar cu la fel de mult spirit si abia astept sa-l vad legat intre coperti.

poemul de luni 19

Paul Celan din lagar:


"Fuga" mortii


Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiza îl bem dimineata îl bem noaptea
îl bem si îl bem
sapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strâmt.
In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie
când seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiu
Margareta
el scrie si iese în fata casei si stele scânteie el fluiera si-si
cheama dulaii
îsi fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamânt
ne ordona cântati acum pentru dans.

Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineata-n amiaza si seara te bem
te bem si te bem.

In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie
când seara se lasa-n Germania parul tau argintiu
Margareta.
Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduh
acolo patul nu-i strâmt.

El striga sapati mai adânc în pamânt voi unii voi altii
cântati miscati din arcus
îsi scoate pistolul din brâu îl flutura – albastri-i sunt ochii
Infingeti mai bine lopata voi unii voi altii cântati pentru
dans mai departe.

Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiaza te bem si seara
Te bem si te bem
în casa sta un barbat cu parul tau auriu Margareta
parul tau cenusiu Sulamita cu serpii se joaca.

El striga mai dulce ca moartea cântati moartea-i un maestru
din tara germana
el striga mai sumbru atingeti viorile atunci veti sui ca
fumu-n vazduh
atunci veti avea o groapa în nori acolo patul nu-i strâmt.

Negru lapte al zorilor noaptea te bem
Te bem la amiaza moartea-i un maestru din tara germana
Seara te bem dimineata te bem si te bem
moartea-i un maestru din tara germana ochiul lui e
albastru
cu glontul de plumb te loveste te loveste precis
în casa sta un barbat parul tau aurit Margareta
dulaii asupra-ne asmute, ne daruie-o groapa-n vazduh
cu serpii se joaca viseaza e moartea-un maestru din tara
germana
parul tau aurit Margareta
parul tau de cenusi Sulamita.

poemul de luni 18

iata-l pe vecinul meu de la Moinesti, domnul Tristan Tzara in:



Insomnie


I

Stoarce,Dumnezeu,lămâia lunii
Să se facă simplitatea cerului
Trimite-ne anunţarea minunii
Ca pasărea de cârpă a luminii
Pentru bucuria sufletului

Când nu se mai văd oraşele, când se îneacă averea armatorilor din port
Când se îmblânzeşte furtuna ca mielul
Când se-aşază ruga în genunchi ca mulsul vacilor
Coboară îngerii cu mişcări încete de înot
Despărţind întunericul

Aşa ţi-am apărat mierea cărnii de ţânţari
Şi grădinar cu stropitoare de răcoare eram
Te doream cu întristări de marinar
Am chemat
Luna capul de păpuşă spart
Şi nu te-am deşteptat-şi mi-alergau în sânge armăsari
Eram cerşetor,tu pâine caldă
Eram după boală la spital,erai o scrisoare
Şi te aşteptam cu ferestrele deschise
Ce personaje lustruite de porţelan
Am clădit nopţii turnuri de zăpadă
Şi Hamleţi tremurând pentru un scârţâit de poartă
Ca rufele atârnate pe frânghie
M-am zbătut ca lup în colivie
M-am chinuit şi am ţipat şi n-am murit

Cu constatări de soiul acesta mi-am petrecut noaptea
Şi dimineaţa a venit ca strachina cu lapte în răsărit

II

Te privesc de atâta timp cu ochi tandri de măgăruş
Că-ţi fac rău insectele ochilor mei
Ţi-e legat părul ca la căţei
Şi ţi-e trupul întins ca pielea de mănuşă

Dormi lângă mine ca un strat de flori
Eşti tăcera dunelor submarine
Visează întâlniri ascunse cu scafandri
Mări pătrunse de balene pentru iubire
Şi peştişori coloraţi circulând în formă de scrisori

Blană de vulpe în răsăritul soarelui întinsă
Se răspândesc în aer şoimii albi ai bucuriei
Îmi place dragostea în fânul proaspăt cosit cu urzici
Şi prietenia în odăile cu mobile vechi şi mici

Pentru mâine
Să mă plimb cu tine în grădina publică
Fii păpuşă
Să-ţi înţeleg mecanismul
Fii pisică
Să mă joc cu tine altfel
Fii soră mai mică
Să mă îngrijeşti
Să nu mai presupui că te înşel
Să-ţi fiu Polichinelle cu muzică.

poemul de luni 17

imi cer scuze pt intarziere, am calculatorul stricat, dar pun un poem de Alexandru Macedonski ca sa ma revansez:D


Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.

poemul de luni 16

\\\pun un poem drag mie, de Mihai Eminescu:


O, mamă


O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Nu ştiu câte zile

simpaticul meu roman, are deja unul dintre textele care vor aparea pe coperta a 4 a. Il pun aici ca-i bine pt publicitate :)


După un super debut cu un volum de poezie, SGB vine cu o interesantă carte de proză, intitulată „Nu-ştiu-cîte-zile”. „Nu-ştiu-cîte-zile” este un roman original, scris cu mult nerv şi pasiune, plin de viaţă şi de sînge şi la propriu, şi la figurat, o naraţiune alertă care ţine cititorul încordat pînă la „SFÎRŞIT”, ultimul cuvînt al textului care cuprinde nu ştiu cîte zile din prezent şi nu ştiu cîte amintiri din trecut. Un roman despre vrăjeala de doi lei şi despre corupţia la cel mai înalt nivel, despre lumea scriitoricească şi lumea borfaşilor (ordinari, mafioţi sau „oameni de stat”), despre statul român şi politicienii lui corupţi. Un roman care se termină într-o noapte „ca o bilă de biliard umplută cu universul”, în ritmurile inimii personajului central, care bate „ca o maşină de cusut frică”.


M. Vakulovski